Treceți la conținutul principal

Analfabetismul, singura șansă a progresului


Este nevoie de standarde estetice sau ele sunt un moft? Iata esența lecției despre “De ce arta modernă este rea?”, susținută în filmulețul de mai jos de către Robert Florczak, Praguer University.

Intenția este de a provoca înțelegerea unor probleme banale, de bun simț, în privința esteticii înainte de toate.

Există profunzime, inspirație și frumos sau frumos e ce ne place nouă? De ce a involuat în așa hal arta? Din cauza “evoluției”, bineînțeles. Tolerantul Progres înseamnă omorârea oricărui standard și izolarea oricărui susținator al standardelor. Numai niște retrograzi pot miza pe profunzime, căci nu e senzațională, pe inspirație, căci cere cultură și talent sau pe frumos căci cine ești tu să-mi spui ce-i frumos și ce nu? Cum ar putea analfabetul și diletantul să iasă în evidență într-o lume construită pe standarde, fie ele estetice sau morale? Și ce alt scop am putea avea în viață și în carieră decât de a ieși în evidență?

Un recul va exista cu siguranță, poate nu foarte curând, iar acesta va fi pe măsura relativismului absolut pe care se bazează progresul. Nu înainte, însă, ca relativismul și tabloidizarea, globalizate bineînțeles, ca singure arme ale diletantului în căutarea succesului, să își consume nebunia. Valorile progresului sunt: “senzațional”, “șocant”, “îndrăzneț”, “nou”. Adică tot ce nu spune nimic despre conținut și despre calitate, dar spune totul despre viscere și incultură.

Atacul progresului la standarde, fie ele estetice sau morale, respectă aceeași agendă, aceeași strategie. Mai întâi se relativizează ușor un standard. Și în artă, și în viziunea asupra familiei, și în stabilirea vârstei sexuale la copii, și în alegerea și facerea știrilor, și în rolul educației. Primii pași ai relativismului par întotdeauna rezonabili. Dar relativistul nu poate fi ușor relativ. Decât ca prim pas spre a fi complet relativ. Pentru că ceea ce îl definește este lipsa măsurii și disprețul față de firea lucrurilor.

Miza nu este de a câștiga războiul cu analfabeții, ci de a rezista în fața acestui curent mainstream care mătură totul în cale în numele toleranței și al diversității. De a rezista până când acest curent își va fi consumat fecalele “artistului”, ale “gânditorului”, ale “jurnalistului”, ale “modernității”.


Notă: În foto aveți “Fecalele Artistului”, o autentică “operă de artă” produsă în 90 de exemplare, dintre care unul a fost vândut cu 120.000 Euro, a “genialului” Piero Manzoni. Cutiile sunt confecționate din oțel, astfel încat nu este posibilă scanarea conținutului, iar deschiderea lor ar face să le scadă valoarea artistică.

Pentru subtitrare în limba română, selectați “Romanian” în bara de jos (meniul Amara) și apăsați butonul “CC”.



articol de Radu Cujbă -Publisher
sursa: anacronic.ro
sursa foto 

Postări populare de pe acest blog

Cum schimbă limba pe care o vorbeşti lucrurile pe care le vezi? Lingviştii văd lumea diferit

Dacă doi oameni s-ar uita la acelaşi obiect, ei vor vedea lucruri cu totul diferite. Potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins, familiarizarea unei persoane cu un obiect, în special, cu literele alfabetului, va influenţa trăsăturile pe care le observă. Studiind modurile diferite prin care oamenii percep un alfabet, cercetătorii au descoperit că expertiza ajută la sortarea caracteristicilor neînsemnate, lăsând novicii să privească literele ca fiind ceva mai complex. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Johns Hopkins au analizat răspunsurile a 50 de participanţi care au fost rugaţi să stabilească dacă perechile de litere arabe erau diferite sau identice. Participanţii au fost repartizaţi în grupuri a câte 50 de persoane, dintre care 25 erau experţi în arabă, iar alţi 25 nu cunoşteau limba. Cercetătorii au arătat participanţilor 2.000 de perechi de litere, măsurând viteza de răspuns ...

Man Booker prize 2015 longlist: let the 'posh bingo' begin

At midday on Wednesday, the opening list of runners and riders for Britain’s leading books prize is unleashed on the reading world. Who will it be? Who will it be? With less than 24 hours to go before the longlist is announced, we’re starting to wonder who’ll make up this year’s Man Booker dozen – even though offering predictions is, in this game of “posh bingo”, as Julian Barnes put it, a bit like filling in your card before the numbers have been called. In the second year that American authors have been eligible, one obvious contender is Hanya Yanagihara ’s epic tearjerker about love, friendship and the effects of childhood abuse: A Little Life is hot off presses in the UK and currently consuming readers on both sides of the Atlantic. Other US novels to look out for include Marilynne Robinson’s Lila, the third in her Gilead series, published to ecstatic reviews last November ; a strong debut from Atticus Lish exploring poverty and hard graft in an unforgiving post-cra...

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)