Emineschool BFF este un festival de film dedicat culturii scrise, care și-a consumat ediția pilot între 6 și 8 aprilie 2015, la cinema Union. Pariul lor pare simplu, iată ce spun: „Literatura
se va promova și prin film, scriitorul va câștiga un public viitor și
prin documentare, iar trailerele de carte capătă deja din ce în ce mai
mult teren în promovarea literară. Pe scurt, literatura nu se va putea
gândi fără experiența filmului.”
Dar după cum și-au dat seama la finalul festivalului, după nopți nedormite, muncă de Sisif, zero buget și un turnout sub așteptări, drumul pe care a pornit echipa evenimentului este al naibii de greu. Miza însă, de a face pod între două industrii culturale importante – cea de film și cea de carte - de a crea și păstra documente filmice cu personalitățile literare, este uriașă în importanța ei și merită efortul. Drumul nu l-au început în acest aprilie, ci de mai bine de 4 ani, prin implicarea activă în producerea documentarelor literare, si mai ales prin organizarea de vizionări alternative ale acestora, prin școlile din țară.
Spectatorii veniți prin ploaie și frig, că nici vremea n-a ținut cu festivalul, au aflat, între altele, așa: peste 100 de portrete de scriitori, lipite pe oglinzile mari de de la Union, pictate de Vasile Mureșan și o întâlnire cu Ion Cucu, prezență centrală și centrată în Sala Oglinzilor .
A venit și a bucurat Nora Iuga, poeta, prozatoarea și femeia fericită, eliberată de simțul ridicolului, care ne-a povestit ceva delicios, după vizionarea „Aici Nora Iuga”, anume că marele George Calinescu i-a fost profesor în universitate. Se făcea că acesta le interzicea studenților să-și ia notițe la cursurile sale, fiindcă, spunea „memoria este întotdeauna mai fidelă decât însemnările, iar auzul și instinctul vor păstra ceea ce uitarea va vrea să șteargă”. Astfel obișnuia să vină la catedră cu o duzină de creioane, foarte bine ascuțite, cu care țintea și, de cele mai multe ori, nimerea studenții care încercau să-i transcrie spusele, printre care și pe Nora. Am descoperit în „Autobuzul cu cocosați” o poezie care evocă acele creioane. Vă invit s-o căutați.
S-au proiectat monumentalul „Moromeții”, „Eminescu versus Eminem”, în superba regie a unui foarte talentat Florin Piersic Junior și documentarul „Keful celor de la Tiuk” – de mult mai mult decât o revistă, asta ar trebui să știe toată țara - regizat de Vlad Rotaru și produs de Un Cristian. Cireașa de pe tort mi-a fost „A writer’s will” al lui Remus Achim, un documentar despre Sorin Stoica, magnific scriitor, plecat dintre noi prea devreme. Au fost văzuți și vor mai fi, Emil Brumaru în „Zidul lui JO”, de Matei Bejenaru și Matei Vișniec în „Acasă” al Andreei Știliuc.
Eli
Bădică și Un Cristian, alături de restul echipei Emineschool, au muncit
mult pentru ca festivalul să prindă viață, pe-o plajă de consum
cultural haotică, fragmentată și în general neprietenoasă. Cu o floare
nu se face primăvară, dar fară ea nici nu începe. Zic să ne revedem cu
bine la următoarea ediție.
Elena Bădiulescu
Scris de bookblog.ro
Dar după cum și-au dat seama la finalul festivalului, după nopți nedormite, muncă de Sisif, zero buget și un turnout sub așteptări, drumul pe care a pornit echipa evenimentului este al naibii de greu. Miza însă, de a face pod între două industrii culturale importante – cea de film și cea de carte - de a crea și păstra documente filmice cu personalitățile literare, este uriașă în importanța ei și merită efortul. Drumul nu l-au început în acest aprilie, ci de mai bine de 4 ani, prin implicarea activă în producerea documentarelor literare, si mai ales prin organizarea de vizionări alternative ale acestora, prin școlile din țară.
Spectatorii veniți prin ploaie și frig, că nici vremea n-a ținut cu festivalul, au aflat, între altele, așa: peste 100 de portrete de scriitori, lipite pe oglinzile mari de de la Union, pictate de Vasile Mureșan și o întâlnire cu Ion Cucu, prezență centrală și centrată în Sala Oglinzilor .
A venit și a bucurat Nora Iuga, poeta, prozatoarea și femeia fericită, eliberată de simțul ridicolului, care ne-a povestit ceva delicios, după vizionarea „Aici Nora Iuga”, anume că marele George Calinescu i-a fost profesor în universitate. Se făcea că acesta le interzicea studenților să-și ia notițe la cursurile sale, fiindcă, spunea „memoria este întotdeauna mai fidelă decât însemnările, iar auzul și instinctul vor păstra ceea ce uitarea va vrea să șteargă”. Astfel obișnuia să vină la catedră cu o duzină de creioane, foarte bine ascuțite, cu care țintea și, de cele mai multe ori, nimerea studenții care încercau să-i transcrie spusele, printre care și pe Nora. Am descoperit în „Autobuzul cu cocosați” o poezie care evocă acele creioane. Vă invit s-o căutați.
S-au proiectat monumentalul „Moromeții”, „Eminescu versus Eminem”, în superba regie a unui foarte talentat Florin Piersic Junior și documentarul „Keful celor de la Tiuk” – de mult mai mult decât o revistă, asta ar trebui să știe toată țara - regizat de Vlad Rotaru și produs de Un Cristian. Cireașa de pe tort mi-a fost „A writer’s will” al lui Remus Achim, un documentar despre Sorin Stoica, magnific scriitor, plecat dintre noi prea devreme. Au fost văzuți și vor mai fi, Emil Brumaru în „Zidul lui JO”, de Matei Bejenaru și Matei Vișniec în „Acasă” al Andreei Știliuc.
Eli
Bădică și Un Cristian, alături de restul echipei Emineschool, au muncit
mult pentru ca festivalul să prindă viață, pe-o plajă de consum
cultural haotică, fragmentată și în general neprietenoasă. Cu o floare
nu se face primăvară, dar fară ea nici nu începe. Zic să ne revedem cu
bine la următoarea ediție.Elena Bădiulescu
Scris de bookblog.ro