“Întreaga lui personalitate se polariza în jurul axei unui optimism fundamental, ireductibil, ce-l făcea să se încreadă în steaua sa, fără trufie ostentativă, dar netulburat, și nu-l lăsa să fie abătut de nevoia de față. Nimic nu-l îngrijora, nimic nu-l speria. “Totul se aranjează” era vorba lui obișnuită, pe care o aplica la toate situațiile și, într-adevăr, ca prin farmec, îi ieșea în cale împrejurarea fericită ce restabilea o situație compromisă.
Un prieten îmi povestea că, tot în acea epocă îndepărtată a vieții de boemă, s-a întors odată în țară cu domnul Eftimiu de la Paris la Berlin. După ce, din îndemnul lui, s-au oprit mai întâi la Colonia ca să o viziteze, s-au hotărât să rămână și la Berlin două zile.
– Să tragem la un hotel mai mare, insistă el.
Așa au și făcut, lăsându-se serviți în veselă plată de argint; după două zile, Eftimiu propuse să mai rămână o zi; rămaseră; apoi încă o zi… Părându-i-se prelungirea fără obiect și hotărât să plece singur, abia acum află prietenul adevărul: nemaiavând bani de plecare, Eftimiu voia să aștepte la hotel să-i vină “telegrafic”, de la redacția unui ziar de la Arad la care colabora. Ca să-l lase singur, ar fi fost neomenos; ca să aștepte banii ”telegrafic”, nu-și făcea nici o iluzie asupra lor; nu-i mai rămase, așadar, prietenului, cum era și firesc, de altminteri, decât să-și ia asupra-și cheltuielile drumului. Când se văzură instalați în vagon:
– Ce-ți spuneam eu că în viață totul se aranjează și d-ta te alarmai! exclamă Eftimiu, cu acea plăcută ștrengărie, care știe întoarce o situație penibilă într-una spirituală.
https://istoriiregasite.wordpress.com
preluare de la sursa: https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2015/07/06/totul-se-aranjeaza/