Avem tendinţa să-i urcăm pe autorii noştri preferaţi pe un piedestal
şi atunci când facem asta îi transformăm la rândul lor în personaje ale
căror fapte, pasiuni sau capricii se potrivesc perfect cu ideea noastră
despre cum ar trebui să fie un scriitor. Cu toate acestea, şi ei sunt
oameni şi ne pot surprinde cu non-conformismul lor dar şi prin obsesiile
lor inedite.
Martin Amis – jocurile video
Martin Amis a fost atât de pasionat de jocurile video încât a scris
în 1982 o carte despre aparatele de jocuri, de care s-a dezis mai apoi: Invasion of the Space Invaders: An Addict’s Guide to Battle Tactics, Big Scores and the Best Machines. În introducere, Amis scria: Avem
de-a face cu o dependenţă la nivel mondial. Vreau să spun că jocurile
video s-ar putea dovedi ca fiind o mare problemă. Permiteţi-mi să vă
prezint simptomele mele: sevraj, deshidratare, epuizare fizică şi
psihică.
Henry Miller – OZN-urile
Henry Miller nu doar că era obsedat de OZN-uri, dar se presupune că a
şi observat unul în Big Sur, în anii ‘50. Unul dintre biografii săi,
Mary V. Dearborn, scria: Miller era pasionat de OZN-uri, ba chiar a ajuns să creadă că o invazie extraterestră este iminentă. Pentru un timp, Henry Miller a şi promovat o carte, Farfuriile zburătoare sunt reale, scrisă de Donald Keyhoe, ceea ce i-a atras numeroase ironii din partea prietenilor săi.
Truman Capote – stepul
Truman Capote a fost un dansator pasionat în tinereţe. Scriitorul a declarat pentru revista The Paris Review atunci când a fost întrebat dacă a avut şi alte preocupări artistice, în afara scrisului: Nu
ştiu dacă poate fi vorba de artă, dar am visat ani la rând că o să
ajung pe scenă. Îmi doream mai mult decât orice să fiu dansator de step.
Obişnuiam să repet până toată lumea de acasă ajungea să-şi dorească să
mă ucidă.
Patti Smith – Brian Jones
Patti Smith era înnebunită după Brian Jones, chitaristul trupei The Rolling Stones. Ba chiar, la un moment dat, Patti Smith l-a apucat de gleznă în timpul unui concert, după cum ea însăşi a declarat: Îl
iubeam pe Brian Jones. El stătea pe scenă şi cânta la un sitar electric
iar eu eram împinsă din spate de o mulţime de fete. Am ajuns până la
scenă şi deodată am simţit că toată acea mulţime se urcă pe mine şi din
disperare, m-am apucat de primul lucru pe care l-am văzut: glezna lui
Brian. M-am agăţat de el ca să mă salvez. Şi în acest timp Brian se uita
la mine. Şi eu mă uitam la el. Apoi mi-a zâmbit. Numai mie.
Asta e povestea mea cu Brian Jones.
Flannery O’Connor – păsările
Flannery O’Connor a crescut păuni, dar nu s-a limitat niciodată când a
venit vorba despre pasiunea sa pentru păsări. Era obsedată de orice tip
de pasăre şi păstra absolut tot ce îi intra pe mână de la găini
obişnuite, raţe şi până la cele mai exotice specii, pasiune care a
pornit din copilăria scriitoarei când aceasta a reuşit să dreseze puii
de găină să meargă cu spatele.
Victor Hugo – desenul
Deşi obiceiul lui Hugo a început mai degrabă ca un hobby ocazional,
arta a devenit din ce în ce mai importantă pentru el, mai ales după ce a
renunţat la scris. În timpul vieţii sale, Hugo a produs aproximativ
4000 de desene. Cu toate că mai există scriitori care cochetează cu
artele vizuale, desenele lui Hugo erau extrem de valoroase. Astfel,
Eugène Delacroix a declarat, mai în glumă, mai în serios, că dacă Hugo
ar fi ales artele vizuale în detrimentul scrisului, i-ar fi depăşit pe
toţi artiştii vizuali ai vremii sale.
autor:
sursa
Martin Amis – jocurile video
Henry Miller – OZN-urile
Truman Capote – stepul
Patti Smith – Brian Jones
Asta e povestea mea cu Brian Jones.
Flannery O’Connor – păsările
Victor Hugo – desenul
autor:
sursa