Inițial, nu am avut succes cu Orbitor.
Reacțiile erau reticente. Părea interesant, dar prea voluminos.
Totul s-a schimbat după ce a apărut primul volum în Germania, Die Wiesenden, în traducerea premiată a lui Gerhardt Csejka,
foarte bine primită de presa literară și de publicul cititor din
Germania. Dintr-odată au fost nu mai puțin de patru edituri
olandeze care s-au arătat interesate să scoată cele trei volume.
Partida a fost cîștigată de către prestigioasa Editură
De Bezige Bij, din Amsterdam. Această editură, care pînă
atunci nu publicase nici un scriitor român, nu prea a știut
nici de ICR, nici de posibilități de finanțare. Eu singur le-am
atras atenția asupra acestor posibilități și țin minte că
redacția mi-a trimis un buchet de flori după ce intraseră banii de
subvenție în contul editurii. Subliniez: editura a beneficiat
de un sprijin financiar, nu și traducătorul, care și-a luat
drepturile de autor și atît. Interesul meu, indirect, este să
se publice literatură română în neerlandeză, dar nu am
luat nici un euro în plus. Deci, probabil, s-ar fi publicat Orbitor în Olanda și fără subvenție, dar, desigur, De
Bezige Bij va fi mai tentată să publice în continuare
literatură română – sau, de ce nu?, chiar pe Cărtărescu
–, știind că există posibilități de finanțare. Am experiența
cu Editura Atlas, din Amsterdam, unde mi-a apărut o antologie de
proză scurtă românească în 2008. Această editură se
aștepta la o subvenție din partea ICR-ului, pe care n-a mai
primit-o din pricina unei încurcături birocratice. Deși
vorbisem cu directorul editurii despre o serie de traduceri din
română, s-a renunțat la acest proiect, nerealizîndu-se
finanțarea antologiei.
Primul volum din Orbitor, De Wetenden,
apărut în aprilie 2010, s-a bucurat de multă atenție în
presa neerlandofonă, desigur și mulțumită faptului că, la
inițiativa Ambasadei române din Haga și cu sprijinul
ICR-ului, autorul a putut vizita Olanda, așa încît s-a
putut face o lansare într-o librărie din fața Parlamentului
olandez, Mircea Cărtărescu acordînd mai multe interviuri
ziariștilor interesați. Traducerea a fost bine primită și a fost
chiar selecționată pe lista lungă pentru Premiul European pentru
Literatură, o listă propusă de librarii din Olanda și din
Flandra.
Volumul al doilea, De trofee, a apărut
în mai 2012, și a fost iarăși bine primit, cu cronici
laudative în mai multe publicații importante din Olanda. Mai
am puțin de lucru la volumul al treilea, care va vedea lumina
tiparului în primăvara anului 2014. Între timp, din
proprie iniţiativă, fără intervenția și sugestia nimănui, i-am
propus unei edituri din Amsterdam pe următorii autori: Gabriela
Adameşteanu, Varujan Vosganian, Dan Lungu, Bogdan Suceavă, Stelian
Tănase, Mateiu I. Caragiale. Va putea spune cineva că i-am ales din
motive politice?
Am avut de trei ori plăcerea să
vorbesc cu domnul Horia-Roman Patapievici. Primele două discuții
s-au purtat în jurul inițiativei de a deschide o casă a
traducătorilor, așa cum există în majoritatea țărilor
europene, și în România. Domnul Patapievici s-a străduit
să obțină un spațiu, însă autoritățile abilitate nu au
pus la dispoziția ICR-ului un imobil care ar fi putut servi acestui
scop.
A treia oară am vorbit, telefonic,
despre traducerea unui eseu scris de dînsul pentru revista
olandeză Nexus. Mai publicase în acea revistă, dar atunci
traducerea din română în neerlandeză se făcuse prin
intermediul limbii engleze, ceea ce constituia un ocol superfluu. De
altfel, era un eseu despre „Dispariția culturii generale“, fără
nici o legătură cu politica. Costul traducerii a fost suportat
exclusiv de Nexus.
Despre politică n-am vorbit cu dînsul,
nici cu ceilalți colaboratori ai ICR-ului pe care am avut plăcerea
să-i cunosc la ICR București, ICR Paris, ICR Bruxelles, ICR
Veneția. Nici măcar o singură dată nu s-a vorbit despre politică,
darămite despre președintele țării. Nici nu prea era subiect de
discuție cu mine, pentru că nu prea îmi place politica. Pe
mine mă preocupă lucruri mult mai importante, anume traducerea
literaturii române în Olanda.
Autor: Jan Willem BOS
Jan Willem BOS (Olanda, 1954) a tradus
aproximativ 25 de cărți din română și a scris în jur
de zece cărţi despre România, printre care trei dicționare.
La sfîrșitul anului 2012, va apărea, la Editura Trei, cartea
sa „Suspect“. Dosarul meu de Securitate, traducere din
neerlandeză de Alexa Stoicescu. (Pe site-ul www.bibliografieroemenie.nl, se găsesc toate traducerile din română
în neerlandeză și cărțile scrise în neerlandeză
despre România.)