Zen adevărat. Introducere în
Shobogenzo (Editura Herald, 2011) nu este un nou fragment din
jurnalul lui Mircea Cărtărescu, ci o incursiune spirituală în
lumea plină de mistere a budismului tibetan. Autorul lucrării,
maestrul Taisen Deshimaru, este considerat părintele și fondatorul
Zenului european. O spune maestrul Myoken, de la Templul „Iluminarea
Tăcerii“ din București, cel care semnează o densă prefață la
ediția în limba română. Maestrul Taisen prezintă pe
larg atît doctrina, cît şi tehnicile și practicile Zen.
Așa fixăm și noi că zen este practica Zazenului, așa realizăm
că lucrurile profunde trebuie să fie și să rămînă simple,
așa ne convingem de ce astfel de oferte spirituale vechi – de
Dumnezeu știe cîți ani – au putut găsi mulți adepți în
lumea contemporană supertehnologizată din SUA și Europa
ultimelor decenii. 1968 a fost anul de grație în
care zen – care a influențat decisiv etosul mișcărilor
hippies sau pacifiste – pătrunde în Europa. Alte două
subsecțiuni sînt dedicate practicii zazenului și legăturii
zenului cu știința. Legăturile filozofiei zen cu medicina și
psihologia sînt dintre cele mai incitante. Mai avem apoi un
grupaj de articole scrise de maestrul Taisen Deshimaru pentu
cititorii occidentali. Texte accesibile, dar nu simple manifeste
de popularizare, ci bune introduceri pentru cei mai puțin
familiarizați cu această meditație simplă – despre înțelesul
vieții și al morții – care este filozofia zen. Cea mai
consistentă parte a volumului se dovedește de departe textul
„Introducere în Shobogenzo“, care este Cartea sacră a
budismului zen japonez. Scrisă între 1231 și 1253, de către
fondatorul zenului soto japonez, maestrul Dogen. Lectura, pentru
cei mai puțin inițiați ca mine, devine fascinantă, fiecare poate
prelua cîte ceva, dincolo de sfaturile practice și dincolo de
sugestiile mistice. Această fabuloasă aventură în lumea
filozofiei zen este tradusă din limba franceză de Marilena
Constantinescu.
Dacă ar fi să rămînem strict
în lumea ideilor, Filozofia Upanișadelor (Editura Herald,
2011, traducerea din germană de Corneliu Sterian) a lui Paul Deussen
ar fi – aparent – ceva mai simplu de abordat. Au și cărțile
destinul lor, ca și oamenii. Nu aș fi ajuns la acest volum
dacă nu-mi pica în mînă un volum monografic, Prietenul
lui Nietzsche, semnat de Heiner Feldhof despre, cine altul,
decît…Paul Deussen. Istoria vieții lui Deussen – practic
un necunoscut în cultura noastră – ne duce direct la viața
și opera filozofului german. Dar ne relevă și un celebru filozof
și orientalist care a fost Paul Deussen (1845-1919). Filozofia
Upanișadelor este o temeinică lucrare ce sintetizează „punctul
culminant al concepției indiene despre lume“. Că este vorba de
cosmologia brahmanică sau geneza sistemului samkhya, că este vorba
de suflet și de eliberarea lui, totul converge spre alte orizonturi
decît cele cu care sîntem noi obișnuiți în lumea
europeană. O lectură lentă din lumea Vedandei ne-ar putea
rupe cîteva zile din contingentul care, altfel, ne poate
copleși. Dar dacă ne aventurăm în zona organizării
sufletului – să citim un capitol dintre cele mai poetice, despre
cum vine povestea cu Atman, Manas și Prana – putem spune că lumea
poate arăta cumva altfel decît ni se pare cea propusă de Lady
Gaga...
Înainte de a prezenta succint
volumul lui François Lenormant, Magia la chaldeeni
(Editura Herald, 2011, traducere din franceză și anexe de Gabriel
Avram şi prefață de Constantin Daniel), dați-mi voie să vă
atrag atenția asupra a încă două volume erudite și
incitante. Este vorba despre Omul universal. Islamul și funcțiunea
lui René Guénon a lui Michel Valsan și Doctrinele
esoterice ale islamului de Titus Burckhardt – ambele apărute în
colecția „Philosophia Perennis“ a acestei edituri care,
cumva, preia un gol lăsat de „Bibliotheca Orientalis“
a vechii Edituri Ştiințifice și Enciclopedice. Revenind la Magia
la chaldeeni, plonjăm într-o lume a superstițiilor și a
credințelor care au marcat istoria umanității. Nu ai cum să
nu fii fascinat cînd afli povestea magiei și a
vrăjitoriei la vechii egipteni ori babilonieni sau ce loc ocupa
sistemul religios în cărțile magice din Akkadul
antic. O lume mirifică, cu oameni și cu misterele lor, dar o cu
totul altă raportare la real decît cea în care ostoim
noi astăzi. Descîntecele asiriene, babiloniene și sumeriene,
de care pomenea regretatul orientalist Constantin Daniel în
incitanta sa introducere la volum, ne pot aduce mari satisfacții
de lectură. Nu neapărat prin exotismul lor, ci prin generoasa
ofertă ideatică. Insist pentru parcurgerea atentă a acestor (nu
puține) cărți scoase de Editura Herald, pentru că, evident,
ne propun alternative viabile la plictisitoarele programe TV care ne
asaltează din toate părțile, cu fel de fel de prostii.
Doctrina vieții de apoi în
Israel, în iudaism și în creștinism (Editura Herald,
2011, traducere din engleză de Alexandru Anghel) a lui Robert H.
Charles este „o istorie critică ce urmărește pas cu pas
escatologia iudaică și creștină atît din Vechiul și
Noul Testament, cît și din textele apocrife“. O abordare
cronologică a temei, ce acoperă nu doar secole de istorie, ci fel
de fel de texte sacre ale vechiului Orient. Un parcurs incitant, cu
destule paranteze analitice, totul bazat pe o atentă utilizare a
surselor.
Atragem atenția că, printre cărțile
oferite de aceeași editură, se găsește și cea mai bună și
completă ediție a unei faimoase lucrări – Cartea tibetană a
vieții și morții a lui Sogyal Rinpoche. O carte despre moarte și
renaștere în aceste săptămîni dinaintea Învierii
creștine nu poate fi decît o bucurie (traducerea de Walter
Fotescu şi un cuvînt înainte de Sfinția Sa Dalai Lama).
De citit neapărat. Nici pînă azi nu am înțeles de ce
autoritățile române au interzis accesul în România
al lui Dalai Lama, în vreme ce Vaclav Havel îl primea la
Praga pe liderul spiritual tibetan cu toată considerația și
prețuirea. Rămânem mereu cu un gust amar, care, de ce nu?,
poate fi compensat de aceste cărți minunate, aflate la îndemîna
noastră. E bine că prețurile volumelor sînt modice și că
nu-i sperie pe cei cu venituri modeste, interesaţi și de altceva în
afară de cele lumești. Mi-aș dori șase luni să stau și să
buchisesc astfel de cărți. Poate într-o altă viață, totul
devine posibil, dacă e să crezi în ceva.
