Treceți la conținutul principal

H. P. Lovecraft şi mitologia Cthulhu

Howard Phillips Lovecraft (n. 20 august 1890 in Providence, Rhode Island – d. 15 martie 1937, in Providence, Rhode Island), a fost un scriitor american, considerat unul dintre parintii literaturii fantastice a inceputului secolului XX. Primele sale lucrari slefuite au inceput sa apara in anul 1917 – “The Tomb” (“Mormântul”) si “Dagon” (“Dagon”).

Tot in acest timp a inceput sa isi construiasca imensa sa retea de corespondenti intrucât scrisorile sale lungi, detaliate si impregnate de stilul sau aparte vor face din el unul  dintre cei mai mari scriitori de corespondenta ai secolului XX. Printre corespondentii sai figureaza si Forrest J. Ackerman, Robert Bloch si Robert E. Howard. Mama sa a  murit in 1921. La putin timp dupa aceea, a inceput sa frecventeze o conventie a jurnalistilor amatori, unde a cunoscut-o pe Sonia Greene, care era de origine ucraineano –  ebraica, si cu câtiva ani mai mare decât Lovecraft, fiind nascuta in 1883. Cei doi s-au casatorit, cu toate ca matusile lui Lovracraft nu erau chiar multumite de acest  aranjament. Cei doi s-au mutat in Brooklyn, New York, loc pe care autorul il ura. Astfel, peste câtiva ani cei doi au convenit la un divort amiabil, urmat de intoarcerea lui Lovecraft in Providence, pentru a locui impreuna cu matusile sale. Perioada intoarcerii in Providence, ultima decada a vietii sale, a fost cea mai prolifica perioada de creatie.  Atunci a scris aproape toate povestirile sale binecunoscute, publicate in “Weird Tales” si alte reviste, la fel ca si lucrarile mai lungi ca “The Case of Charles Dexter Ward”  (“Cazul Charles Dexter Ward”) si “At the Mountain of Madness” (“La poalele muntelui nebuniei”). In ciuda eforturilor sale a devenit din ce in ce mai sarac. A fost nevoit sa se  mute iarasi, intr-o casa si mai mica, impreuna cu matusile sale. A fost foarte profund afectat de sinuciderea lui Robert E. Howard. In 1936 i s-a pus diagnosticul de cancer la  colon si malnutritie. Ultimul an din viata l-a trait intr-o durere constanta, curmata de moartea sa in Providence.

Mitologia Cthulhu

 

Universul Cthulhu a fost creat de scriitorul american Howard Philip Lovecraft, in anii ’20. Cthulhu, o fiinta cosmica, unul din Marii Stramosi, a aparut pentru prima oara in  nuvela ‘’Chemarea lui Cthulhu’’, publicata in anul 1928. Aceasta este adesea mentionata datorita descrierii expresive. Termenul “Mythos” face referire la un cadru larg de  elemente comune (nume, locuri, entitati) ce apar in mai multe povestiri, conferindu-le continuitate si profunzime. Autorii ce scriu in stilul lovecraftian continua sa foloseasca elementele Mythos-ului, acest lucru ducand la o continua expansiune a universului fictiv, uneori in modalitati foarte diferite de ideea initiala. Timpul de desfasurare al actiunii este inconsecvent de la o povestire la alta, deoarece multi scriitori, Lovecraft inclusiv, schimbau in repetate randuri date, nume si locatii in vederea potrivirii cadrului unei anumite opere. In cadrul Mitologiei lui Lovecraft apar patru elemente cheie :

1.Principiul fundamental cosmic.

 

Una din temele des intalnite, in creatiile lui Lovecraft, e insignifianta omului in univers, si cautarea cunoasterii, incercare sfarsita, de regula, printr-un dezastru. Adesea, oamenii sunt marionete ale fiintelor puternice sau a altor forte cosmice, care nu sunt atat rau-voitoare, cat indiferente fata de rasa umana.
Marii Stramosi, nu sunt nici buni, nici rai, ideile morale ale oamenilor neavand nicio semnificatie pentru acestia. Ca simbol, ei reprezinta proiectia unui univers in care autorul crede ca omenirea este doar o pata menita sa se iveasca si sa dispara, a carei aparitie trece neobservata, si a carei stingere ramane neplansa.

2.Decorul unei Anglii plasmuite.

 

Multe din scrierile lui Lovecraft se desfasoara intr-o Anglie fictiva, decor ce este plasat in jurul Arkhamului, locatie la fel de ireala., lucru ce da nastere posibilitatii ca povestirile sa fie parti a ceea ce scriitorul numea ‘’Ciclul Arkham’’. Locatiile imaginare ale desfasurarii actiunii pot avea ca echivalente ale locurilor ce apartin realitatii, din Massachusetts, denumit si Tinutul Lovecraft in anumite tipuri de jocuri bazate pe aceste mituri.

3.Panteonul lui Lovecraft.

 

Se pare ca atunci cand scriitorul american si-a conceput mitologia fictiva, nu a realizat niciun plan decisiv pe care sa-l urmeze. De fapt, pur si simplu s-a apucat sa isi scrie povestirile schimband elementele mitologice dupa cum era necesar subiectului. Recreand mitologia cu fiecare povestire scrisa, Howard Philip Lovecraft a conferit profunzime misterului mitului ciclului ilustrand incapacitatea mintii omului de a-l intelege pe deplin.
Principalii zei ai operei lui Lovecraft sunt Azagoth, conducatorul pantenonului, aflat in centrul universului, Yog-Sothoth, intruchipand infinitul, fiind ominiprezent. Urmatorii pe scara ierarhiei sunt Shub-Niggurath, acesta fiind amintit in multe randuri, dar niciodata descris, si mesgerul lui Azagoth, Nyarlathotep. Cel din urma este singura fiinta capabila sa interactioneze cu oamenii, de multe ori aratandu-se ca un om pentru a-si ascunde adevarata infatisare. In ciuda abilitatii sale, acestuia ii lipseste empatia fata de oameni, vazandu-i ca pe niste simple jucarii sau ca unelte pentru implinirea vointei zeilor. Cthulhu este considerat preotul zeilor, in timp ce Dagon este subordonatul sau. Ultimul rang este reprezentat de o rasa de umanoizi ce traiesc sub ocean, numiti Cei Din Adancuri.

4.Literatura oculta.

 

Cartile mistice si alte scrieri cu traditie oculta sunt specifice mitologiei lui Lovecraft. Aceste tomuri au fost inventate de scriitor si alti succesori ai lui cu scopul de a oferi un plus de credibilitate povestirilor. Cea mai faimoasa creatie a sa este Necronomicon-ul, carte scrisa de fictivul ‘’Arab Nebun’, Abdul Alhazred. Cartea este un grimoar fictiv, mentionat de multi scriitori, inconstienti de caracterul acesteia. Desele aluzii ale mai multor autori, au conferit cartii o faima cu ajutorul careia, aceasta a iesit din penumbra miturilor, rupandu-se de creatorul sau, si alunecand in larga varietate de elemente culturale transmise de la generatie la generatie. Desi fictiva, Necronomicon-ul (Lovecraft insusi infirmand zvonurile existentei sale), este deseori prezentat in filme, muzica, si literatura, ca fiind o carte veche, malefica.

Mitologia ca element de fundal.

 

Potrivit lui David E. Schultz, Lovecraft nu a vrut niciodata sa creeze o mitologie ortodoxa, ci a vrut ca acest pateon sa aiba rol de element de fundal. Astfel, ‘’pseudomitologia’’ lui Lovecraft, termen folosit de autor insusi pentru a prezenta fiintele din povestiri, este cadrul de dezvoltare al subiectului, insa nu reprezinta factorul principal, asa cum punctul central al nuvelelor este adesea orasul Arkham, si nu Cthulhu. In mitologie, Marii stramosi sunt descrisi ca fiind o grupare de vechi zeitati puternice care candva au condus Pamantul. Cel mai cunoscut dintre acestia este Cthulhu, aflat in R’lyeh, orasul inghitit de ape, situat undeva in sud-estul oceanului Pacific. Intr-o buna zi, R’lyeh va iesi la suprafata, si Cthulhu se va trezi, distrugand Pamantul. In ciuda renumelui sau, Cthulhu nu este nici cel mai puternic personaj, si nici punctul central din persperctiva teologica. Nyarlathotep, cel carre implineste dorintele lui Azagoth, a intervenit mai frecvent si mai direct in chestiunile oamenilor decat oricare alt zeu, aratandu-si ostentativ ispretul pentru omenire, in special fata de cei care i se inchinau, mai mult decat orice alta divinitate lovecraftiana.

Implicarea lui Derleth

 

August Derleth, fondatorul editurii care a publicat intaia oara operele lui Lovecraft, a adaugat cateva nuvele Mitologiei Cthulhu, ce aveau ca personaj principal creatura cu acelasi nume. El a dezvoltat sistemul elemental asociind personajele cu apa, aerul, pamantul si focul. In scrierile sale Derleth muta accentul de pe insignifianta omenirii, asupra punctului sau de vedere in ceea ce priveste cosmologia romano-catolica si principiile morale, fiind adesea criticat pentru acest lucru. In locul unui univers al absurditatii si al haosului, mitologia lui Derleth este o lupta intre bine si rau.Teoria lui August Derleth despre Cthulhu difera de cea a lui Lovecraft, conform careia acesta nu era o singura fiinta, ci un conglomerat de idei ce puteau fi folosite in opere diferite, fiind capabile sa provoace aceleasi emotii intense.

Traduceri in româna
-Chemarea lui Cthulhu si alte povestiri stranii, Editura Leda, 2009.
-Dagon si alte povestiri macabre, Editura Leda, 2005.
-Demoni si miracole, Editura Leda, 2005 .
-Depozitia lui Randolf Carter – The Statement of Randolph Carter.
-Cheia de argint – The Silver Key.
-Dincolo de poarta cheii de argint – Through the Gates of the Silver Key.
-In cautarea cetatii Kadath – The Dream-Quest of Unknown Kadath.

Autor: Ariadna, Colaborator Descopera. Org
Surse: 1, 2.

Postări populare de pe acest blog

Cum schimbă limba pe care o vorbeşti lucrurile pe care le vezi? Lingviştii văd lumea diferit

Dacă doi oameni s-ar uita la acelaşi obiect, ei vor vedea lucruri cu totul diferite. Potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins, familiarizarea unei persoane cu un obiect, în special, cu literele alfabetului, va influenţa trăsăturile pe care le observă. Studiind modurile diferite prin care oamenii percep un alfabet, cercetătorii au descoperit că expertiza ajută la sortarea caracteristicilor neînsemnate, lăsând novicii să privească literele ca fiind ceva mai complex. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Johns Hopkins au analizat răspunsurile a 50 de participanţi care au fost rugaţi să stabilească dacă perechile de litere arabe erau diferite sau identice. Participanţii au fost repartizaţi în grupuri a câte 50 de persoane, dintre care 25 erau experţi în arabă, iar alţi 25 nu cunoşteau limba. Cercetătorii au arătat participanţilor 2.000 de perechi de litere, măsurând viteza de răspuns ...

Man Booker prize 2015 longlist: let the 'posh bingo' begin

At midday on Wednesday, the opening list of runners and riders for Britain’s leading books prize is unleashed on the reading world. Who will it be? Who will it be? With less than 24 hours to go before the longlist is announced, we’re starting to wonder who’ll make up this year’s Man Booker dozen – even though offering predictions is, in this game of “posh bingo”, as Julian Barnes put it, a bit like filling in your card before the numbers have been called. In the second year that American authors have been eligible, one obvious contender is Hanya Yanagihara ’s epic tearjerker about love, friendship and the effects of childhood abuse: A Little Life is hot off presses in the UK and currently consuming readers on both sides of the Atlantic. Other US novels to look out for include Marilynne Robinson’s Lila, the third in her Gilead series, published to ecstatic reviews last November ; a strong debut from Atticus Lish exploring poverty and hard graft in an unforgiving post-cra...

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)