Ultimele săptămîni au fost agitate, dar nu în van, pentru
spaţiul literar al ficţiunii speculative româneşti. Cititori pasionaţi (fani),
scriitori în devenire (autori care publică pe internet şi/sau pregătesc volumul
de debut) precum şi scriitori consacraţi (deja membri ai Uniunii sau care au
măcar două volume publicate) s-au întîlnit în două sfîrşituri de săptămînă, la
Bucureşti (16-18 martie) şi la Timişoara (23-25 martie) pentru două şiruri de
manifestări distincte, amîndouă gîndite spre promovarea şi dezvoltarea SF-ului
românesc.
Prima întîlnire, cea de la Bucureşti, sub titlul „Final Frontier“, a fost un tîrg
de carte, jocuri şi benzi desenate, care a avut în paralel, într-o altă sală,
un şir de colocvii, cîteva premieri şi conferinţe, toate avînd ca idee centrală
ficţiunea speculativă şi fantastică din România, în 2012. Trebuie amintite mai
ales premiile revistei Galileo (a
doua ediţie), premiile fanilor (prima ediţie) şi finalul manifestării, medalionul
Liviu Radu. Chiar dacă s-a mai scris despre acestea, pentru o mai bună
integrare cu următoarele trei sferturi ale textului de faţă, este important să
subliniez pentru ce motive consider importante cele menţionate.
Premiile revistei Galileo
sînt votate electronic, în mai multe runde, de abonaţii revistei, varianta pe hîrtie.
Indiferent dacă votantul este scriitor, critic sau simplu cititor, primeşte un
vot. Din lista totală a nominalizărilor, conform numărului de voturi pe rundă,
rămîn din ce în ce mai puţine texte, pentru care se votează din nou în rundele
următoare. Finaliştii, premiaţii sînt rezultatul unui soi de brici al lui
Ockham, nu neapărat logic, sigur aritmetic şi democratic.
Premiile fanilor sînt votate electronic, prima lor ediţie
punînd împreună cîteva zeci de cititori de literatură SF&F românească. (Deşi
a fost votată şi categoria „cea mai bună carte străină“, iar nu „cea mai bună
traducere“...) Din nou, aritmetică şi democraţie. Unul dintre premiaţi, autorul Abaţiei şi al Demnet-ului, Dan Doboş, a mărturisit că premiul fanilor îi este cel
mai drag. Ba mai mult, peste o săptămînă, la Timişoara, va fi spus că ar da oricare dintre
premiile sale – şi le-a cîştigat pe toate, cele din SF-ul romînesc – pentru
încă o mie de cititori... plătitori. Dar
să nu anticipăm.
Medalionul Liviu Radu a fost important pentru că, indiferent
la cîştigarea unui premiu Galileo şi
a celui dat de fani, este bine, zic eu, să le arătăm celor mai iubiţi autori
din spaţiul literar cît de mult sînt iubiţi, cît sînt alături de noi şi se pot
bucura de preţuirea noastră. Liviu Radu este cel mai bun exemplu în exemplu, cu
toate cele 17 cărţi ale sale şi cu cele 50 de volume traduse care au îmbogăţit
literatura română.
Ultimul cuvînt despre „Final Frontier“ este un comentariu la
ce se vorbea pe coridoarele tîrgului, în euforia reuşitei întregii manifestări şi
în emulaţia intelectuală creată de întîlnirea unui număr semnificativ de minţi
creative ale SF-ului românesc. Se vorbea că se poate declara tîrgul şi conferinţele
sale ca RomCon-ul pe 2012.
Și
acum să intrăm în miezul problemei. Ce este un RomCon? Să vedem ce s-a întîmplat
la Timişoara.
Urmînd tradiţionalele „Zile (ale clubului) Helion“ şi
comunicările pe teme literare SF, de vinerea şi sîmbăta înaintea Bunei Vestiri,
a urmat o Convenţie a cluburilor de SF din ţară, cu două mese rotunde pe veşnicul
subiect al stării SF-ului românesc, la care s-a adăugat fondarea unei noi
asociaţii, a cluburilor şi autorilor de SF, care să se îngrijească de
respectiva stare. A fost şi un vernisaj de bandă desenată şi grafică, au fost şi lansări de carte (de
romane, ca să fiu mai precis: cele publicate în urma concursului Editurii
Eagle, ale lui Mircea Opriţă, Mircea Liviu Goga şi Liviu Radu; şi cele ale lui
Dan Doboş), a fost performată şi o piesă originală, scrisă şi jucată de
Alexandru Maniu, cu subiectul vieţii şi operei lui Harlan Ellison. Pe lîngă
aceste acţiuni, toate cu gradul lor propriu de importanţă extraartistică,
diferit de cel literar şi artistic, s-au votat şi Premiile RomCon 2012, la şapte
categorii, pentru opere şi acte de sprijinire ale operelor SF, apărute sau
derulate în anul 2011.
Aceste premii sînt: pentru roman – Mircea Opriţă, cu Călătorie în Capricia; pentru proză
scurtă – Michael Haulică, Povestea lui
Calistrat Hadîmbu [...]; pentru non-ficţiune – Mircea Opriţă, cu Ştiinţă şi violencel; pentru arte
vizuale – Marian Mirescu, BD; pentru
debut – Ştefana Czeller, cu volumul Cerneală
şi singe; pentru revistă – Helion –;
last but not least, premiul special – Bogdan Bucheru, pentru sprijinul constant
pe care acest român emigrat îl dă literaturii SF româneşti „de-acasă“. Premiile au fost numite „Premiile RomCon
2012“ şi au fost anunţate la finalul celor trei zile de manifestări cu subiect
SF de la Timişoara.
Premiile RomCon 2012 au avut în juriu pe George Anania
(Bucureşti, scriitor), Viorel Pîrligras (Craiova,
artist plastic), Lucian-Vasile Szabo (Timişoara,
scriitor şi critic), George Ceauşu (Iaşi,
scriitor şi promotor), Cătălin Badea-Gheracostea (Braşov, critic). Juriul a dat, după o muncă
de mai multe săptămîni (muncă egal lectură plus argumentarea alegerii), cîte
cinci nominalizări pentru fiecare categorie. Rezultatele finale, premiile, s-au
obţinut după următoarea formulă de vot: media aritmetică dintre media voturilor
juriului şi cea a voturilor plătitorilor de taxă de participare la RomCon. Într-adevăr,
cinci persoane au avut tot atîta greutate precum cîteva zeci, dar competenţa
profesională trebuie recunoscută mai mult decît comunul „place, nu place“.
Însă ceea ce face diferenţa între ce s-a întîmplat la Timişoara,
cu premiile RomCon, şi ce s-a petrecut la Bucureşti, este suma voinţelor
participanţilor şi declararea foarte clară a intenţiilor acestora. Căci este
din ce în ce mai uşor să pui nişte oameni de o oarecare competenţă la un loc şi
colocviile, premiile pe care ei pot să le facă, voteze şi dea să apară benigne
în spaţiul literar şi artistic SF, dar
încă nu este la îndemîna oricui să ofere o coerenţă şi un mod de lucru cît mai
aproape de obiectivitate, chiar în contact cu fanii, unei convenţii naţionale.
Cele mai vechi cluburi din ţară, Helion
(Timişoara), Victor Anestin (Craiova)
şi Quasar (Iaşi) au fost gazdele
unei întruniri la care s-a fondat Asociaţia
Română a Cluburilor şi Autorilor de SF (ARCA SF). Prin modul de a implica
toţi participanţii în funcţie de nivelul lor de competenţă şi respectînd
pasiunea şi cuvîntul tuturor, nelăsînd nimic la întîmplare, RomCon 2012 a fost
un succes punctual. Cum va evolua noua asociaţie, precum şi cum se va păstra modalitatea
votării celui mai mare premiu anual în SF-ul românesc, este în funcţie de
timp.
Autor: Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
_________
Catalin Badea-Gheracostea este un tînăr critic, specializat în domeniul exegezei F&SF. Este braşovean, filolog, i-a avut profesori pe Gheorghe Craciun, Alexandru Muşina, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Virgil Podoabă. A publicat: Alternative critice, la Editura Millennium Books, în 2010 (ediţie revăzută şi adăugită, 2011), un volum de studii, recenzii şi articole despre spaţiul literar al SF-ului românesc.sursa