Horaţiu
Mălăele crede că boemia actuală este inexistentă, că se mai fac mari spectacole
româneşti doar accidental şi că publicul reacţionează doar la lucruri
„ieftine“, care fac rating.
Actorul
vorbeşte tranşant despre prostie, dogmă şi mediocritate, în cartea „O poveste
cu Horaţiu“ de Doina Papp, apărută la Editura Allfa.
Iată câteva
opinii ale lui Horaţiu Mălăele:
„Mi-a plăcut
o vorbă a unui prieten, pe care am tot amintit-o în contexte diferite: «Sunt
oameni atât de proşti încât nici nu pot să traverseze strada. Ei se nasc,
trăiesc şi mor pe acelaşi trotuar»“.
„Am jucat
peste tot în lume pentru comunităţile româneşti şi pentru doritorii băştinaşi,
din China până în Australia, din Madagascar până în vestul sălbatic al
Americii. Nu ştiu dacă am fost prins în conceptul de multiculturalitate,
important este că am cunoscut oameni esenţiali cu care am legat prietenii
dinamice, am văzut lumea şi, la rândul ei, ea m-a văzut pe mine.
Teatrul
european este multiform, într-o continuă agitaţie şi schimbare. Teatrul
românesc a rămas în găleata unui expresionism desuet şi formalist, trăind
nostalgia gloriei anilor `70. Acum, marile spectacole sunt accidentale şi puţine
în raport cu energia, fantezia şi talentul actorilor noştri“.
„Am avut un
public deştept, subtil. S-a pierdut. De ce? Deschiderea orbească şi încrederea
într-un occident necunoscut, cu bune şi rele, care conservă o formulă bizară în
a vedea comedia. Am împrumutat întregul pachet de acolo şi am încercat să-l
adaptăm. Iar acest hibrid a creat micul monstru de azi. Avem un public
constant, deschis lucrului ieftin, care face rating. Şi ne supunem ratingului.
Dinamica publicului trebuie s-o intuieşti“.
„M-am
îmbrăcat în negru pentru că am înţeles că sunteţi morţi după mine“.
Horaţiu
Mălăele
„Când
desenez, de obicei în relaţia cu subiectul propus portretului încep cu nasul,
din simplul motiv că este cel mai apropiat organ. Apoi continui la întâmplare.
Dacă îmi fac propriul portret încep cu părul, să fiu sigur că mai apuc ceva şi
termin cu semnătura, să mă asigur că nu l-a făcut altcineva“.
„Dacă veţi
avea timpul să priviţi o clipă în viaţa mea, fie că este vorba de scrieri, de
grafică, de actorie sau regie, veţi observa cu uşurinţă că nu sunt sclavul
niciunui stil, curent sau dogme cunoscute sau conjuncturale. Deşii unii grăbiţi
îmi pun în cârcă un stil anume, cred totuşi că fondul impune forma.
Bălăceala
monostilistică de dragul analiştilor efemeri este neavenită… nu sunt idolul
niciunei mode. Am totuşi o constantă curiozitate pentru filmele expresioniste
sau realist fantastice. Cred că viaţa însăşi pendulează între comedie şi dramă.
În România s-au născut Brâncuşi, Cioran şi Ionesco. Vizitaţi România şi veţi
vedea cum fantasticul devine realitate“.
M-am născut în
România. De ce? Am vrut să fiu aproape de mama“.
Horaţiu
Mălăele
„În
copilăria mea teatrală, l-am cunoscut pe Nichita Stănescu atunci când s-a mutat
la un prieten comun. De-abia intrasem în cameră, când a rostit nişte vorbe care
mi-au rămas în memorie de atunci: «Să bem, domnilor! Statornicia pietrei îi dă
câinelui senzaţia de fugă!“. Iată o idee senzaţional de frumos îmbrăcată în
vorbe. M-a emoţionat.
Pe urmă, am
făcut un spectacol la o aniversare a lui Nichita, cu toată gaşca lui de
prieteni. Printre ei, marele grafician Sorin Dumitrescu. Sau Ioana Crăciunescu,
alt poet-actor fenomenal. Mari actori, mari scriitori.
Era o lume
specială, era un grup boem, fabulos şi furtunos, cu ieşiri esenţiale de natură
bahică urmate de veritabile explozii ale spiritului, un grup al creierelor
care, prin modul lor de a trăi, se opuneau sistemului politic canceros al
vremii. Am avut prilejul de a mă afla în centrul lor şi să cunosc nişte oameni
despre care cei de azi nu ştiu decât din auzite.
Boemia
actuală este aproape inexistentă. Ea a fost îngropată în interesul zilei de
mâine. Pragmatismul refuză starea de boemie. Am avut privilegiul divin să-i
cunosc pe marii optzecişti, marii risipitori socratici, cei care, în timp ce
beau jamaica cu halba, rezolvau cumplite probleme de matematică, umpleau cu
desene pereţii şi aşterneau bijuterii pe şerveţelele tuturor meselor din
localuri.
Spunea
Fănuş, marele plecat: «Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut,
al cocorilor de jertf㻓.
INFO: Horaţiu Mălăele a regizat la
Teatrul Metropolis spectacolul „Lautrec la bordel“, care poate fi văzut în
stagiunea 2013-2014.
Un articol
de Corina Vladov
See more at:
http://www.ziarulmetropolis.ro/horatiu-malaele-am-avut-un-public-destept-subtil-s-a-pierdut/#sthash.MpPci2AX.dpuf