Soarta limbilor clasice depinde și de
modul în care acestea sunt aprofundate în timpul anilor de studii
universitare. Reforma Bologna a influențat modul în care acestea sunt
asimilate. Ce s-a schimbat, ce a fost pierdut? Cum arată profilul celui
care îmbrățișează studiile clasice? Ce argument poate fi adus în
favoarea finanțării studiilor clasice? Despre toate acestea am discutat
cu doamna Ioana Costa, specialist în filologie clasică, conferențiar
doctor al Catedrei de Filologie Clasică din cadrul Facultății de Limbi
și Literaturi Străine, Universitatea București.
Medievalia.ro:
Cum se raportează Catedra de Filologie clasică față de o triplă
problemă: i) scădere demografică, ii) numărul redus de absolvenți de
liceu – mai cu seamă începând cu 2011 – și, în primul rând,
privilegierea cercetării și a studiilor din sfera disciplinelor
realiste, ca efect al reformei Bologna?
Ioana Costa: Filologia clasică (din
București, dar și din Cluj și Iași, acolo unde încă mai există filologie
clasică propriu-zisă, în formula fixă, unitară: latină și greacă veche)
nu trăiește o cădere mai abruptă decît celelalte discipline umaniste
ori, în mare, educația și cercetarea acestor vremuri, la noi și la
alții. Diferența vine însă din dimensiunile instituționale ale
disciplinelor în momentul în care a început căderea. Deplîngea soarta
filologiei clasice Nicolae Herescu, în perioada interbelică – noi
sîntem, în multe privințe, cu mult mai de plîns. Reforma Bologna a
așezat anii de studiu într-o succesiune alertă, nu benefică. Trei ani de
studii de licență pentru limbi și literaturi dificile înseamnă, este
limpede pentru oricine a încercat măcar să se apropie de ele, doar o
temelie de suprafață, care are nevoie de consolidare. Cei doi ani de
studii masterale care urmează ar trebui să aducă aprofundarea și
specializarea, dar impunerea unui număr confortabil financiar (pentru
facultate) în grupele de master duce la îndepărtarea de filologia
clasică, prin îmbinarea ei cu alte dicipline.
Scăderea demografică și, în general,
reducerea populației școlare sînt realități pe care nu le putem ignora.
Cu atît mai mult este încurajator apetitul filologic al tinerilor care
se îndreaptă spre filologia clasică. Unii dintre ei vin aici datorită
profesorilor de liceu, care i-au îndrumat cu pasiune și știință de
carte; alții vin la o vîrstă matură, după ce au încheiat studii de
licență/masterat/doctorat în alte domenii și au înțeles că au nevoie de o
cunoaștere bună a limbilor latină și greacă veche. Prezența constantă a
studenților maturi, veniți dinspre filozofie, teologie, litere (ori
chiar domenii tehnice), alte limbi străine, face ca în fiecare an
grupele secției de filologie clasică să aibă un contur distinct, o
greutate benefică.
Medievalia.ro: Dacă ar fi să oferiți un argument în favoarea finanțării studiilor clasice, care ar fi acela?
Ioana Costa: Cei care s-au apropiat de
filologia clasică au învățat să privească dintr-o altă perspectivă, a
duratei și constanței: acesta este un avantaj pentru cei înconjurați de
lumea grăbită și schimbătoare în care trăim. Nimeni nu a învățat fără
chinuri și renunțări latina și greaca veche; ce se învață greu, aduce
bucurie și folos. Finanțarea, ca să răspund direct întrebării, ar trebui
să respecte efortul pe care sînt dispuși să îl facă tinerii, efort care
se transformă în calități intelectuale și de caracter; un filolog
clasic, chiar dacă nu profesează strict în domeniul său de specialitate,
dă dovadă de rigoare și seriozitate.
Medievalia.ro: Câți absolvenți are
Catedra de Filologie Clasica în fiecare an? Aveți un profil general al
traselui pe care îl urmează acești studenți după absolvire?
Ioana Costa: Ajung la capătul studiilor
cei care au reușit să înțeleagă ce este filologia clasică și care au
descoperit că li se potrivește cu adevărat: cam jumătate sau o treime
din studenții înscriși în anul întîi. Ei își continuă studiile
(masterale, doctorale) în universitatea noastră ori în universități din
lumea largă (unde rămîn de multe ori să profeseze). Ar fi de dorit să se
poată împlini profesional în cercetare și învățămîntul superior ori
liceal. Anii din urmă au fost însă dificili, în primul rînd pentru
tinerii absolvenți. Sperăm să îi vedem cît mai grabnic la locul care li
se potrivește și în care ar fi folositori cu adevărat.
Medievalia.ro: Ce considerați a fi urgent în studiul limbilor clasice din România (traduceri, retraduceri, ediții critice etc.)?
Ioana Costa: Ediții critice bilingve, într-un program amplu de tipărire de opera omnia.
Au apărut multe volume remarcabile, unele dintre ele în tiraje reduse,
la edituri puțin vizibile: ar fi necesară reluarea sistematică a tot ce
este valoros și completarea lacunelor.
Medievalia.ro: România obține an de an
premii în cadrul Olimpiadei Internaționale de Latină. Situația este
mirabilă, pentru că în România filologia clasică nu este un domeniu
privilegiat. Dimpotrivă, nu o dată s-a spus că viitorul studiilor
clasice pare a fi amenințat. Am putea spune, din această perspectivă, că
performanța elevilor pregătiți de doamna Florentina Neculau nu este una
națională, ci doar una personală?
Ioana Costa: Elevii care ajung la
concursurile internaționale de latină sînt formați de profesorii lor,
primesc de la ei învățătură solidă și iubire pentru filologia clasică
întreagă. În plus, în fiecare an (cu excepția acestuia, dintr-o
regretabilă economie) sînt pregătiți intensiv de profesori tineri de la
Universitatea din București. Participarea la aceste concursuri
internaționale este o reușită în sine (cu urmări vizibile în evoluția de
mai apoi a elevilor, care se îndreaptă, în majoritate, spre această
disciplină universitară). Premiile obținute sînt cu atît mai prețioase
cu cît eforturile individuale sînt uriașe.