La începutul lunii decembrie a avut loc la București cea de-a șaptea
ediție a Festivalului Internațional de Literatură București – FILB – o
inițiativă frumoasă ce a reunit scriitori din Italia, Malta, România,
Ucraina, Palestina, Ungaria care au oferit cititorilor români patru zile
de diversitate și originalitate literară.De pe lista scriitorilor invitați, un nume mi-a atras atenția – Najwan Darwish – palestinian, unul dintre cei mai aclamați poeți ai generației sale, publicat cu un succes răsunător în Statele Unite ale Americii, o voce inedită a poeziei arabe și palestiniene.
Diversele surse literare concordă în a oferi recunoaștere lui Darwish, menționând faptul că poezia sa aduce o forță și o complexitate emoțională nouă pe scena literară arabă și internațională.
Născut în Ierusalim, în 1978, Najwan Darwish a studiat Dreptul în Iordania, dar a renunțat la o carieră juridică pentru a se dedica poeziei. A editat două reviste culturale în Palestina și a fost critic cultural pentru prestigioasa publicație libaneză Al-Akhbar, timp de șase ani (2006-2012). A debutat în 2000, iar poeziile sale au fost traduse în peste cincisprezece limbi. Volumul său Nothing more to lose, publicat anul acesta în Statele Unite ale Americii, a avut un succes care a depășit așteptările autorului, după propriile mărturisiri.
Najwan Darwish scrie despre conflictul palestiniano-israelian, ceea ce duce percepția cititorului în zona poeziei cu mesaj politic clar, cu un activism bine reprezentat în zona culturală din care vine scriitorul. Surpriza majoră pe care am avut-o este aceea că Darwish reușește, în mod subtil, să schimbe această percepție și să transmită un mesaj profund uman, care transcede Conflictul, Ocupația (nr. ocupația israeliană în Palestina) și Istoria. Ceea ce rămâne este frumusețea pură a trăirilor sale, asumate și transmise cu o forță ce fascinează cititorul.
Najwan Darwish este un nume de care vom auzi, cu siguranță, în viitor, și sper că cititorii din România vor avea în curând prilejul să îl citească în limba română.
Raluca Elgyar: Cum ați început să scrieți ?
Najwan Darwish: Nu am o poveste despre cum am început să scriu. Este, mai degrabă, ceea ce sunt eu. Îi invidiez pe scriitorii care au o poveste despre cum au început să scrie.
RE: Îmi imaginez, totuși, că a existat un moment în care ați simțit că scrisul va deveni o preocupare pentru toată viața...
ND: Cred că un asemenea moment este întotdeauna unul fictiv. Scriitorii consideră un anumit moment ca fiind începutul, dar, în realitate, lucrurile sunt mai complicate pentru că există mai multe momente, nu numai atunci când începi să scrii, dar mai ales atunci când decizi că scrisul va fi o preocupare pentru toată viața.
RE: În 2013, ați participat la organizarea festivalului literar PalFest (Palestine Literary Festival) – un eveniment cultural marcant în Orientul Mijlociu – și cu acea ocazie, ați oferit un interviu în care spuneați În Palestina, a organiza un festival literar este ca și cum ai ieși din contextul ocupației pentru că viața noastră este construită într-un fel care cu greu ne permite să avem o viață literară... Ce înseamnă să fii scriitor în Palestina în comparație cu alte părți ale lumii?
ND: Diferența este că ai – ca scriitor – o responsabilitate mai mare. A trăi sub ocupație înseamnă a trăi într-o țară în care majoritatea instituțiilor sunt coloniale... există, bineînțeles, și organizații guvernamentale palestiniene, dar este responsabilitatea fiecăruia să se implice mai mult decât ar face-o într-o țară normală. Chiar și organizarea unui festival literar este foarte dificilă... În cazul PalFest, eu am fost doar consilier literar, alții au dus greul acestui eveniment. Fondatoarea festivalului nostru este scriitoarea egipteană Ahdaf Soueif. Ea a venit cu această idee de a aduce împreună scriitori din Palestina și din alte țări, care au ocazia de a vedea cu ochii lor ce se întâmplă în țara noastră, în contextul în care mijloacele media s-au obișnuit să prezinte o imagine fabricată a situației. PalFest a început ca o întâlnire între scriitori, și apoi, încetul cu încetul, a devenit un festival. Suntem deja la a șaptea ediție.
RE: Într-un alt interviu, ați menționat Nu sunt un activist. Nu mă gândesc la un mesaj politic atunci când scriu. La ce vă gândiți când scrieți ?
ND: Mă gândesc la ceea ce simt. Este dificil să fii activist ca scriitor. Îmi pot exprima ideile politice în afara poeziei. Dar atunci când mă așez la masă să scriu poezii, scriu despre mine, despre ceea ce simt. A fi activist în poezie înseamnă să distrugi textul literar.
RE: Deci, sunt două roluri diferite – poet și activist.
ND: Exact. Eu scriu articole politice, am întotdeauna opinii despre ceea ce se întâmplă, pe care le exprim în munca mea jurnalistică. Bineînțeles, putem avea idei politice în opera literară, dar în mod diferit. Câteodată, eu însumi sunt surprins de opiniile pe care le exprim. Eu îmi descopăr opiniile prin poezii.
RE: Poezia ca o călătorie spre sine...
ND: Exact, poezia este conștiinta mea... este ca un GPS care îmi spune cu exactitate unde mă aflu acum.
RE: Nothing more to lose marchează debutul dumneavoastră în limba engleză. În poeziile din acest volum, tema conflictului palestiniano-israelian depășește simpla meditație sentimentală. Sunt texte foarte puternice, ce combină umorul negru cu o realitate foarte dificilă și care transmit un mesaj profund uman. Ne puteți spune câte ceva despre acest volum ?
ND: De fapt, Nothing more to lose este o selecție de poezii din mai multe volume. Autorul real al cărții este traducătorul Kareem James Abu-Zeid. El este cel care a făcut selecția și a construit cartea – dacă pot spune așa. Unele dintre aceste poezii sunt scrise cu cincisprezece ani în urmă. Volumul este, de fapt, versiunea lui despre mine. Mărturisesc că succesul cărții a fost o surpriză pentru mine, Nothing more to lose a intrat în topurile literare americane, fiind singura carte de poezie de pe lista celor mai bune opere ale New York Review Publisher, de anul acesta.
RE: Vor fi mai și alte cărți traduse în engleză ?
ND: Nu știu. Aceasta este decizia traducătorilor. Eu nu spun niciodată „nu” atunci când mi se propune traducerea unei cărți și am avut noroc de traducători foarte buni, cărora le-au plăcut textele mele și au pus pasiune în munca lor. Sun fericit de fiecare dată când una dintre cărțile mele este tradusă, dar aceasta nu a fost o preocupare pentru mine. Din păcate, cunosc foarte mulți poeți foarte buni care nu au fost niciodată traduși.
RE: Sunteți născut și crescut în Ierusalim, orașul celor trei mari religii monoteiste. Poeziile dumneavoastră includ foarte multe referințe la figuri emblematice ale acestor religii. Cum a influențat Ierusalimul, cu toată istoria și cultura lui fascinantă, poeziile dumneavoastră ?
ND: Istoria Ierusalimului se regăsește în poezia mea. Pentru majoritatea oamenilor, Ierusalimul este o metaforă, pentru mine, este orașul care suferă nu numai de pe urma ocupației israeliene, dar și din cauza încercărilor israeliene de a șterge celelalte identități ale Ierusalimului. Este un efort concentrat de a impune identitatea evreiască a orașului în detrimentul celorlalte identități, ceea ce este foarte periculos. Ierusalimul nu a fost niciodată orașul unei singure identități. Dacă ne uităm la istoria locului, conducătorii arabi ai Ierusalimului au apărat întotdeauna diferitele identități sociale, religioase, culturale ale orașului. Este păcat că se încearcă acum ștergerea acestora.
RE: Purtați același nume (Darwish) cu unul dintre cei mai mari poeți palestinieni – Mahmoud Darwish... poate cel mai cunoscut exponent literar al luptei palestinienilor.
ND: Este o coincidență.
RE: Este și o povară ?
ND: Este, mai degrabă, o provocare să porți același nume cu un mare scriitor.
RE: Multe dintre poeziile dumneavoastră vorbesc despre istorie, despre evenimente istorice care au marcat Orientul Mijlociu. Care este rolul Istoriei în poezia dumneavoastră ?
ND: Din punctul meu de vedere, un poet este un istoric, dar un istoric în felul lui personal. Eu însumi sunt fascinat de istorie și citesc foarte multe cărți istorice. Și cred că și trăiesc Istoria... Eu am crescut înconjurat de multe figuri și personalități istorice și, uneori, nu știu dacă este vorba de personaje istorice sau de oameni normali. De exemplu, Iisus este, pentru restul lumii, Dumnezeu, pentru mine, El este un băiat din cartierul meu. Iar acest sentiment este diferit și are de-a face cu a crește în locuri ca Ierusalim sau Bethleem. În această geografie a sacrului, Istoria este realitatea de fiecare zi.
RE: În poeziile dumneavoastră, întâlnim diferite identități etnice (armeni, kurzi). Care mai este sensul termenului de identitate într-o lume sfâșiată de conflicte interetnice ?ND: Într-un fel, eu sunt de partea tuturor identităților care sunt oprimate, pentru că eu cred că aceasta este datoria intelectualilor, a poeților. Noi trebuie să apărăm toate acele identități, națiuni, grupuri sau indivizi cărora li se refuză, uneori, dreptul la existență și la exprimare liberă, oriunde s-ar afla. Cred că acesta este rolul meu nu numai ca și scriitor, dar și ca cetățean al lumii. Dar, am și o altă opinie asupra identității. O mare parte din opera mea vorbește despre faptul că toate identitățile etnice sunt similare. Dincolo de această mască sau etichetă, suntem cu toții bărbați și femei… Totuși, această idee nu mă va împiedica niciodată să văd nedreptatea acolo unde ea se produce, fie că vorbim de o națiune sau de un individ.
RE: Ce carte pregătiți acum ?
ND: Anul viitor va apărea o antologie de poezii în limba arabă. Am adunat suficient material pentru încă trei cărți, dar, din păcate, timpul nu îmi permite să le editez în următoarele luni. De asemenea, Nothing more to lose va apărea în limba spaniolă anul viitor, dar sunt în pregătire și traduceri ale volumului în alte limbi.
RE: O ultimă întrebare... Cum ar arăta un top 5 cărți favorite ale lui Najwan Darwish ?
ND: Este foarte dificil să numesc doar cinci cărți… poate cincizeci. Totuși, aș menționa cărțile clasice care m-au influențat: Coranul, Noul Testament, poezia arabă clasică, poezia pre-islamică (al Mu‘allaqāt). Cred că este foarte multă experiență umană în aceste cărți și cu ele ar trebui să începem înainte de a ajunge la operele moderne. Nu pot să înțeleg o persoană care citește literatură modernă, dar nu știe nimic despre Homer sau Sofocle, așa cum nu pot înțelege o modernitate care nu are ca bază operele clasice.
Scris de Raluca Elgyar
sursa: bookblog.ro