În urmă cu doi ani, atunci cînd Review of Contemporary Fiction a publicat numărul său dedicat literaturii postcomuniste din România, Ehren Schimmel descria în prefață motivația lui de a se angaja să realizeze un asemenea proiect: în librăriile nord-americane nu exista o antologie de literatură românească reprezentativă. Astfel, proiectul respectiv își propunea să suplinească o absență. În aceeași perioadă, Jean Harris a realizat numărul dedicat literaturii române al revistei Absinthe: New European Writing. Aceste două apariții editoriale reprezintă două utile introduceri în spațiul literaturii române contemporane. Ele completează eforturile editoriale din ultima vreme care schimbă mult cadrul reprezentării literaturii române în spațiul de limbă literară engleză. Cît de utile sînt aceste materiale pot aprecia specialiștii care prezintă cultura română în universitățile din întreaga lume. S-ar cuveni menționată aici excepționala antologie a poeziei române Born in Utopia, editată de Paul Doru Mugur și Carmen Firan, apărută la Talisman House în 2006, precum și recenta The Vanishing Point That Whistles: An Anthology of Contemporary Romanian Poetry, editată de Paul Doru Mugur, Adam J. Sorkin și Claudia Serea, apărută tot la Talisman House. În seria The Writer’s World, de la Trinity University Press, avînd pe Norman Manea ca editor și pe Sanda Cordoș drept coeditor, toamna trecută a fost publicată antologia Romanian Writers on Writing, care reprezintă o amplă descriere a evoluției ideii de literatură în spațiul literelor românești.
Acestor apariții editoriale li se adaugă, acum, numărul de toamnă 2011 al International Poetry Review, subintitulat Contemporary Voices from Romania, un număr editat de Victor Pambuccian (de la Arizona State University). Găsesc demn de amintit aici că International Poetry Review este indexată în Humanities International Complete Index și e accesibilă în bazele de date electronice prin EBSCO. Aceste detalii sînt importante pentru a evalua perenitatea vizibilității unui proiect: nu e vorba despre o revistă care azi se va distribui și mîine va fi uitată, ci despre un punct de vedere asupra literaturii române care va putea fi accesat și peste ani, care, probabil, va fi citat de istoricii literari, de teoreticienii artei traducerii, de observatorii fenomenului literar din varii puncte de vedere.
Autori care scriu în română, în maghiară, în germană
Acest număr al International Poetry Review iese în evidență prin două importante caracteristici care-l singularizează între celelalte realizări editoriale pe care le aminteam mai sus. Prefața scrisă de Victor Pambuccian mi se pare solidă, originală și întemeiată. Apoi, e vorba de selecția textelor, care include autori a căror limbă literară este maghiara, alături de autori care scriu în română și de autori care scriu în germană. E foarte natural să fie așa: e o viziune exactă asupra spațiului românesc, pe care eu o prefer și o apreciez, și nu e vorba aici doar despre spațiul geografic, ci de ceva mult mai profund, despre o legătură subtilă între texte. Trebuie să urmărești secretele conexiuni ale referințelor intertextuale dintre poemele selectate pentru a avea imaginea inspiratei construcții pe care Victor Pambuccian a realizat-o. Comparînd anumite texte incluse în această antologie, V. Pambuccian scrie la un moment dat: „superficial separate de limbă, ele sînt conectate prin fire vizibile și invizibile“. Ar fi fost imposibil ca o realitate socială comună să nu genereze expresii literare convergente.
Cunoscătorul de literatură română de azi s-ar putea considera surprins: de ce o revistă atît de prestigioasă precum International Poetry Review invită în calitate de guest editor pe Victor Pambuccian, care nu ia parte activă la viața publicistică din România și nu are o prezență publică pronunțată în România? Luînd în considerare traducerile literare realizate de Victor Pambuccian în decursul anilor, în special traducerile lui apărute în International Poetry Review, Words Without Borders și Two Lines, observăm că publicațiile lui îl recomandă drept un competent cunoscător al literaturii și al nuanțelor limbajului poetic. Originar din Brașov și cu studii în matematică urmate la Universitatea din București și la University of Michigan din Ann Arbor, Victor Pambuccian e un excelent cunoscător de germană, română și engleză, și nu doar atît: recenziile și cronicile scrise de el pentru diverse publicații de vizibilitate internațională acoperă un spectru lingvistic impresionant.
În prefață, V. Pambuccian consemnează: „Pentru un observator occidental al părții de sud-est a Europei de la 1866 ar fi fost greu de crezut că din țara nou-întronatului domnitor Carol I de Hohenzollern-Singmaringen, care va deveni rege al României în 1881, va izvorî un fluviu poetic de o asemenea forță încît, în cei 140 de ani care aveau să urmeze, nu doar că va crea o galerie extraordinară de poeme sublime în idiomul dominant al țării, dar se va revărsa deseori dincolo de fruntariile ei lingvistice și geografice pentru a da un nou sens poeziei europene în general“.
Tabloul descris de Victor Pambuccian nu este excesiv, și menționarea unor nume precum Tristan Tzara, Urmuz, Eugen Ionescu, Ilarie Voronca sau Paul Celan nu face decît să întărească aserțiunea. Pentru a reveni la momentul 1866, prefața punctează: „nici un poet sau autor de proză major nu apăruseră pînă atunci, iar debutul literar în același an 1866 al elevului în vîrstă de șaisprezece ani Mihail Eminovici, al cărui nume de familie va fi în curînd schimbat în Eminescu de editorul, stabilit la Budapesta, al unei reviste care-i publica al doilea poem, ar fi putut cu greu să fie considerat un semn nu doar că o națiune se năștea în sens politic, ci și în sens spiritual. De fapt, inima și sufletul acelei țări căpătau chiar atunci formă, fiind dăltuite de ritmurile, mitologia, obsesiile, pînă și de cuvintele care inventau o limbă literară aparent de nicăieri, toate izvorînd din condeiul lui Eminescu“.
Poezia în cultura română
Prefața include o descriere foarte interesantă a locului central pe care poezia l-a ocupat în acest interval istoric în cadrul culturii române și care, astfel, conferă selecției de texte antologate un cadru bine definit, deși descris și asumat drept personal: „Antologia pe care am colecționat-o pentru acest număr special al International Poetry Review e una personală și nu caută să fie reprezentativă, căci scopul meu a fost acela de a prezenta nu poeții sau poemele pe care criticii le-au lăudat, nici cei mai de succes poeți ai unei perioade date, ci lucrări scrise de poeți care erau activi în anii 1980 și care ar putea într-adevăr îmbogăți experiența lecturii unui cititor de limbă engleză, poeme pe care cineva ar vrea să le citească chiar și dacă n-ar avea nici un interes în particular în poezia universală, chiar și dacă cineva n-ar fi deloc curios să vadă poemele care ar putea veni din România“.
Această nuanță mi se pare importantă: în spațiul editorial de limbă engleză, se pot găsi lucrări care să atragă cititorul interesat să afle mai multe despre România (punctul de vedere al lui Ehren Schimmel, cînd a realizat acel număr din Review of Contemporary Fiction, ilustrează cel mai bine această abordare editorială), precum şi lucrări adresate acelui segment al publicului larg care nu are un interes particular în România. Cu toate acestea, pentru a așeza poemele în contextul lor, editorul tot are de descris istoria politică și pe cea literară.
Astfel, poemele scrise în limba română sînt selectate din opera următorilor autori: Gellu Naum, Geo Dumitrescu, Ion Caraion (căruia comentariile lui V. Pambuccian par să-i rezerve un rol important în contextul literaturii române din perioada deceniului indicat), Nora Iuga, Nichita Stănescu, George Almosnino, Cezar Ivănescu (al cărui destin tragic e descris în detaliu), Mariana Marin (a cărei operă e comparată cu cea scrisă de Marina Tvetaeva, Emily Dickinson, Else Lasker-Schüler, Sylvia Plath și Gabriela Mistral) și Mircea Cărtărescu. Cei doi autori de limbă maghiară, descriși drept „giganți ai poeziei internaționale“ de către editor, sînt Sándor Kányádi și András Ferenc Kovács. Lor li se adaugă texte scrise în germană de Elisabeth Axmann, Anemone Latzina, Richard Wagner, Rolf Bossert, iar ultimul text din antologie e un scurt poem scris în germană de Victor Pambuccian. Majoritatea traducerilor din română și toate traducerile din germană sînt realizate de Victor Pambuccian și, pe lîngă acestea, sînt traduceri din română de Irina Livezeanu, Adam J. Sorkin și Bogdan Ștefănescu, precum și traduceri din maghiară de Peter Zollman, Paul Sohar, Kinga Dornacher, Stephen Humphreys și David Hill.
„Pentru această antologie, poemele au fost alese, iar nu poeții. Fiecare poem trebuie să reziste prin sine însuși, să strălucească“, își descrie editorul misiunea. După părerea mea, dificila sarcină editorială e pe deplin reușită.
Numărul din International Poetry Review e publicat bilingv, cu versiunea română/maghiară/germană pe coloana din stînga și cu cea engleză pe pagina din dreapta (un format folosit și de alte publicații nord-americane, ca de pildă de Two Lines, al cărui titlu e inspirat din acest format de editare). Din păcate, nu mă pot împiedica să nu observ inexactități în reproducerea unor diacritice în versiunea română (nu-s multe!), ceea ce mă face să apreciez și mai mult truda corectorilor din spațiul editorial românesc. Acest neajuns e minor pe lîngă opțiunea cu bună știință a echipei editoriale care a pregătit în redacție numărul din Review of Contemporary Fiction de acum doi ani (pe care-l aminteam la începutul articolului) și care a eliminat toate diacriticele din numele românești, cu scopul de a-i facilita cititorului american accesul la text.
Nu ne rămîne decît să sperăm că un text semnat M. Cartarescu este mai accesibil cititorilor RCF decît un text semnat M. Cărtărescu și să sperăm că bazele digitale de date nu vor avea de suferit la search din această pricină. Găsesc surprinzătoare opțiunea lui V. Pambuccian de a considera că sfîrșitul regimului comunist poate fi datat în ianuarie 1990; poate că decembrie 1989 ar fi fost mai exact. Dar e posibil ca această opțiune să reprezinte perspectiva autorului prefeței, perfect informat asupra realităților românești, și, în acest caz, modesta mea obiecție nu-și are locul. Toate celelalte date și informații istorice sînt exacte, foarte bine prezentate și servesc punerii în context a poemelor; acesta trebuia să fie scopul prefeței.
Remarc, cu regret, că această apariție editorială nu se bucură de sprijinul instituțiilor specializate din România, care au susținut prompt și profesionist alte apariții editoriale. (Dacă ar fi existat acest sprijin, publicația l-ar fi specificat la pagina 2.) Nu îmi rămîne decît să consemnez cu bucurie de cititor această apariție editorială importantă, bine justificată și utilă reprezentării literaturii române pe plan internațional.
International Poetry Review. Special Issue: Contemporary Voices From Romania
Fall 2011
Guest Editor: Victor Pambuccian
Department of Languages, University of North Carolina, Greensboro, 180 p.
Scrisă de Bogdan Suceavă