Calea ferată de la Ploiești s-a imprimat de-a lungul
timpului în memoria tuturor și prin folosirea unei sintagme, probabil
cea mai cunoscută, privind orașul, la nivel național: ,,a întoarce
precum trenul la Ploiești"
În formă prescurtată ,,ai întors-o ca la Ploiești" este uzitată, și astăzi, pentru a desemna o schimbare bruscă de atitudine.
Care a fost contextul generării acestei expresii?
Construirea liniilor de cale ferată București-Ploiești (1872) și
Ploiești-Predeal (1879) s-a realizat în intervale de timp diferite, iar
motivele financiare au impus soluția folosirii liniei deja construită de
la București până la Ploiești, unde constructorii liniei spre Predeal
s-au legat direct în linia existentă în Gara Ploiești.
Trenurile de la București care mergeau spre Ardeal erau oprite în gară,
locomotiva era decuplată de garnitură, intra pe o linie de manevră și
era întoarsă pe o placă turnantă, acționată manual (astăzi cea existentă
la depoul Ploiești Sud este acționată electric) și direcționată pe
linia spre Predeal. Locomotiva era cuplată la celălalt capăt al
garniturii, astfel ultimul vagon al trenului venit de la București,
devenea primul.
Când trenul pornea, călătorii aveau un sentiment general de teamă că
s-au suit într-o cursă greșită, acesta părând că se întoarce la
București, deși, în realitate, rula pe linia spre Predeal.
Două generații au apucat întoarcerea trenului
În 1886, la Gara Ploiești erau șapte linii de circulație, cinci erau
folosite pentru trenurile de călători, iar restul pentru trenurile de
marfă. Nu existau linii de manevră, acestea efectuându-se pe liniile
principale, fapt care conducea ca schimbarea direcției spre Predeal, sau
București să dureze probabil câteva zeci de minute, pe care călătorii
le petreceau în restaurantul gării, sau în vagoane servind ceea ce
cumpărau de la negustorii ambulanți.
Această manevră a fost efectuată o perioadă îndelungată de timp: din
1879 (anul inaugurării liniei Ploiești-Predeal) și până în anii
1913-1915, când a fost construit Triajul Ploieștiului, iar trenurile au
ocolit orașul intrând direct pe linia spre Predeal.
Faptul că două generații de călători au apucat întoarcerea trenului și
au avut același sentiment de teamă, că au greșit destinația și trenul, a
întipărit profund în mentalul colectiv expresia „a întoarce ca la Ploiești".
Trenul nu mai întoarce ca la Ploiești de aproape 100 de ani
Fenomenul era unul, evident, spectaculos, pentru o societate cu
puternice trăsături rurale, nesigură atunci când uzita tehnologia, pe
care de multe ori nu o înțelegea.
Caragiale, însuși, a simțit nevoia să vorbească despre acest „fenomen" în schița sa „Întârziere", publicată în anul 1900: ,,
Dela Ploiești, trenul de Predeal că să apuce spre București schimbă
frontul și, ca și cum ar vrea să se întoarcă înapoi, locomotive se pune
acolo, unde până aici era coada trenului“.
Impactul acesta a fost așa de puternic și impresionant pentru călătorii
cu trenul încât s-a transmis din generație în generație și chiar și
azi, la aproape o sută de ani de când trenul nu mai întoarce ca la
Ploiești, expresia este uzitată pentru a desemna schimbări,
comportamentale sau de atitudine, neașteptate.
File din viitorul volum al monografiei Ploieștiului
Informațiile ne-au fost puse la dispoziție de profesorul și istoricul
Dorin Stănescu și sunt file inedite din viitorul volum II din „Marea
Carte a Ploieștilor", aflat în pregătire la „Societatea Culturală
Ploieşti - Mileniul III".
La 74 de ani de la apariția primei monografii a orașului Ploiești,
realizată de Mihail Sevastos, și după o muncă titanică, de un deceniu,
16 istorici, profesori, arheologi și cercetători au dăruit ploieștenilor
„Marea Carte" a orașului.
În 1937, prozatorul și gazetarul Mihail Sevastos publica monumentala
lucrare „Monografie a orașului Ploiești", singura de asemenea proporții
și tinută grafică apărută în România până la acea dată. Evoluțiile
economice, politice și sociale explozive, înregistrate în tot acest timp
impuneau o nouă monografie care să facă cunoscute ploieștenilor
trecutul și prezentul orașului în care locuiesc.
Lucrarea este concepută în trei mari volume, în format A4, fiecare de
câte aproximativ 1.000 de pagini.
Primul tratează istoria și populația
și este dedicat lui Mihai Viteazul. Al doilea este dedicat petroliștilor
și tratează viața economică, iar al treilea, un tratat despre viața
culturală, este închinat lui Caragiale.
Autor: Dana Mihai