Economismul, pragmatismul şi
utilitarismul şi-ar fi pus atât de masiv amprenta asupra actualului
sistem de învăţământ încât valorile culturii europene ar fi periclitate
iar tineretul, imbecilizat.Concursurile televizate de tipul cine ştie câştigă, sau mai exact, devine milionar, dau prin ele însele măsura nivelului precar al cunoştinţelor de cultură generală al participanţilor, mai cu seamă al celora din tânăra generaţie.
Dar nu aceste emisiuni de divertisment, şi nici nenumăratele inepţii, difuzate din păcate în anumite segmente ale mass media l-au determinat pe Bernhard Heinzlmaier, psiholog şi filolog, co-fondator al Institutului de investigare a nivelului cultural al tinerei generaţii, cu sediul la Viena, să tragă un semnal de alarmă prin ultima sa carte, provocator intitulată «Performeuri, stilişti, egoişti – despre un tineret care s-a dezis de la vechile idealuri». Heinzlmaier, care cu străşnicie urmăreşte de mai mulţi ani dramatica eroziune a ceea ce poate fi numit cultura umanistă în rândul tinerei generaţii din Germania şi Austria, ia în vizor sistemul de învăţământ, excesiva economizare a acestuia, sub „oblăduirea OECD”.
Programele de învăţământ sunt elaborate
doar în funcţie de cerinţele pieţii. La modă sunt ştiinţele naturii,
ştiinţele economice, date de-o parte sunt educaţia literară, muzicală,
plastică. Autorul, care deplânge în paginile cotidianului «Die Welt»
„sistematica imbecilizare a tineretului, aruncat cu un orizont îngustat
de cunoaştere şi cu sufletul uscat într-o inumană societate în care doar
performanţele contează”, se teme că renunţarea la cultura umanistă ar
periclita chiar ordinea democratică a societăţii noastre, pe termen lung
sau mai scurt.
Heinzlmaier nu este singurul care
avertizează asupra acestui risc datorat şi faptului că, în absenţa unei
cunoaşteri mai profunde a trecutului şi prezentului, liberul arbitru şi
calitatea opţiunilor politice vor avea de suferit. Deja într-un interviu
publicat în 2007, în ziarul «Die Presse» autorul semnala că în
societatea multiculturală occidentală, tânăra generaţie autohtonă, care
nu se mai află în posesia unui puternic set de valori morale, religioase
şi habitudini tradiţionale este confruntată cu membri unor comunităţi
religioase şi etnice, în majoritate de imigranţi, încă tributari unor
mentalităţi şi unui comportament, în parte patriarhal – arhaice. Acest
clivaj în cadrul aceleiaşi generaţii, deţine un deloc neglijabil
potenţial conflictual. Cum în ultima vreme semnalele de alarmă de felul
celor pe care acum le lansează Bernhard Heinzlmaier nu au lipsit, se
naşte fireasca întrebare – ce-i de făcut? Alternativele la învăţământul
de stat există dar ele nu sunt accesibile decât acelor membri ai
societăţii care au suficientă dare de mână să-şi trimită odraslele la
şcolile particulare, la internate şi licee de elită. Deşi facultăţile
umaniste sunt încă masiv frecventate de studenţi, ele sunt dependente de
factorii economici în materie de finanţare a diverselor programe şi
proiecte. Germania bunăoară, duce lipsă la ora actuală de ingineri, de
cadre medicale şi chiar de profesori şi educatori. Şi atunci nu trebuie
totuşi orientate preferinţele tinerilor studioşi înspre amintitele
domenii? Tinerii de azi sunt pragmatici, individualişti supuşi unei
puternice presiuni a opţiunilor. Este foarte greu uneori să alegi când
ai de unde dar este mai uşor atunci când „eşti orientat”. Valorile
actuale sunt succesul, imaginea publică favorabilă, strălucitoare,
performanţele materiale şi profesionale. De timpuriu tinerii sunt
„dresaţi” de chiar mass media şi noile tehnologii de comunicare, astfel
încât să poată atinge aceste obiective. Ei sunt învăţaţi să joace un
rol, să se prezinte excelent, să se vândă cât mai bine. Heinzlmaier
crede că economizarea învăţământului ar fi o palmă dată idealurilor
generaţiei 68, anul revoltelor studenţeşti din Europa occidentală,
revolte care s-au soldat şi cu implementarea unor metode anti autoritare
în sistemul de educaţie şi învăţământ, cu scandarea unor idealuri
ecologist-stângiste. Numeroşi militanţi de odinioară s-au lăsat
„corupţi” de aşa numita societate egocentrică a anilor 90, crede autorul
cărţii citate. Studii recente, confirmă însă şi dorinţa tot mai multor
tineri de a întemeia o familie, dar şi dificultatea de a stabili
momentul optim al unui planning familial. Această nostalgie „domestică”
are o explicaţie: în vremuri nesigure, familia este factorul principal
de siguranţă şi stabilitate. Pledoaria finală a lui Bernhard Heinzlmaier
este în favoarea revenirii în educaţie şi învăţământ la valorile
culturii umaniste, eliberarea de sub imperativele unui economism pentru
care valoarea supremă este rentabilitatea financiară. Dacă un nou curent
de emancipare şi primenire umanistă a societăţii nu se va impune şi în
sistemul de învăţământ, dacă societatea civilă nu va fi reimpulsionată,
viitorul va fi sumbru, conchide expertul austriac.
Autor: Rodica Binder
Sursa: Anonimus.ro, preluare dupa gandeste.org