Treceți la conținutul principal

Povestea SubScena sau cum un spatiu care putea fi club a devenit prima sala studio a unui teatru independent din Romania

Galerie Foto Godot SubScena (Foto: Godot Cafe Teatru)"Suntem primii din Romania care am facut chestia asta. Am avut un vis si l-am facut", povesteste plin de entuziasm Vlad, din echipa Godot Cafe Teatru. SubScena, "sora" mai mica a Godot Cafe Teatru, si-a primit primii spectatori intr-o seara de vineri, 8 februarie. La 2 ani si jumatate de la deschidere, timp in care a reusit sa intreaca toate asteptarile de la inceput, gazduind uneori cate 3-4 evenimente pe seara, Godot a devenit primul teatru independent din Romania care are si o a doua sala - una studio. SubScena putea fi usor clubul spatiului de sus, dar pentru ca oamenii din echipa Godot sunt actori si iubesc teatrul, a devenit o mica sala de teatru. SubScena "e foarte intim si actorul e sub lupa, n-are unde sa fuga, n-are unde sa se ascunda. Si spectatorii sunt foarte aproape de el", ne imbie Vlad, adaugand ca la noua sala de la Godot va fi "mai cu monstruleti, in sensul frumos. Vor juca oameni mai tineri decat cei tineri de sus." In mod firesc, coboram varsta si cand vine vorba despre target-ul SubScena: "Si ca propuneri de spectacole, si ca preturi, ne ducem in zona oamenilor mai tineri."


De Ziua Mondiala a Teatrului [27 martie], HotNews.ro va aduce primul interviu despre Godot SubScena, cea mai tanara sala de teatru din Romania.

Care e povestea SubScena?

Acum doi ani si jumatate cand am deschis (Godot Cafe Teatru - n. red.) aveam si spatiul de jos, doar ca investitia... nu au fost bani atunci sa facem. Am facut sus si dupa un timp am zis "gata, e timpul sa facem ceva si cu sala de jos, e pacat de ea." E mult mai mica decat sala de sus, incap vreo 50 de oameni si cere un altfel de joc actoricesc, un altfel de teatru decat sus, unde spectatorul are mai multa distanta fata de actor. Spectacolele la sali mari sunt altfel decat spectacolele la sali mici, e normal sa fie asa. Mie asta imi place foarte tare jos la SubScena, ca e foarte intim si actorul e sub lupa. N-are unde sa fuga, n-are unde sa se ascunda. Si spectatorii sunt foarte aproape de el. Ador chestia asta. Deja imi caut si imi tai texte ca sa fac si eu un one man show acolo.

Directia e putin mai neconventionala decat sus, si ca texte si ca modalitati de abordare a textelor. Adica suntem mai putin cuminti, si ca limbaj si ca imagini si ca joc. Ne ducem putin mai in zona underground decat sus, unde inca tine de o cafenea frantuzeasca cu un teatru decent, corect, jucat frumos. Jos e mai cu "monstruleti". In sensul frumos desigur, nu te gandi acum ca toate frustrarile or sa defuzele acolo, ca nu e asa.

Inteleg ca se va adresa unui public mai tanar decat cel de sus.

Asa ne gandim.

La sala de sus media de varsta e undeva la 30 de ani sau peste, oameni cu un venit ok...

Da, asta e una dintre diferente, target-ul SubScena e mai jos ca varsta. Speram sa atragem mai multi tineri, vor juca oameni mai tineri decat sus sau mai multi tineri decat sus. Nu ca sus ar fi batrani, ca nici sus nu sunt batrani, fata de cum sunt in teatrele de stat, dar... mai tineri decat cei tineri de sus. Si ca preturi, si ca tot, ne indreptam spre oameni mai tineri. Si ca propuneri de spectacole, si ca spatiu, si cum arata el si tot. Ne ducem in zona oamenilor mai tineri.

Cum i-ati ales numele – SubScena? Stiu ca Godot a ajuns sa se numeasca Godot dupa un brainstorming.

Locul de jos putea fi foarte usor un club. Asta a fost una dintre ideile de la inceput, ca spatiul de jos sa fie clubul spatiului de sus. Insa pentru ca si eu si Geo (George Remes, proprietarul Godot Cafe Teatru – n.red.) suntem actori si ne place teatrul, nu ne-am limitat la asta, nici nu am deschis clubul, l-am facut o mica sala de teatru. Numele nu stiu exact cine a venit cu el, tot intr-o sesiune din asta de brainstorming eram cativa si ne gandeam cum sa facem? cum sa facem? Si a venit asta "SubScena", pentru ca e sub scena, e sub Godot. La un moment dat am avut o idee dar inca nu am apucat sa o facem, poate ulterior: sa facem sa arate ca si cum chiar ai fi sub o scena - cu scripeti, cu funii, un tavan fals. Din cate stiu eu e prima sala studio a unui teatru independent. Suntem primii din Romania care am facut chestia asta. Am avut un vis si l-am facut.

Deocamdata sunt programate spectacole doar in weekend.

Am inceput asa pentru ca nu ai de ce, cand deschizi un spatiu, sa te arunci din prima, sa il umpli cu chestii inainte ca oamenii sa stie ca el exista, ca functioneaza, sa il vada si eventual sa inceapa sa le placa. Asa ca da, am optat pentru chestia asta - vineri, sambata duminica, o perioada. Dar deja am inceput sa ne latim, am pus si joia... In functie de cum merge si de cum cer oamenii spectacole acolo.


Stiu ca tu esti omul din spatele... esti un fel de consilier. Cum ajunge un spectacol sa se joace la Godot?

Un spectacol intai ni-l propune cineva, daca il are gata facut. Noi avem spectacole amestecate, in sensul ca unele sunt productiile noastre, facute aici, pentru Godot, de la zero, si unele sunt deja facute si adaptate sa joace la noi sau si la noi. In principiu nu avem o comisie care vede inainte sau... ma mai duc eu in scouting cateodata si vad cate ceva si le propun sa vina sau nu. Dar in principiu le programam spectacolul o data sau de doua ori, si hotaram impreuna in functie de cum a mers cu publicul in seara aia - daca mai joaca, cat de des joaca si care ar fi conditiile. Cam asa facem. De obicei dam sansa absolut oricui vine la noi si ne bate la usa: vreau si eu sa incerc o chestie. Daca ea e interesanta, e artistica, e bine, atunci o vrem, ramane la noi si facem tot posibilul sa ii ajutam sa o vanda, sa intre pe piata, ii bagam in stagiune.

Deci pana la urma publicul are ultimul cuvant.

Da, gustul meu sau al lui Geo nu au neaparat un cuvant de spus... Incercam prin chestia asta sa nu hotarasca subiectivul meu sau al lui Geo strict personal, ca un regat din ala condus dupa gustul unuia. Cautam sa vedem ce vor si oamenii, pentru ca deja putem vorbi despre un public al Godot-ului. Pe ei ii lasam sa decida daca le-a placut asta, daca nu le-a placut. Sigur ca un succes de public nu inseamna neaparat si o chestie calitativ foarte buna. Tinem cont de acesti doi parametri: si de ce spune publicul, dar si artistic calitatea multumitoare. Sunt foarte multe spectacole care se joaca la Godot. Sus au inceput sa se trieze singure, de la sine. Sunt unele spectacole care sunt cerute de public si sunt foarte bune si pe astea incercam sa le programam, sa se joace mai des, si altele care sunt asa si asa si atunci ajung sa se joace, unele, o data pe luna. Si probabil ca la fel se va intampla si jos, se vor tria de la sine cele bune de cele medii si de cele mai slabe.

Ai fost alaturi de Godot inca de cand s-a deschis, acum doi ani si jumatate. Cum se vede Godot acum raportat la asteptarile de atunci? Le-a depasit?

Da, le-a depasit. Noi eram pregatiti initial sa mancam pamant, daca pot sa spun asa, macar un an jumate. Ori, dupa un an, deja era plin si la spectacolele de luni, iar in doi ani si jumatate un spatiu sa aiba in fiecare zi, de luni pana vineri, cate un spectacol, iar vineri, sambata si duminica cate doua, iar acum, mai nou, cate trei, uneori patru evenimente intr-o singura seara - doua sus si doua jos… Pentru doi ani jumate mi se pare mai mult decat credeam noi ca o sa reusim in timpul asta. Nu ne asteptam chiar la asta.

Mie imi place si sunt foarte mandru ca e un spatiu facut de tineri, nu exista niciun batran intelept care ne ghideaza si ne sfatuieste. Suntem o mana de oameni pana in 33 de ani, atat are cel mai mare dintre noi parca. Si facem lucrurile dupa capul nostru si uite ca am reusit sa le facem bine, asta mi se pare foarte frumos.

Ati reusit sa imbinati cu succes spectacolele celor "mari" cu ale celor tineri.

Da, le imbinam. Ne intereseaza foarte tare tinerii. Batranii au unde juca, insa cei tineri trebuie sprijiniti. Noi avem un spatiu si incercam sa le incurajam elanul cat putem. Tin asta cu tinerii, si sus le pastrasem o zi, miercurea. Ma refer acum la cei mai tineri dintre tineri, la studenti sau proaspat absolventi. Acum ca am deschis jos incerc sa mut ideea asta jos. Sa aiba o zi in care studentii sau oameni care au terminat facultatea de maxim 2-3 ani sa vina si sa isi joace spectacolele. Am numit-o Open-Stage, adica scena deschisa. Deschisa tuturor care vor sa incerce, sa-si incerce talentul sau creativitatea.  Ceea ce nu prea le da lumea, e tocmai sansa asta, de a incerca fara a le cere garantii care tin de mercantilitate.

Godot SubScena este cea mai tanara sala de teatru din Bucuresti, situata la subsolul Godot Cafe Teatru (strada Blanari nr. 14, in Centrul Vechi).

Programul spectacolelor SubScena, pe site-ul Godot Cafe Teatru.

de Alina Neagu
sursa

Postări populare de pe acest blog

Cum schimbă limba pe care o vorbeşti lucrurile pe care le vezi? Lingviştii văd lumea diferit

Dacă doi oameni s-ar uita la acelaşi obiect, ei vor vedea lucruri cu totul diferite. Potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins, familiarizarea unei persoane cu un obiect, în special, cu literele alfabetului, va influenţa trăsăturile pe care le observă. Studiind modurile diferite prin care oamenii percep un alfabet, cercetătorii au descoperit că expertiza ajută la sortarea caracteristicilor neînsemnate, lăsând novicii să privească literele ca fiind ceva mai complex. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Johns Hopkins au analizat răspunsurile a 50 de participanţi care au fost rugaţi să stabilească dacă perechile de litere arabe erau diferite sau identice. Participanţii au fost repartizaţi în grupuri a câte 50 de persoane, dintre care 25 erau experţi în arabă, iar alţi 25 nu cunoşteau limba. Cercetătorii au arătat participanţilor 2.000 de perechi de litere, măsurând viteza de răspuns ...

Man Booker prize 2015 longlist: let the 'posh bingo' begin

At midday on Wednesday, the opening list of runners and riders for Britain’s leading books prize is unleashed on the reading world. Who will it be? Who will it be? With less than 24 hours to go before the longlist is announced, we’re starting to wonder who’ll make up this year’s Man Booker dozen – even though offering predictions is, in this game of “posh bingo”, as Julian Barnes put it, a bit like filling in your card before the numbers have been called. In the second year that American authors have been eligible, one obvious contender is Hanya Yanagihara ’s epic tearjerker about love, friendship and the effects of childhood abuse: A Little Life is hot off presses in the UK and currently consuming readers on both sides of the Atlantic. Other US novels to look out for include Marilynne Robinson’s Lila, the third in her Gilead series, published to ecstatic reviews last November ; a strong debut from Atticus Lish exploring poverty and hard graft in an unforgiving post-cra...

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)