I-am auzit adeseori pe cei de lângă mine spunând ,,nu mai am timp de citit”. Sau ceea ce e şi mai trist e că am fost întrebată de nenumărate ori de ce (mai) citim.
Nu ştiu exact cum să răspund la această ultimă întrebare – pentru
plăcere, pentru a învăţa, pentru a uita de realitate, pentru a deveni
mai buni sau poate pentru a ne regăsi pe noi înşine în paginile unei
cărţi …
Autobuzul cu cărţi
A trecut mai bine de o lună de când am ajuns în Germania. Primul lucru pe care l-am remarcat (după multitudinea de biciclete de pe stradă şi trotuare) a fost autobuzul cu cărţi staţionat în faţa Universităţii din Erlangen, un autobuz colorat, în jurul căruia câţiva oameni se învârteau. Am mai avut ocazia să-l văd pe alte străzi şi să aflu rolul activ al acestuia în acest mic orăşel al Germaniei – oricine poate împrumuta şi poate găsi o carte pe gustul său, de la cei mici la cei mari, iar în cadrul activităţilor şcolare autobuzul cu cărţi cultivă plăcerea descoperirii cărţilor şi a lecturii începând de la grădiniţă – pentru că cititul se învaţă de mic, nu? Căutând pe Internet am aflat că există o adevărată industrie a acestui ,,Fahrbibliotek” în mai multe oraşe germane.
O a doua minune am descoperit-o în oraşul lui Wagner, Bayreuth: am dat din întâmplare de o mini-bibliotecă stradală, unde oamenii lasă şi împrumută cărţi:
Germania nu e singura ţară cu o astfel de tradiţie. O simplă căutare pe Google ne oferă alte zeci de exemple: de la cele tradiţionale la biblioteci care au trecut de impedimentele sociale şi şi-au făcut loc în vieţile oamenilor (bibliotecile trase de măgăruşi, ca ,,Bibioburro”), sau până la cele mai năstruşnice şi jucăuşe idei (librăria plutitoare inventată de Sarah Peters sau cea mai mare dintre bibliotecile pe apă, vasul bibliotecă ce face parte din ,,Gute Bücher für Alle” – Cărţi bune pentru toţi).
Am început şi noi timid astfel de idei – Cartea de pe bancă din Iaşi, ca să dau un singur exemplu, care acum s-a extins și la un Tramvai al literaturii.
Mai avem însă un drum lung pentru a integra în cultura noastră astfel de biblioteci şi a le oferi un rol activ în societatea şi-n crearea oraşelor noastre culturale. Cred însă că a citi se (şi) învaţă. De pe băncile şcolii, în familiile şi cu poveştile cu care creştem, în bibliotecile pe care le vizităm. Şi ar fi frumos ca încet să învăţăm şi să facem cunoscute astfel de idei acolo unde sunt.
Prin urmare, ce biblioteci originale se află lângă tine?
Scris de Raisa Stoleriu
sursa: bookblog.ro
Autobuzul cu cărţi
A trecut mai bine de o lună de când am ajuns în Germania. Primul lucru pe care l-am remarcat (după multitudinea de biciclete de pe stradă şi trotuare) a fost autobuzul cu cărţi staţionat în faţa Universităţii din Erlangen, un autobuz colorat, în jurul căruia câţiva oameni se învârteau. Am mai avut ocazia să-l văd pe alte străzi şi să aflu rolul activ al acestuia în acest mic orăşel al Germaniei – oricine poate împrumuta şi poate găsi o carte pe gustul său, de la cei mici la cei mari, iar în cadrul activităţilor şcolare autobuzul cu cărţi cultivă plăcerea descoperirii cărţilor şi a lecturii începând de la grădiniţă – pentru că cititul se învaţă de mic, nu? Căutând pe Internet am aflat că există o adevărată industrie a acestui ,,Fahrbibliotek” în mai multe oraşe germane.
O a doua minune am descoperit-o în oraşul lui Wagner, Bayreuth: am dat din întâmplare de o mini-bibliotecă stradală, unde oamenii lasă şi împrumută cărţi:
Germania nu e singura ţară cu o astfel de tradiţie. O simplă căutare pe Google ne oferă alte zeci de exemple: de la cele tradiţionale la biblioteci care au trecut de impedimentele sociale şi şi-au făcut loc în vieţile oamenilor (bibliotecile trase de măgăruşi, ca ,,Bibioburro”), sau până la cele mai năstruşnice şi jucăuşe idei (librăria plutitoare inventată de Sarah Peters sau cea mai mare dintre bibliotecile pe apă, vasul bibliotecă ce face parte din ,,Gute Bücher für Alle” – Cărţi bune pentru toţi).
Biblioteca plutitoare, proiect creat de artista Sarah Peters
Trenul din Republica Cehă. Acesta călătoreşte în fiecare zi pe o rută de 70 de km şi promovează avantajele cititului digital.
Biblioteca trasă de măgăruşi, ,,Bibioburro”
Cea mai mare dintre bibliotecile pe apă, vasul bibliotecă face parte din ,,Gute Bücher für Alle” – Cărţi bune pentru toţi
„Tell a Story" - Spune o poveste.
Biblioteca pe roţi din Lisabona oferă cărţi portugheze clasice traduse
în engleză, franceză, italiană, germană şi spaniolă.
Am început şi noi timid astfel de idei – Cartea de pe bancă din Iaşi, ca să dau un singur exemplu, care acum s-a extins și la un Tramvai al literaturii.
Mai avem însă un drum lung pentru a integra în cultura noastră astfel de biblioteci şi a le oferi un rol activ în societatea şi-n crearea oraşelor noastre culturale. Cred însă că a citi se (şi) învaţă. De pe băncile şcolii, în familiile şi cu poveştile cu care creştem, în bibliotecile pe care le vizităm. Şi ar fi frumos ca încet să învăţăm şi să facem cunoscute astfel de idei acolo unde sunt.
Prin urmare, ce biblioteci originale se află lângă tine?
Scris de Raisa Stoleriu
sursa: bookblog.ro