Titlu: Fetele din Shanghai
Autor: Lisa See
Editura: ALL
Anul apariţiei: 2011
Traducere: Valentina Tache
411 pagini
ISBN: 978-973-724-299-0
Sunt cărţi pe care le citeşti cu ochii dar le înţelegi cu sufletul…
Când am început să citesc Fetele din Shanghai, trebuie să recunosc că am trecut cu greu de primele pagini pentru că povestea mi se părea frivolă. Mai apoi aceasta a început să capete profunzime, însă tot îmi era greu s-o parcurg pentru că încercam s-o înţeleg cu mintea. Şi mă gândeam că unele culturi sunt atât de diferite de a noastră încât n-o să reuşesc niciodată să le înţeleg mentalitatea. M-am enervat pentru toate deciziile pe care fetele din Shanghai, surorile May şi Pearl, le-au luat. Pentru că într-o oarecare măsură s-au lăsat purtate de destin nefăcând nimic dincolo de ceea ce le îndemna instinctul de supravieţuire. Mi-e greu să explic acum toate astea în doar câteva cuvinte, însă cine citeşte cartea va înţelege. La fel cum, la un moment dat am început să înţeleg şi eu că aceasta nu e o poveste pe care trebuie s-o înţelegi rational, ci una pe care trebuie s-o simţi cu sufletul. Pentru că sentimentele sunt singurele care pot transcende orice cultură. Iar din acel moment n-am mai putut să las cartea din mână.
Povestea pare frivolă la început pentru că aşa este şi modul de viaţă al celor două surori, în ochii cărora Shanghaiul este minunat pentru că ele se află la adăpostul banilor. Sunt atât de tinere şi de naive încât nu înţeleg mai nimic din lucrurile care se petrec în jurul lor. Atunci când sunt puse faţă în faţă cu nenorocirea care le schimbă viaţa, cu greu reuşesc să conştientizeze realitatea crudă căreia trebuie să-i facă faţă si le ia foarte mult să accepte schimbarea.
“Mi-aduc aminte cum vedeam eu Shanghaiul în zilele în care vieţile noastre se schimbaseră cu totul: cum străzile care mai înainte ne cântau, acum duhneau a fecale, fetele frumoase deveniseră peste noapte femei uşoare şi nimic mai mult, iar toţi banii şi toată prosperitatea nu mai puteau ascunde mizeria, dezmăţul şi zădărnicia lucrurilor.”
În această lume care se destramă în jurul lor, faptul May şi Pearl au o relaţie foarte puternică, care trece dincolo de faptul că în vine le curge acelaşi sânge, este singurul lucru care le mai poate oferi consolare şi le poate ajuta să lupte cu un destin potrivnic.
“Nu puteam să le spun adevărul, că şi mie îmi era dor de sora mea şi simţem că lipseşte ceva din mine atunci când eram despărţite. […] Poate că e nepoliticos şi copilăresc, dar aşa ne rezolvam noi conflictele familiale – îi sfidam şi ridicam un zid între noi şi ceea ce ne-a rănit sau nu ne place. Împreună suntem mai puternice, o forţă cu care nu te poţi pune şi pe care n-o poţi convinge să capituleze; ceilalţi sfârşesc prin a ceda în faţa dorinţelor noastre.”
Tot farmecul cărţii s-ar pierde pentru un eventual cititor dacă aş începe să povestesc ce se întâmplă. Pentru că toată cartea este construită pe dramele personale ale familiei Louie, proiectate pe un fundal istoric real. De fapt, toată povestea poate fi privită ca fiind reală pentru că este împletită din frânturi din vieţile unor oameni reali care au trăit cu adevărat multe din întâmplările prin care trece familia fictivă din roman. Astfel, vieţile lor par să însumeze toate greutăţile şi nenorocirile celor pe care războiul sau sărăcia i-au gonit din casele lor, trimiţându-i într-o altă ţară, atât de diferită încât pare a fi o altă lume; o luptă continuă între integrarea în ţara de refugiu care pare să-i respingă încă de cum pun piciorul pe teritoriul ei, şi încercarea de a păstra tradiţiile şi toate acele lucruri care le amintesc şi îi leagă de ţara în care s-au născut şi au trăit mulţi ani. “Când laşi în urmă ţara natală, ce păstrezi şi ce abandonezi?”
Fetele din Shanghai este o lecţie de istorie privită nu doar din punct de vedere politic ci şi una privită dintr-un unghi mult mai uman, acela al indivizilor şi al familiilor prinse în zbuciumul schimbărilor. Iar în acest plan uman ne sunt prezentate două femei cu toată durerea, fericirea, grijile, trădările, iertările, împlinirile şi dezamăgirile de care au ele parte, aşa cum au avut parte de ele foarte multe femei în toate perioadele zbuciumate ale istoriei dictate de bărbaţi.
“ Se spune că poveştile femeilor sunt lipsite de importanţa. În definitiv ce contează ce se-ntâmplă în sufragerie, în bucătărie sau în dormitor? Cui îi pasă de relaţia dintre mame, fiice şi surori? Boala unui copil, chinurile şi durerile facerii, a-ţi ţine familia unită pe timp de război, sărăcia, chiar şi în zilele cele mai bune, sunt considerate a fi insignifiante pe lângă poveştile bărbaţilor care se luptă cu stihiile pentru a-şi creşte recoltele, care pleacă la război pentru a-şi apăra patria, care se străduiesc să privească înlăuntrul lor şi să găsească perfecţiunea. Ni se spune că bărbaţii sunt puternici şi viteji, dar eu cred că femeile sunt cele care ştiu mult mai bine să rabde, să accepte înfrângerea şi să suporte agonia fizică şi mentală. Bărbaţii din viaţa mea – tata, Z.G., soţul meu, socrul meu, cumnatul meu şi fiul meu – au dat piept într-un fel sau altul , cu aceste mari încercări ale bărbaţilor, dar sufletele lor – atât de fragile – au tremurat, s-au încovoiat, s-au deformat, au fost mutilate, s-au frânt şi s-au zdruncinat în faţa pierderilor pe care le suferă femeile în fiecare zi. Pentru că sunt bărbaţi, trebuie să dea impresia că primesc neclintiţi necazurile şi obstacolele vieţii, dar sunt la fel de uşor de rănit ca petalele unor flori.”
Plusuri: lecţiile de istorie şi de viaţă care pot fi însuşite din această poveste emoţionantă.
Recomandare: celor cărora le este dor să citească cu sufletul.
Scris de Andrea Balint