Ilarie Voronca, Alexandru Odobescu, Pantazi Ghica, Luca Gherasim şi Paul Celan sunt cei mai cunoscuţi poeţi şi prozatori români care s-au sinucis din cauza dezamăgirilor în dragoste.
„Fiecare carte scrisă este ca o sinucidere amânată”, spunea marele filosof Emil Cioran. Pentru mai mulţi scriitori români, dragostea neîmpărtăşită a fost însă mai puternică decât atracţia scrisului. Atât de puternică, încât au ales să-şi ia adio de la viaţă.
„Urâciunea fără suflet”, ghinionist în dragoste
Primul dintre ei, fratele lui Ion Ghica, Pantazi, un poet care a fost făcut celebru de marele Eminescu. Fără a-i da numele, marele poet l-a descris drept „urâciunea fără suflet, fără cuget, negru, cocoşat şi lacom” în Scrisoarea III. Prozatorul şi publicistul român Pantazi Ghica face parte din categoria celor fără noroc în dragoste.
„Mare amator de aventuri galante, Pantazi şi-a creat un renume mai degrabă prin prisma relaţiilor dezmăţate pe care le-a avut după ce a pierdut-o pe Wanda, cea care l-a făcut bărbat şi despre care credea că este sufletulu său pereche, deşi îi despărţeau ani buni de viaţă. După această mare dezamăgire Pantazi, cade într-o despresie şi caută să se trateze prin desfrâu”, povesteşte istoricul Dan Falcan.
Următoarea femeie care îi suceşte gâtul lui Pantazi este Ilinca Arnoteanu, din cauza asemănării izbitoare cu neuitata iubire pantaziască, Wanda. Cea căruia îi şi cere mâna, dar moare, la scurt timp, doborâtă de scarlatină. Doborât de depresie, Pantazi îşi va lua şi el curând zilele, la vârsta de 51 de ani, dupa ce inghite un pumn de pastile recomandate pentru dementa.
Odobescu s-a sinucis cu morfină din cauza unei profesoare
Aceeaşi soartă tristă a avut-o şi colegul său de generaţie, Alexandru Odobescu, un personaj enciclopedic al culturii noastre, pentru care ultimii ani de viaţă au fost un adevărat infern. Scriitorul, căsătorit cu Alexandra (Saşa) Prejbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu şi a contelui rus Pavel Kiseleff, s-a îndrăgostit cu patimă, la 60 de ani, de Hortensia Racoviţă, o profesoară de geografie cu 30 de ani mai tânără decât el.
Cum nu şi-a putut reprima sentimentele pentru tânăra profesoară, a fost nevoit să recunoască în faţa soţiei ca iubeşte altă femeie. În plus, viaţa i-a fost îngreunată şi de dureri fizice pricinuite de o o gută.
„Spune tuturor că nebun n-am fost!”
Soţia scriitorului, impresionată de suferinţa acestuia, l-a lăsat să-şi trăiască ultimele clipe din viaţă aşa cum şi-a dorit, alături de Hortensia. Doar că, între timp, profesoara l-a părăsit pe Odobescu, motiv pentru care nu mai găseşte niciun motiv să trăiască şi se omoară, luând o supradoză de morfină, nu înainte însă de a lăsa un bilet de adio.
„Cugetă, te rog, şi spune tuturor că nebun n-am fost, dar că, cu inima mea peste fire simţitoare, am căzut pradă uşurinţei şi vulgarităţii simţurilor unei fiinţe fără inimă, fără conştiinţă, lipsită chiar de acea pătrundere de minte ce-ar fi făcut dintr-însă o zâna inspiratoare a mult-puţinelor mele facultăţi intelectuale. A fost adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar şi al vieţii mele!”, a scris Odobescu în biletul de adio.
Voronca s-a spânzurat din cauza unei actriţe
Bântuit de amorul pentru două femei a fost şi poetul Ilarie Voronca. Acesta şi-a lăsat casa din Bucureşti, de pe strada Parfumului, pentru a merge la Paris, acolo unde de altfel a şi cunoscut-o pe Colomba, căruia i-a jurat dragoste eternă. Asta până a întâlnit o actriţă franţuzoaică „fatală”, care i-a furat minţile.
O iubire neîmpărtăşită care i-a alimentat dorinţa pentru moarte. Astfel că, la scurt timp după ce se întoarce dintr-o călătorie în România, unde ţinuse o conferinţă la Cercul Militar, Voronca, care în acel timp lucra la „Manualul perfect al fericirii”, şi-a pus ştreangul de gât.
„În această lume, poeţii n-au ce căuta!”
Sinuciderea a ales-o şi un alt poet român, tot evreu la origine, care, la fel ca şi Voronca, a locuit în Franţa. Vorbim despre teoreticianul şi poetul Luca Gherasim, care a ales să moară la vârsta de 80 de ani, aruncându-se în Sena. Se întâmpla în 1994.
Înainte de a se sinucide, acesta a lăsat un mesaj înregistrat la telefon în care spunea „În această lume, poeţii n-au ce căuta!”.
Şi Celan s-a aruncat în Sena
Unii ar putea spune că e un destin tragic să fii poet în limba franceză. Un al treilea exemplu în acest sens îl dă scriitorul Paul Celan, cel care a sărit în Sena, exact ca prietenul său, Luca Gherasim. Celan a locuit ani buni la Bucureşti, însă ulterior a plecat la Viena.
Pentru el, problemele sentimentale au început după ce s-a mutat la Viena, loc în care s-a îndrăgostit de o jună scriitoare căruia îi umplea casa cu flori de mac şi-i scria poeme cu versuri fără perdea.
„Ochiu-mi coboară spre sexul iubitei
Noi ne privim, ne spunem ceva-ntunecat
Ca mac şi memorie noi ne iubim, ca vinul în scoică dormim
Ca marea în raze de sânge a lunei” (Corona 1952)
Soţia îl acuză de plagiat şi de viol
Relaţia lor nu durează foarte mult, pentru că Celan să o ia de nevastă o altă tânără scriitoare, cea care mai târziu îi intentează un proces de plagiat. Ba mai mult, îl acuză că a încercat să o violeze în somn.
Depăşit de situaţie, Celan intră într-o depresie psihică. „Nervii mei sunt nişte bieţi nervi. La asta se adaugă o presiune psihologică a la longue”, i se confesa Celan lui Petre Solomon în 1962.
Patru ani mai târziu starea de sănătate a scriitorului devine deplorabilă, motiv pentru care este internat într-un ospiciu, iar Cioran consemnează acest lucru. „Am aflat că P. Celan a fost internat într-un ospiciu după ce a încercat să-şi omoare nevasta”.
Tot Cioran vine şi anunţul morţii poetului. „Paul Celan s-a aruncat în Sena. I-au pescuit cadavrul lunea trecută. Acest om fermecător şi insuportabil, feroce cu accese de blândeţe, la care ţineam şi de care fugeam, de teamă să nu-l rănesc, căci totul îl rănea”.
Scrisă de Maria Apostol
„Fiecare carte scrisă este ca o sinucidere amânată”, spunea marele filosof Emil Cioran. Pentru mai mulţi scriitori români, dragostea neîmpărtăşită a fost însă mai puternică decât atracţia scrisului. Atât de puternică, încât au ales să-şi ia adio de la viaţă.
„Urâciunea fără suflet”, ghinionist în dragoste
„Mare amator de aventuri galante, Pantazi şi-a creat un renume mai degrabă prin prisma relaţiilor dezmăţate pe care le-a avut după ce a pierdut-o pe Wanda, cea care l-a făcut bărbat şi despre care credea că este sufletulu său pereche, deşi îi despărţeau ani buni de viaţă. După această mare dezamăgire Pantazi, cade într-o despresie şi caută să se trateze prin desfrâu”, povesteşte istoricul Dan Falcan.
Următoarea femeie care îi suceşte gâtul lui Pantazi este Ilinca Arnoteanu, din cauza asemănării izbitoare cu neuitata iubire pantaziască, Wanda. Cea căruia îi şi cere mâna, dar moare, la scurt timp, doborâtă de scarlatină. Doborât de depresie, Pantazi îşi va lua şi el curând zilele, la vârsta de 51 de ani, dupa ce inghite un pumn de pastile recomandate pentru dementa.
Odobescu s-a sinucis cu morfină din cauza unei profesoare
Cum nu şi-a putut reprima sentimentele pentru tânăra profesoară, a fost nevoit să recunoască în faţa soţiei ca iubeşte altă femeie. În plus, viaţa i-a fost îngreunată şi de dureri fizice pricinuite de o o gută.
„Spune tuturor că nebun n-am fost!”
Soţia scriitorului, impresionată de suferinţa acestuia, l-a lăsat să-şi trăiască ultimele clipe din viaţă aşa cum şi-a dorit, alături de Hortensia. Doar că, între timp, profesoara l-a părăsit pe Odobescu, motiv pentru care nu mai găseşte niciun motiv să trăiască şi se omoară, luând o supradoză de morfină, nu înainte însă de a lăsa un bilet de adio.
„Cugetă, te rog, şi spune tuturor că nebun n-am fost, dar că, cu inima mea peste fire simţitoare, am căzut pradă uşurinţei şi vulgarităţii simţurilor unei fiinţe fără inimă, fără conştiinţă, lipsită chiar de acea pătrundere de minte ce-ar fi făcut dintr-însă o zâna inspiratoare a mult-puţinelor mele facultăţi intelectuale. A fost adevăratul mormânt al inteligenţei, al iluziilor, ba chiar şi al vieţii mele!”, a scris Odobescu în biletul de adio.
Voronca s-a spânzurat din cauza unei actriţe
O iubire neîmpărtăşită care i-a alimentat dorinţa pentru moarte. Astfel că, la scurt timp după ce se întoarce dintr-o călătorie în România, unde ţinuse o conferinţă la Cercul Militar, Voronca, care în acel timp lucra la „Manualul perfect al fericirii”, şi-a pus ştreangul de gât.
„În această lume, poeţii n-au ce căuta!”
Înainte de a se sinucide, acesta a lăsat un mesaj înregistrat la telefon în care spunea „În această lume, poeţii n-au ce căuta!”.
Şi Celan s-a aruncat în Sena
Pentru el, problemele sentimentale au început după ce s-a mutat la Viena, loc în care s-a îndrăgostit de o jună scriitoare căruia îi umplea casa cu flori de mac şi-i scria poeme cu versuri fără perdea.
„Ochiu-mi coboară spre sexul iubitei
Noi ne privim, ne spunem ceva-ntunecat
Ca mac şi memorie noi ne iubim, ca vinul în scoică dormim
Ca marea în raze de sânge a lunei” (Corona 1952)
Soţia îl acuză de plagiat şi de viol
Relaţia lor nu durează foarte mult, pentru că Celan să o ia de nevastă o altă tânără scriitoare, cea care mai târziu îi intentează un proces de plagiat. Ba mai mult, îl acuză că a încercat să o violeze în somn.
Depăşit de situaţie, Celan intră într-o depresie psihică. „Nervii mei sunt nişte bieţi nervi. La asta se adaugă o presiune psihologică a la longue”, i se confesa Celan lui Petre Solomon în 1962.
Patru ani mai târziu starea de sănătate a scriitorului devine deplorabilă, motiv pentru care este internat într-un ospiciu, iar Cioran consemnează acest lucru. „Am aflat că P. Celan a fost internat într-un ospiciu după ce a încercat să-şi omoare nevasta”.
Tot Cioran vine şi anunţul morţii poetului. „Paul Celan s-a aruncat în Sena. I-au pescuit cadavrul lunea trecută. Acest om fermecător şi insuportabil, feroce cu accese de blândeţe, la care ţineam şi de care fugeam, de teamă să nu-l rănesc, căci totul îl rănea”.
Scrisă de Maria Apostol