Ce poate face un scriitor român

Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iaşi ca o interfață și au articulat toate segmentele importante ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de mai multe spații culturale.
 

Există la noi o tendință spre văicăreală și o apocalipsă livrată cotidian, pe toate ca­na­lele de comunicare, ca și cum nimic bun nu se întâmplă în România și totul este pu­tred și precar. E interesant că intelectualii înșiși, care ar fi datori să gândească obi­ectiv și să cântărească lucid o situație, cad de multe ori în această cap­ca­nă a blestemului ce ar apă­sa asupra țării, de la re­tra­gerea aureliană și până la candidatura Elenei Udrea. Nu simt neapărat nevoia de pozitiv și de știri, eventual cosmetizate, care să facă din negru roz. Dar nici nu pu­tem trece, la nesfârșit, peste ce se face se­rios și viabil în societatea și în cultura noas­tră, numai pentru a nu ne vedea in­firmate prin exemple catastrofismul na­țio­nal.

Da, mă refer la FILIT, adică la Festivalul In­ternațional de Literatură și Traducere aflat la a doua ediție și desfășurat la Iași. Cel care a avut proiectul este un scriitor încă tânăr, Dan Lungu, care a circulat mult în Occident, cu rezidențe artistice și lansări ale cărților sale traduse - și a vrut să facă pentru cultura lui ceva similar. Ce­va occidental, în sensul unor standarde de calitate și al unei eficiențe organizaționale la antipodul capriciilor decidentului po­li­tic și al umorilor revărsate în spațiul nos­tru public. Cu o vreme în urmă, după ce Institutul Cultural Român condus de Ho­ria-Roman Patapievici intrase pe lista nea­gră de priorități a actualei guvernări, Dan Lungu mi-a vorbit despre proiectul lui, ca­re nu mai era unul personal, autocentrat, exprimându-l exclusiv, ci unul trans­per­sonal, multicentrat și mul­tifațetat, exprimând câm­pul cultural.

 

Iată, acum toată lumea ve­de materializat proiectul unui scriitor român care a pus laolaltă poeți și pro­zatori, traducători și critici literari, artiști ca Ion Bar­bu, editori și manageri cul­turali, jurnaliști și bloggeri, elevi de liceu și tineri voluntari FILIT. Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat FILIT ca o interfață și au articulat toa­te segmentele importante ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de mai multe spații culturale. Cât de dificil a fost să se ajungă aici? Flo­rin Lăzărescu, coordonatorul de pro­gra­me, a găsit o formulă diplomatică pentru a vorbi despre problemele cu care s-au con­fruntat organizatorii FILIT: important - mi-a spus el pentru cititorii 22 - este ca ni­ciuna dintre problemele apărute pe par­curs să nu se vadă, să nu fie resimțită de participanți și de cititori.

Exact acesta a fost și sentimentul meu: că lucrurile merg așa cum e normal să mear­gă și că totul funcționează ca un me­ca­nism atent și bine reglat. Suntem în Ro­mâ­nia? Da, suntem în România și avem un Festival, la Iași, organizat și derulat la stan­darde occidentale.

Două evenimente la care am participat (de­și criticii literari au avut dreptul să se plimbe ca boierii, fiind guests...) au fost cu dezbateri pasionante, uneori aprinse, de idei, și cu un interes real din partea pu­blicului, care a umplut aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ și sala de festivități a Colegiului Național Iași. La cea dintâi, organizată de revista Tim­pul și moderată de Daniel Șandru, au participat reprezentanți ai unora dintre cele mai importante publicații culturale ro­mânești: Carmen Mușat de la Observator Cultural, Marius Chivu de la Dilema Ve­che, George Bondor de la Timpul, Ale­xan­dru Lăzescu de la 22. Au stârnit rumoare opiniile lui Marius Chivu, în a cărui optică „News feed-ul Facebook îmi oferă mai multe informații decât un teanc de re­viste culturale“, „cultura e legată de ide­ea de entertainment“, iar noi „nu trăim în cultura românească“. La întrebarea prompt pusă de Carmen Mușat (de ce mai scrie atunci texte în revistele culturale ro­mânești și publică volume în română?), co­legul nostru de la Dilema Veche a cam scăl­dat-o, dar cu acea lucire a autorului deja internațional Petru Popescu care, la ple­carea din România, simțea că nu-l mai încape limba română...

La fel de provocator, dar mai substanțial a fost Vasile Ernu la întâlnirea cu liceenii de la Colegiul Național Iași, moderată de pro­fesoarele Dorina Apetrei și Antonina Bliorț și derulată alături de un scriitor de talia lui Radu Aldulescu. Omul de stânga Ernu a pledat... pentru un învățământ „de tip clasicist“, a văzut în uniformele elevilor imaginea nu a conformismului, ci a so­li­darității și a vorbit, animat și animator, despre cum cuvântul scriitorului poate re­de­veni o forță. Iluminatul ideologiei de stân­ga Ernu a fost completat perfect de ilu­minatul literaturii Aldulescu, pentru care „cunoașterea inimii e formată de marea literatură“, prima carte citită, la șase ani, fiind una de Tolstoi.

Ce poate face un scriitor român? Poate or­ganiza un Festival de nivel occidental, ca Lungu; poate cere mai mult en­ter­tain­ment, precum Chivu; poate dori mai mul­tă solidaritate socială, ca Ernu; poate trăi ex­clusiv pentru literatură, ca Aldulescu. //

de Daniel Cristea-Enache   

sursa: revista22.ro