Cluj-Napoca: expoziția Rodica Frenţiu - LUNA ÎN APĂ - caligrafie japoneză

EXPOZIȚIE DE CALIGRAFIE JAPONEZĂ LA MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI,
VERNISATĂ CU OCAZIA ZILEI CULTURII JAPONEZE

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, instituție publică de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, vă invită să participați marți, 3 noiembrie 2015, de la ora 18.00, la vernisajul expoziției

RODICA FRENȚIU

LUNA ÎN APĂ
CALIGRAFIE JAPONEZĂ

și la lansarea romanului „Tânărul”, de Mori Ogai, tradus din limba japoneză de Rodica Frențiu.

Invitați: Irina Petraș (președinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj)
Dan Breaz (critic și istoric de artă)

Manifestarea este organizată cu ocazia Zilei Culturii Japoneze (3 noiembrie), sărbătoare națională în statul nipon din anul 1946.

Expoziția va fi deschisă la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, str. Memorandumului nr. 21, în perioada 4 – 22 Noiembrie 2015.

Conf. dr. Rodica Frenţiu este directorul Departamentului de limbi şi literaturi asiatice, Facultatea de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai. A tradus texte importante ale literaturii japoneze, semnate de Mori Ogai şi Nagai Kafu. Stagiile de cercetare în Japonia au fost fructificate nu numai prin publicarea unor volume şi studii de specialitate dedicate semioticii culturale şi poeticii japoneze, ci şi prin iniţierea în arta caligrafiei. Fascinaţia pentru caligrafia japoneză s-a concretizat ulterior în expoziţii personale, la care se adaugă participarea la diverse saloane expoziţionale colective, în ţară şi în Japonia. Debutul pe simezele unui muzeu se datorează unei invitaţii la un forum internaţional, ocazie cu care organizatorii japonezi i-au expus nouă lucrări de caligrafie la Muzeul de Artă Hyogo din oraşul Kobe, în anul 2002.

Expoziţia de caligrafie japoneză cu titlul Luna în apă, cuprinsă în agenda Muzeului Etnografic al Transilvaniei pentru anul 2015, continuă meditaţia artistei asupra a ceea ce estetica japoneză numeşte mono no aware sau frumuseţea lucrurilor simple şi efemere. După expoziţiile personale Imagini-cuvinte în mişcare. Caligrafia japoneză (Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca, 2004), Caligrafia japoneză. Metamorfozele liniei (Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, 2006), Închipuirile vântului (Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 2008), Meditaţiile pensulei (Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, 2012) şi Memoria clipei (Ambasada României din Tokyo, 2015), aprofundând calea caligrafiei, expoziţia propusă acum explorează cu ajutorul unui instrumentar destul de sărac (tuş negru, pensulă şi hârtie albă din orez), universul unei arte concomitent pictoriale şi verbale. Inspirată de Sărbătoarea lunii (Tsukimi), celebrată de arhipelagul japonez la începutul toamnei, sintagma „luna în apă” capătă în imaginarul extrem-oriental conotaţia de frumuseţea întristată a lumii care trece. Încărcată de simbolistica budismului ezoteric, „luna în apă” conduce înspre paradoxul tipic al logicii Zen, ce nu diferenţiază aparentele opoziţii şi contradicţii, încât realul devine i-real, iar irealul real. Potrivit interpretării Zen, doar luna în apă este adevărata lună, întrucât astrul ceresc poate fi cuprins de o singură picătură de apă, fără să altereze prin nimic forma apei. Este o simbioză perfectă a două substanţe ce s-au metamorfozat în „ceva” fără substanţă, fiecare valorificând caracteristicile celeilalte: apa redă strălucirea lunii, iar luna claritatea apei. Expoziţia Luna în apă încearcă să surprindă prin exerciţiul spiritual al caligrafiei tocmai emoţiile clipei date de reveriile universului, revelate de mişcarea unică a pensulei, în ritmul unei respirări…

• Aş dori să vă prezint o persoană care practică în România caligrafia japoneză. Ne-am cunoscut la Institutul de limbă japoneză Kansai al Fundaţiei Japonia, din Osaka. […] În timp ce făceam cunoştinţă una cu cealaltă, când i-am mărturisit că urmez un curs de caligrafie, mi-a spus: „Vă rog să aşteptaţi puţin! ” şi a revenit cu o carte cu lucrări personale de caligrafie. Am fost extrem de surprinsă! Atingerea minunată a pensulei, curgerea liniei păreau, într-adevăr, ale unui japonez. Mă gândeam cum poate fi un străin atât de talentat! […] I-am vorbit maestrului caligraf Nakajima despre întâlnirea cu Rodica, iar sensei mi-a făcut onoarea de a deveni îndrumătorul ei. Rodica, foarte bucuroasă, a exersat mult, mult. […] Îţi vine să te închini în faţa pasiunii ei. Când îi văd dăruirea, şi eu, o fiinţă de pe acest pământ binecuvântat, nu pot să nu-mi spun: „Trebuie să perseverez şi eu!”. Sunt multe lucruri de urmat de la ea. Îmi doresc să merg înainte, pas cu pas, şi de acum încolo, chiar dacă poate înt-un ritm mai lent. Şi apoi, să mai ajung o dată în România, să mă întâlnesc cu Rodica şi să strângem relaţiile de prietenie prin intermediul caligrafiei.

Takako Kitamura (artist caligraf) [traducere din limba japoneză]

• Simţindu-şi frumoase şi intime afinităţi cu spiritualitatea care a izvorât pe acele meleaguri atât de depărtate de locurile ei natale, la extremitatea Soarelui Răsare, o lume de o atât de miraculoasă poezie, Rodica Frenţiu, cu osârdia entuziasmului tinereţii, dar şi cu gravitatea şi profunzimea cu care se apropie şi abordează întotdeauna problemele ce i se pun, s-a apucat să înveţe cu profesori japonezi pensulaţia aceasta mirifică. Virtuozitatea liniei flexibile, dansante, unic direcţionate şi aptă de a cuprinde întregul univers în ritmul său esenţial şi a-l exprima succint, a stat, de fapt, şi la baza stampelor ukiyo-e ale lui Hokusai, Utamaro, Hiroshige, care au declanşat în Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, „voga japonismului”, influenţând dezvoltarea picturii europene ulterioare. Rodica Frenţiu a înţeles, cu fineţe şi sensibilitate, importanţa nouă pentru Europa a unei revalorificări plastice a tuşei extrem-orientale, revitalizând modern potenţele spirituale ale unei tradiţii vechi şi prestigioase. Şi ca atare, Rodica Frenţiu ne prezintă acum rezultatul studiilor sale despre configurarea unui univers artistic proaspăt, încărcat de semnificaţii esenţiale, după un rafinament unic.

Nina Stănculescu (critic de artă)

• Efuziunea sinceră a aspiraţiei de contopire a propriilor energii cu energiile cosmice, printr-o scriitură sensibilă, îmbogăţită cu încă o linie (arhitecturală), s-a concretizat într-o infinitate de imagini de o autentică individualiate. Realizate firesc, ca o respiraţie, în spiritul Zen al comuniunii desăvârşite cu natura, ca diagrame mişcătoare, de o pregnantă expresivitate, ale unei vieţi spirituale de o prodigioasă vitalitate, aceste caligrame, dedicate tuturor anotimpurilor sunt prezentate, printr-o selecţie semnificativă, în cea de a doua expoziţie personală (care se va deschide în acest an [2004] la Muzeul de Artă Cluj-Napoca şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti), manifestare pe care Rodica Frenţiu o dedică memoriei maestrului său acad. Yasutomi Nishizuka.

Livia Drăgoi (critic de artă)

• Şi totuşi, dincolo de lipsa oricărui reper concret din orizontul nostru de reprezentare, caligrafia pe care o face Rodica Frenţiu transmite o tensine artistică, pe care cu o economie de mijloace uluitoare, doar cerneală neagră şi hârtie albă, reuşeşte să o stârnească chiar şi privitorului necunoscător al limbii japoneze. […] Modularea sigură a liniei, în ritmul unei respirări demonstrează, în caligrafia pe care o face Rodica Frenţiu, că decuparea din spaţiu a unui fel de eternitate de dinaintea căderii universului în cuvinte este posibilă.

scrisă de: Florina Ilis (scriitor)
sursa: Evenimente culturale recomandate de www.CIMEC.ro