„Studiile realizate până acum dovedesc că introducerea tehnologiilor digitale, a calculatorului şi a tabletei în educaţia copiilor se va răsfrânge negativ asupra procesului de învăţământ, conducând la o scădere fără precedent a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar.”
“…primul efect al introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei şi capacităţii de a citi a tinerilor din noua generaţie.
În aceste condiţii, sporeşte nu numai riscul naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi acela de a ne trezi într-o lume în care problemele de învăţare şi atenţie cu hiperactivitate, ca şi alte dizabilităţi mentale vor constitui una dintre marile probleme ale Instituţiilor din domenii ca educaţia şi sănătatea.”
“Aceasta teorie, conform careia manualul
digital imbunatateste procesul de invatare este doar o produs al
fanteziei – atunci cand nu este, mai grav, produs al unui interes
comercial concret. Vom prezenta mai jos cateva studii care contrazic
flagrant aceste preconceptii si demonstreaza un lucru foarte grav, si
anume ca aceste manuale digitale nu sunt “inofensive”, ci sunt in fapt
deosebit de daunatoare proceselor cognitive ale elevilor.”
Asociația Dascălilor Români, Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă și Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”
au organizat conferința de presă „Copilul între Galaxia Gutenberg și
tehnologia modernă”, susţinută de Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică
și biofizician. Utilizarea suportului digital in procesul de
invatare sau in lectura recreativa are impact negativ atat asupra
reconstructiei mentale a informatiilor, cat si asupra dezvoltarii
neuronale si neuro-psihologice a copiilor.
Părăsirea triumfalistă a civilizaţiei
Gutemberg în favoarea lumii digitale se va dovedi în următorii câţiva
ani a fi unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria şcolii moderne
româneşti.
De fapt, în aceste condiţii vom fi martorii apariţiei nu
numai a unei generaţii practic analfabete, ci ş a unei generaţii în care
problemele de învăţare şi dizabilitățile mentale vor constitui
principala chestiune cu care se vor confrunta părinţii, instituţiile din
domeniul educaţiei şi sănătăţii din ţara noastră. Cine va răspunde în
faţa legii şi a poporului român pentru această măsură abuzivă şi
iraţională prin care se încearcă înlocuirea manualelor cu tabletele în
România?
Prezent la eveniment, biofizicianul
Virgiliu Gheorghe a susţinut că este ocazia potrivită pentru a trage un
semnal de alarmă în privinţa deciziei de a introduce manualele pe suport
digital în locul manualelor şcolare imprimate pe hârtie.
„Înainte de lansarea efectivă a
primelor două manuale şcolare din proiectul naţional „Un manual românesc
pentru copilul tău”, proiect derulat de Asociația Dascălilor Români și
de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”, voi
spune câteva cuvinte despre această nouă măsură guvernamentală privind
soarta şi viitorul învăţământului românesc.
Deşi manualele digitale au fost destul
de lăudate în anumite cercuri ale mass-media româneşti, nu ştim dacă
numai din ignoranţă sau chiar motivat de anumite interese, nu credem că
există până la acest moment o expertiză ştiinţifică sau un studiu pilot
pe care să se fundamenteze aceste opinii”
Virgiliu Gheorghe a afirmat că studiile demonstrează efectele negative ale introducerii manualelor digitale asupra educaţiei şi a copiilor.
„Dimpotrivă, studiile realizate
până acum dovedesc că introducerea tehnologiilor digitale, a
calculatorului şi a tabletei în educaţia copiilor se va răsfrânge
negativ asupra procesului de învăţământ, conducând la o scădere fără
precedent a abilităţilor cognitive şi a nivelului şcolar. Aceste afirmaţii sunt susţinute de studiile realizate în ultimele două decenii care au ajuns la următoarele concluzii:
– lectura pe suportul digital
este de la 20% până la 30% mai înceată decât pe suport de hârtie şi cu
50% dacă este vorba de lectura online;
– Lectura efectuată pe monitor
consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie şi totodată face
mai dificil procesul de reamintire a textului citit odată ce cititorul
termină de parcurs materialul respectiv.
-Lucrul pe computer conduce la un nivel mai înalt de oboseală şi la o senzaţie crescută de stres aferentă respectivei sarcini.
– Citirea de naraţiuni lineare
şi texte descriptiv-explicative pe un ecran conduce la o înţelegere mai
slabă a textelor lecturate decât citirea aceloraşi texte de pe hârtie;
– Din punctul de vedere al
memoriei, citirea de pe ecran reduce capacitatea memoriei de lucru, dar
şi memoria de lungă durată, deoarece procesarea informaţiei de pe
support digital, cand este implicat multitsking-ul, nu se face pe
hippocampus, zona din creier care răspunde de procesul de memorare, ci
în striatum“.
Biofizicianul se întreabă dacă suntem martorii unui experiment la adresa copiilor din România.
„Toate acestea vor conduce în
mod sigur la configurarea unor reţele neuronale care nu vor mai favoriza
lectura, pentru că nu vor mai oferi satisfacţia necesară pentru
desfăşurarea acestui proces. Este cunoscut faptul că atunci
când citirea se desfăşoară mult prea încet, iar lectorul se confruntă cu
problema memoriei de scurtă durată, el nu va mai înţelege uşor ceea ce
citeşte, ceea ce-l va determina să renunţe la acest proces care-i
necesită mai multe resurse cognitive decât este dispus că consume,
pentru un lucru care nu-i aduce satisfacţie. Practic, primul
efect al introducerii tabletelor va fi anularea completă a dispoziţiei
şi capacităţii de a citi a tinerilor din noua generaţie.
În aceste condiţii, sporeşte nu
numai riscul naşterii unei noi generaţii aproape analfabete, ci şi
acela de a ne trezi într-o lume în care problemele de învăţare şi
atenţie cu hiperactivitate, ca şi alte dizabilităţi mentale vor
constitui una dintre marile probleme ale Instituţiilor din domenii ca
educaţia şi sănătatea.
Ne-am interesat şi nu am putut afla de
existenţa unei comisii formate din experţi la nivelul Ministerului
Educaţiei şi învăţământului din ţara noastră care să fi luat în
considerare aspectele negative ale educaţiei cu ajutorul tabletei, a
mijloacelor digitale, în general. De asemenea, nu cunoaştem să
fi existat vreun studiu pilot realizat pe câteva şcoli din ţara noastră
pe care să se fundamenteze hotărârea introducerii manualelor digitale în
România.
În acest context, ne întrebăm, oare cei
care conduc astăzi sistemul de învăţământ românesc şi-au asumat sarcina
de a ne demonstra faptul că doctorul Alfred Spitzer are dreptate când
afirmă în cartea sa Digitale Demenz, că noile media vor induce o
răspândire fără precedent a demenţei digitale în sânul noilor generaţii?
Suntem martorii unui nou experiment realizat la scara noilor
generaţii din România? Sau este vorba de o nouă mare afacere despre ale
căror profituri vom afla prea târziu pentru a repara afecţiunile mentale
şi educaţionale a câteva sute de mii de copii?
În încheiere, ţinând cont de gravitatea
temei avută în discuţie, ca reprezentant a două asociaţii a dascălilor
şi a părinţilor din România, vom pune întrebarea: Cine în ţara
noastră îşi asumă în faţa legii succesul introducerii manualelor şcolare
digitale? Pe cine vom putea trage la răspundere privind distrugerea
sănătăţii mentale a unei întregi generaţii de adolescenţi?”.
Ca raspuns real la framantarile
parintilor ce vor să iși educe copiii într-un spirit autentic românesc,
in cadrul conferinței au fost lansate primele manuale școlare, facand
parte din proiectul național „Un manual românesc pentru copilul tău”
derulat de Asociația Dascălilor Români și de Asociația Părinților și Profesorilor Ortodocși „Grigorie Palama”.Manualele
sunt concepute conform curriculei naționale propusă de Ministerul
Educației Naționale şi le permit atât dascălilor, cât şi părinţilor, să
le ofere celor mici o educație bazată pe valori.
Îndrumător de Arte Vizuale pentru clasa pregătitoare și clasa I
este primul instrument de lucru în domeniul artelor pentru această
grupă de vârstă, cu o viziune novatoare, o alternativă interesantă la
ghidurile didactice și caietele de lucru deja existente.Indrumătorul
a fost conceput pe parcursul a şapte ani de 30 de cadre didactice şi
specialişti în diverse domenii, care au pus în lumină inclusiv valorile
pedagogiei de artă din perioada interbelică—valori autentice care au
creat elite în învăţământul românesc. In întregime ilustrat (pictură,
colaj, arte textile, origami, bricolaje, sculptură şi grafică) de către
copii, ofera teme plastice atractive şi subiecte fascinante pentru cei
mici, o abordare în cheie ludică, spirituală, ce valorizează binele,
adevărul și frumosul.
Memorator – Îndrumător de matematică pentru clasa a V-a își propune și reușește, pentru prima dată, să
arate drumul corect spre înțelegerea matematicii, „ca o știință
frumoasă, ascunsă elevilor din cauza unor programe școlare greșit
alcătuite, prea încărcate, cu chestiuni secundare și fără suficiente
legături cu viața”, potrivit autorilor. (Sursa: Active News)
“[Introducerea manualelor digitale] este
un moment important in evolutia scolii si in dezvoltarea societatii
romanesti. Introducerea manualelor digitale este un pas necesar spre
modernitate, o adaptare a sistemului de invatamant la lumea tehnologiei
si la ceea ce se intampla in mod concret in viata generatiilor actuale
de copii. Practic, prin intermediul manualelor digitale, scoala
romaneasca se apropie de elevi si raspunde mai bine nevoilor si
asteptarilor acestora”.
Citatul de mai sus,
apartinand ministrului educatiei, are ca scop sa ne informeze despre
motivul pentru care statul roman cheltuie sume imense de bani pentru
inrautatirea educatiei romanesti.
De ce “inrautatire”? Deoarece, in ciuda propagandei ministeriale, manualele digitale in realitate nu “raspund mai bine nevoilor si asteptarilor acestora”.
Aceasta este doar o idee preconceputa a diriguitorilor moderni ai
invatamantului. Studiile in domeniul neurologic si comportamental au
scos la lumina, in ultimele decade, exact inversul acestor afirmatii.
De aceea, atunci cand autoritatile romane vorbesc despre imbunatatirea
educatiei la nivelul primelor doua clase primare prin introducerea
manualelor digitale, nu au in vedere vreun studiu pe care l-ar fi derulat care sa le releve o asemenea realitate. Aceasta
teorie, conform careia manualul digital imbunatateste procesul de
invatare este doar o produs al fanteziei – atunci cand nu este, mai
grav, produs al unui interes comercial concret.
Vom prezenta
mai jos cateva studii care contrazic flagrant aceste preconceptii si
demonstreaza un lucru foarte grav, si anume ca aceste manuale digitale
nu sunt “inofensive”, ci sunt in fapt deosebit de daunatoare proceselor
cognitive ale elevilor.
In ultima vreme, asadar,
au fost intreprinse o serie de studii care au comparat cititul digital
cu cititul clasic, scotand la lumina o seama de probleme. Un astfel de
studiu, intreprins de Patricia M. Boechler de la Universitatea din
Alberta, Canada, in 2001, arata ca cititul de hipertext
(forma sub care este prezentat textul digital) conduce la supraincarcare
cognitiva si dezorientare. Cu alte cuvinte, explica autoarea, textul
digital se citeste mai greu – adica este mai obositor pentru creierul
uman – mai ales din cauza faptul ca cititorul este nevoit, in timpul
citirii, sa ia tot felul de decizii, cum ar fi ce legaturi
sa urmeze si pe care sa le ignore sau in ce ordine; de asemenea este
necesar ca el sa aiba in minte tot timpul un fel de “harta” a locatiilor
informatiilor pe care le-a vizitat, pentru a se putea intoarce
(“naviga”). Problema se agraveaza odata cu cresterea volumului textului,
si duce de multe ori la dezorientare – cititorii descopera ca nu mai
stiu de unde au venit si unde trebuie sa se indrepte cu cititul. Evident
ca astfel de probleme se intalnesc in mult mai mica masura in cazul
cititului liniar.
Un alt
studiu, din 2004, desfasurat de Zimming Liu de la Universitatea San Jose
din California, SUA, a analizat schimbarile in comportamentul
cititorilor in perioada 1994-2004 (perioada in care a avut loc
“explozia” internetului). Rezultatele studiului sau sunt foarte
importante pentru intelegerea modului in care manualele digitale ii vor
afecta pe cei mici (avand in vedere in ce mod ne-a afectat pe toti).
Iata-le prezentate
sumar: 67% dintre participantii la studiu au declarat ca citesc mai mult
decat cu zece ani in urma dar, noteaza cercetatorul, s-a schimbat
dramatic modul de citire: modul de citire de pe ecran este
caracterizat de petrecerea unui timp mai indelungat pentru parcurgere si
scanare, vanarea de cuvinte cheie, citirea singulara (o singura data),
citirea ne-lineara si citirea selectiva, in vreme ce este mai scazut
timpul petrecut pentru citirea in profunzime si concentrat, odata cu
scaderea atentiei sustinute.
Aceste schimbari de comportament, generate de cititul electronic, sunt confirmate de efectele lor:
“Un
studiu din 1989 arata ca cititorii de hipertext ajungeau deseori sa
apese distrasi mouse-ul «prin pagini in loc sa le citeasca cu atentie».
Un experiment din 1990 a aratat ca cititorii de hipertext deseori «nu
isi puteau aminti ce au citit si ce nu». Intr-un
alt studiu din acelasi an, cercetatorii au rugat doua grupuri de oameni
sa raspunda unei serii de intrebari consultand un set de documente. Un
grup a folosit documente electronice cu hipertext, in timp ce celalalt a
folosit documente traditionale tiparite. Grupul
care a folosit documentele tiparite a depasit grupul cu hipertext in
completarea temei cerute. Analizand rezultatele acestui experiment si a
altor experimente, editorii unei carti din 1996 despre hipertext si
perceptie scriau ca, deoarece hipertextul «impune o incarcatura mai mare
cognitiva asupra cititorului», nu este nicio surpriza «ca comparatiile
empirice intre prezentarea tiparita (o situatie familiara) si hipertext
(o situatie noua si solicitanta din punct de vedere cognitiv) nu
favorizeaza intotdeauna hipertextul.» Dar ei au prezis ca, pe masura ce
cititorii vor castiga o mai mare «pricepere in domeniul hipertextului»,
probleme cognitive probabil ca vor scadea”. Acest lucru insa nu s-a intamplat.Chiar
si astazi, cercetarile contemporane “continua sa arate ca oamenii care
citesc text liniar inteleg mai mult, isi amintesc mai mult, si invata
mai mult decat cei ce citesc text presarat cu legaturi” (citate
din cartea lui Nicholas Carr, “The Shallows: What the Internet Is Doing
to Our Brains”, care analizeaza indeaproape fenomenul cititului
digital).
Acestea sunt doar cateva
minuscule franturi din abundenta literatura de specialitate care arata
ca aceasta presupozitie ca textul digital este preferabil celui clasic
nu are suport stiintific. Inca mai mult, in acest scurt text nu a fost
abordata problema impactului textului digital asupra memoriei pe termen lung, memoriei de lucru si atentiei, realitati neurologice asupra carora textul electronic are efecte devastatoare.
Este deci pacat ca cei
care ar trebui sa fie rigurosi si stiintifici, conducatorii
invatamantului, se dovedesc lipsiti de dorinta de a fundamenta avansul educatiei pe cercetarile de specialitate, preferand sa actioneze “dupa cum bate vantul”, in dauna elevilor si a viitorului acestora.
Pentru ca
daca scoala are un rol, acesta este mai ales acela de a oferi tinerilor
pe care ii educa perspectiva alternativa a unei lumi a culturii, a
frumosului, a linistii, in care procesele lor cognitive sa se desfasoare
armonios. Asta asteptam de la ea, nu sa constate, prin ministrul
Educatiei, ca “cea mai mare parte a copiilor traiesc in era digitala”.
Prin aceasta afirmatie si prin actiunile sale, Ministerul Educatiei ne
arata ca nu mai are de gand sa promoveze o lume alternativa la cea a
tabletelor, telefoanelor, jocurilor video si textelor de 2 paragrafe.
Acea lume a cartilor, a bibliotecii, a romanului, a poeziei, a Domnului
Trandafir, este destinata pieirii, pentru ca cei care ar fi trebuit sa o
apere vor sa o abandoneze, pe drumul fauririi neabatute a omului nou,
bun de dus pe cele mai inalte culmi ale progresului tehnologic. (Paul
Cocei)
Sursa: In apararea familiei