Misterioşii războinici care au trăit acum 800 de ani în Moldova. Cine erau brodnicii, berladnicii şi bolohovenii
Între secolele al XII-lea şi al XIII-lea, pe teritoriul de astăzi al
Moldovei au locuit trei populaţii misterioase. Se numeau brodnici,
berladnici şi bolohoveni. Erau prezentaţi în cronici ca populaţii
războinice care făceau legea la frontiera rusească, iar specialiştii
bănuiesc că ar fi avut origine românească.
Înaintea formării statului medieval Moldova, odată cu descălecarea lui Dragoş şi mai apoi a lui Bogdan din Maramureş în teritoriile de la est de Carpaţi, informaţiile despre organizarea vlahilor moldoveni şi modul lor de viaţă sunt relativ sărace.
După prăbuşirea Imperiului Roman de Apus şi retragerea periodică a influenţei bizantine de la nord de Dunăre, teritoriile mai ales de la est de Carpaţi, Moldova de astăzi în special, au căzut pradă populaţiilor de stepă, care le-au inclus în stăpânirile lor vremelnice şi de multe ori formale. Astfel, Moldova înaintea lui Dragoş, Bogdan şi a Muşatinilor a fost rând pe rând stăpânită de bulgari, pecenegi, cumani sau tătari.
Cu toatea acestea, vechile izvoare istorice, prezintă şi altă realitate. În acest teritoriu dominat de războinicii stepelor, se ridicau şi comunităţi de vlahi care se dezvoltau independent şi ţineau piept invaziilor. Totodată, în vechile cronici apar şi o serie de populaţii misterioase, războinice, cu apucături de mercenari, care se implică în conflictele din aceea zonă. Originea lor, bănuită a fi românească, rămâne însă un subiect de discuţie.
Vlahii, populaţia care locuia Moldova
Teritoriul de la est de Carpaţi, Moldova de astăzi, a fost ocupat, arată istoricii dar şi dovezile arheologice, neîncetat de câteva milenii. Populaţia dacică amestecată în cadrul diverselor comunităţi şi culturi cu cea germanică, slavă şi pe alocuri sarmatică a continuat să locuiască teritoriul chiar şi în timpul marilor invazii ale călăreţilor de stepă.
După cum arată istorici reputaţi, precum Eugen Zaharia sau Ion Nistor, populaţia stră-românească era în principal ruralizată, locuind în mici comunităţi săteşti. Pentru a supravieţui, plăteau tribut diferitelor populaţii care controlau regiunea. O dovadă a existenţei populaţiei româneşti în spaţiul est-carpatic o reprezintă rămăşiţele Culturii Dridu, cum a fost numită de Ion Nistor. Totodată, populaţia vlahă este atestată ca fiind majoritară şi întinsă în acest teritoriu şi de izvoare scrise.
Între cele mai vechi atestări ale românilor la răsărit de Carpaţi este cea prezentă în cronica lui Nicetas Choniates din secolul al XIII-lea. În această cronică este prezentată evadarea lui Andronic Comnenul din temniţa unde stătea închis şi încercarea sa de a ajunge în principatul rusesc de Halici. Aventura prinţului bizantin avea loc în 1164 şi cronica arată că a fost prins de vlahii care locuiau în zona de astăzi a Moldovei. Totodată, se vorbeşte chiar de o ţară a vlahilor în literatura medievală scandinavă, vikingii ajungând să-i cunoască pe românii din Moldova. Este pomenită o ţară a vlahilor la est de Carpaţi în cronica scandinavului Snorri Sturnlluson, numită ”Saga Sfântului Olaf”. Menţionată apare ”ţara vlahilor” de la est de Carpaţi şi în ”Cercul lumii” din secolul al XIII-lea, tot o scriere scandinavă. Alături de vlahi, la est de Carpaţi au fost menţionate şi trei populaţii cu origine misterioasă, care şi astăzi stârnesc vii controverse.
Bolohovenii stăpânitorii unui oraş înfloritor
Bolohovenii sunt una dintre aceste populaţii. Despre ei s-a spus că sunt la origine vlahii, bolohovean venind de la voloh, valah. Ei ar fi locuit pe un teritoriu întins, vorbindu-se în vechile cronici ruseşti de o adevărată ”Ţară a bolohovenilor”, cu oraşe înfloritoare şi care se întindea din zona de nord a Moldovei până către râul Dniepr. Bolohovenii apar în letopiseţul Ipatievskaia din secolul al XII lea.
Mai precis, se povesteşte că la 1150, ”Vladimir a trecut Bolohovo”.
Zona carpatica in secolele IX-XIII FOTO moldovapentrumoldoveni.ro
În acest pasaj, Bolohovo este capitala acestei ţări a Bolohovenilor. Totodată, aceşti bolohoveni par implicaţi în luptele care au loc în zonă, fiind aliaţi ai diferitelor facţiuni şi având o putere militară apreciată. Astfel, la 1231, bolohoveni iau parte la războiul dintre regele Ungariei Andrei al II-lea şi cneazul Haliciului Daniil. Bolohovenii luptă de partea ungurilor. Bolohovenii sunt implicaţi în numeroase conflicte în secolul al XIII-lea. Asediază de exemplu Kamenetzul sau luptă împotriva princepului Boleslav al Mazoviei. Sfârşitul stăpâniri bolohovenilor este consemnat în anul 1241, când cneazul Daniil al Haliciului dă foc oraşelor bolohovene, care au dat ajutor tătarilor. Cine era aceşti misterioşi bolohoveni care au stăpânit o bună parte din Moldova, nu se ştie cu certitudine nici astăzi.
Dacă istoricul Popa-Liiseanu susţine că sunt români, mulţi specialişti, mai ales ruşi, susţin că de fapt aveau origine slavă.
Berladnicii din zona Bârladului?
O altă populaţie misterioasă care a locuit Moldova în secolul al XII-lea a fost cea a berladnicilor.
Berladnicii sunt menţionaţi în anul 1159 când 6.000 de războinici berladnici, împreună cu o ceată de cumani mercenari în armata lui Ivan Rostislavici, se pregăteau să-l înlăture pe Iaroslav Osmonâsli de pe tronul cnezatului de Halici. În 1160, aceiaşi berladnici la gurile Niprului atacă Oleşia stăpânită de cnezatul Kievului.
Sunt menţionaţi mai mult ca bande de jefuitori şi mercenari care îşi avea cartierul general în zona Bârladului de astăzi. Mulţi istorici români cred că aceşti berladnici erau la origine români. Nu de aceeaşi părere este şi reputatul academician Victor Spinei, care crede că aceşti berladnici sunt de fapt populaţii seminomande, stabilite în zonă, cu origine incertă.
”Nu există nici un argument plauzibil pentru a considera pe berladnici ca români, căci este greu de imaginat ca o populaţie sedentară să fie semnalată într-un an la nordul Dunării de Jos, acţionînd împreună cu cumanii, pentru ca în anul următor să ajungă cu incursiunile de pradă tocmai la Nipru.
Ipostazele în care berladnicii sînt prezentaţi în cronici sugerează mai curînd apartenenţa lor la grupul populaţiilor nomade sau seminomade”, arată Victor Spinei, în lucrarea sa ”Moldova in secolele XI-XIV”.
Brodnicii, cumani, slavi sau vlahi?
O a treia populaţie misterioasă care a locuit vechea Moldovă înaintea de întemeierea statului a fost cea a brodnicilor. Este vorba de o populaţie atestată în sudul Moldovei, de mai multe documente medievale. La începutul secolului al XIII-lea, mai multe diplome papale le semalează prezenţa. Se adaugă şi un document al regelul maghiar Andrei al II-lea emis la 1222, care arăta că teritoriile date teutonilor se întindeau până la est de Carpaţi în teritoriile brodnicilor. Despre originea lor nu se ştie însă mai nimic. Despre ocupaţiile lor vorbesc cronicile ruseşti, şi îi arată la fel ca şi pe berladnici, populaţii de mercenari care intrau în slujba cnezilor ruşi.
La 1216 se aflau, de exemplu, în serviciul prinţului de Suzdal, iar mai apoi, la 1223, trec de partea mongolilor. Bineînţeles, numeroşi învăţaţi români interbelici, printre care amintim pe Popa-Liiseanu, au susţinut ca şi în cazul brodnicilor şi bolohovenilor, originea românească a acestora. Această ipoteză este pusă însă sub semnul îndoileii de mulţi specialişti de astăzi.
”Problema originii etnice a brodnicilor a fost şi rămîne încă extrem de controversată. Ei au fost consideraţi slavi seminomazi de felul cazacilor de mai târziu, români, cerkesi, obezi sau kasogi, berladnici, pecenegi, berendei, abodriţi sau predenecenţi, chazari amestecaţi cu ruşi, o populaţie mixtă compusă din elemente slave, româneşti şi turce sau numai slave şi româneşti etc. Aceste ipoteze în legătură cu identificarea brodnicilor se bazează în general pe argumente neperemptorii şi sînt greu de acceptat”, precizează Victor Spinei, un specialist al evului mediu.
Totodată aceste populaţii au dispărut fără urmă de pe scena istoriei. Nici până astăzi nu le este cunoscută soarta şi nici apartenenţa etnică. Cert este că au stăpânit rând pe rând porţiuni întinse din Moldova, timp de trei secole şi au fost poate valahi sau probabil i-au stăpânit pe valahi.
http://adevarul.ro/
preluare de la sursa
Înaintea formării statului medieval Moldova, odată cu descălecarea lui Dragoş şi mai apoi a lui Bogdan din Maramureş în teritoriile de la est de Carpaţi, informaţiile despre organizarea vlahilor moldoveni şi modul lor de viaţă sunt relativ sărace.
După prăbuşirea Imperiului Roman de Apus şi retragerea periodică a influenţei bizantine de la nord de Dunăre, teritoriile mai ales de la est de Carpaţi, Moldova de astăzi în special, au căzut pradă populaţiilor de stepă, care le-au inclus în stăpânirile lor vremelnice şi de multe ori formale. Astfel, Moldova înaintea lui Dragoş, Bogdan şi a Muşatinilor a fost rând pe rând stăpânită de bulgari, pecenegi, cumani sau tătari.
Cu toatea acestea, vechile izvoare istorice, prezintă şi altă realitate. În acest teritoriu dominat de războinicii stepelor, se ridicau şi comunităţi de vlahi care se dezvoltau independent şi ţineau piept invaziilor. Totodată, în vechile cronici apar şi o serie de populaţii misterioase, războinice, cu apucături de mercenari, care se implică în conflictele din aceea zonă. Originea lor, bănuită a fi românească, rămâne însă un subiect de discuţie.
Vlahii, populaţia care locuia Moldova
Teritoriul de la est de Carpaţi, Moldova de astăzi, a fost ocupat, arată istoricii dar şi dovezile arheologice, neîncetat de câteva milenii. Populaţia dacică amestecată în cadrul diverselor comunităţi şi culturi cu cea germanică, slavă şi pe alocuri sarmatică a continuat să locuiască teritoriul chiar şi în timpul marilor invazii ale călăreţilor de stepă.
După cum arată istorici reputaţi, precum Eugen Zaharia sau Ion Nistor, populaţia stră-românească era în principal ruralizată, locuind în mici comunităţi săteşti. Pentru a supravieţui, plăteau tribut diferitelor populaţii care controlau regiunea. O dovadă a existenţei populaţiei româneşti în spaţiul est-carpatic o reprezintă rămăşiţele Culturii Dridu, cum a fost numită de Ion Nistor. Totodată, populaţia vlahă este atestată ca fiind majoritară şi întinsă în acest teritoriu şi de izvoare scrise.
Între cele mai vechi atestări ale românilor la răsărit de Carpaţi este cea prezentă în cronica lui Nicetas Choniates din secolul al XIII-lea. În această cronică este prezentată evadarea lui Andronic Comnenul din temniţa unde stătea închis şi încercarea sa de a ajunge în principatul rusesc de Halici. Aventura prinţului bizantin avea loc în 1164 şi cronica arată că a fost prins de vlahii care locuiau în zona de astăzi a Moldovei. Totodată, se vorbeşte chiar de o ţară a vlahilor în literatura medievală scandinavă, vikingii ajungând să-i cunoască pe românii din Moldova. Este pomenită o ţară a vlahilor la est de Carpaţi în cronica scandinavului Snorri Sturnlluson, numită ”Saga Sfântului Olaf”. Menţionată apare ”ţara vlahilor” de la est de Carpaţi şi în ”Cercul lumii” din secolul al XIII-lea, tot o scriere scandinavă. Alături de vlahi, la est de Carpaţi au fost menţionate şi trei populaţii cu origine misterioasă, care şi astăzi stârnesc vii controverse.
Bolohovenii stăpânitorii unui oraş înfloritor
Bolohovenii sunt una dintre aceste populaţii. Despre ei s-a spus că sunt la origine vlahii, bolohovean venind de la voloh, valah. Ei ar fi locuit pe un teritoriu întins, vorbindu-se în vechile cronici ruseşti de o adevărată ”Ţară a bolohovenilor”, cu oraşe înfloritoare şi care se întindea din zona de nord a Moldovei până către râul Dniepr. Bolohovenii apar în letopiseţul Ipatievskaia din secolul al XII lea.
Mai precis, se povesteşte că la 1150, ”Vladimir a trecut Bolohovo”.
Zona carpatica in secolele IX-XIII FOTO moldovapentrumoldoveni.ro
În acest pasaj, Bolohovo este capitala acestei ţări a Bolohovenilor. Totodată, aceşti bolohoveni par implicaţi în luptele care au loc în zonă, fiind aliaţi ai diferitelor facţiuni şi având o putere militară apreciată. Astfel, la 1231, bolohoveni iau parte la războiul dintre regele Ungariei Andrei al II-lea şi cneazul Haliciului Daniil. Bolohovenii luptă de partea ungurilor. Bolohovenii sunt implicaţi în numeroase conflicte în secolul al XIII-lea. Asediază de exemplu Kamenetzul sau luptă împotriva princepului Boleslav al Mazoviei. Sfârşitul stăpâniri bolohovenilor este consemnat în anul 1241, când cneazul Daniil al Haliciului dă foc oraşelor bolohovene, care au dat ajutor tătarilor. Cine era aceşti misterioşi bolohoveni care au stăpânit o bună parte din Moldova, nu se ştie cu certitudine nici astăzi.
Dacă istoricul Popa-Liiseanu susţine că sunt români, mulţi specialişti, mai ales ruşi, susţin că de fapt aveau origine slavă.
Berladnicii din zona Bârladului?
O altă populaţie misterioasă care a locuit Moldova în secolul al XII-lea a fost cea a berladnicilor.
Berladnicii sunt menţionaţi în anul 1159 când 6.000 de războinici berladnici, împreună cu o ceată de cumani mercenari în armata lui Ivan Rostislavici, se pregăteau să-l înlăture pe Iaroslav Osmonâsli de pe tronul cnezatului de Halici. În 1160, aceiaşi berladnici la gurile Niprului atacă Oleşia stăpânită de cnezatul Kievului.
Sunt menţionaţi mai mult ca bande de jefuitori şi mercenari care îşi avea cartierul general în zona Bârladului de astăzi. Mulţi istorici români cred că aceşti berladnici erau la origine români. Nu de aceeaşi părere este şi reputatul academician Victor Spinei, care crede că aceşti berladnici sunt de fapt populaţii seminomande, stabilite în zonă, cu origine incertă.
”Nu există nici un argument plauzibil pentru a considera pe berladnici ca români, căci este greu de imaginat ca o populaţie sedentară să fie semnalată într-un an la nordul Dunării de Jos, acţionînd împreună cu cumanii, pentru ca în anul următor să ajungă cu incursiunile de pradă tocmai la Nipru.
Ipostazele în care berladnicii sînt prezentaţi în cronici sugerează mai curînd apartenenţa lor la grupul populaţiilor nomade sau seminomade”, arată Victor Spinei, în lucrarea sa ”Moldova in secolele XI-XIV”.
Brodnicii, cumani, slavi sau vlahi?
O a treia populaţie misterioasă care a locuit vechea Moldovă înaintea de întemeierea statului a fost cea a brodnicilor. Este vorba de o populaţie atestată în sudul Moldovei, de mai multe documente medievale. La începutul secolului al XIII-lea, mai multe diplome papale le semalează prezenţa. Se adaugă şi un document al regelul maghiar Andrei al II-lea emis la 1222, care arăta că teritoriile date teutonilor se întindeau până la est de Carpaţi în teritoriile brodnicilor. Despre originea lor nu se ştie însă mai nimic. Despre ocupaţiile lor vorbesc cronicile ruseşti, şi îi arată la fel ca şi pe berladnici, populaţii de mercenari care intrau în slujba cnezilor ruşi.
La 1216 se aflau, de exemplu, în serviciul prinţului de Suzdal, iar mai apoi, la 1223, trec de partea mongolilor. Bineînţeles, numeroşi învăţaţi români interbelici, printre care amintim pe Popa-Liiseanu, au susţinut ca şi în cazul brodnicilor şi bolohovenilor, originea românească a acestora. Această ipoteză este pusă însă sub semnul îndoileii de mulţi specialişti de astăzi.
”Problema originii etnice a brodnicilor a fost şi rămîne încă extrem de controversată. Ei au fost consideraţi slavi seminomazi de felul cazacilor de mai târziu, români, cerkesi, obezi sau kasogi, berladnici, pecenegi, berendei, abodriţi sau predenecenţi, chazari amestecaţi cu ruşi, o populaţie mixtă compusă din elemente slave, româneşti şi turce sau numai slave şi româneşti etc. Aceste ipoteze în legătură cu identificarea brodnicilor se bazează în general pe argumente neperemptorii şi sînt greu de acceptat”, precizează Victor Spinei, un specialist al evului mediu.
Totodată aceste populaţii au dispărut fără urmă de pe scena istoriei. Nici până astăzi nu le este cunoscută soarta şi nici apartenenţa etnică. Cert este că au stăpânit rând pe rând porţiuni întinse din Moldova, timp de trei secole şi au fost poate valahi sau probabil i-au stăpânit pe valahi.
http://adevarul.ro/
preluare de la sursa