Vorbim pentru oamenii cari sunt preocupati de conditiunile de existenta, de prosperitate a societatii si cari se ingrijesc de soarta tarii oricari ar fi credintele lor, fie conservatori, fie, precum s-au numit, liberali.
Ceea ce simtim noi in privinta starii de lucruri de astazi nu ni se pare sa fie o impresiune personala si trecatoare. Mai multe simptome, intre cari limbagiul provocator si aspru al jurnalelor guvernamentale, ne fac sa credem ca situatiunea noastra politica si sociala persista a sta in stadiul revolutionar. Spiritele sunt cuprinse de neincredere si nu se pot impaca cu ideea ca lucrurile pot merge asa precum merg astazi. O reactiune deja a inceput a se manifesta, desi cam slaba, in contra miscarii repezi si violente cu care s-a accentuat opozitiunea coalitiunii din 1876 si, dupa cum credem noi, aceasta reactiune are sa urmeze in mod irezistibil, desi treptat.
Ca sa poata fi insa eficace reactiunea contra spiritului revolutionar trebuie ca cu totii sa ne dam seama de cauzele ce turbura societatea, de elementele ce impiedeca redobandirea echilibrului pierdut si sa le combatem cu curaj si staruinta.
Moravurile publice, spiritul public la noi au luat o directiune foarte periculoasa si partidul care ne guverna de patru ani de zile a contribuit foarte mult a le altera. Dintr-un principiu tutelar, principiul egalitatii inaintea legii, s-a facut o arma de razboi intre clase; toate conditiunile sociale s-au surpat si s-au amestecat intr-un fel de promiscuitate; traditiunile tarii s-au uitat cu totul; o clasa noua guvernanta s-a ridicat, fara traditiuni si fara autoritate, incat tara cea mare, temeiul si baza nationalitatii noastre, nu-si gaseste constiinta raporturilor politice cu cei ce o guverna; drepturile politice nu mai sunt rasplata unui sir de servicii pe datini, ci un instrument de ambitiune, de indestulare a intereselor particulare.
In locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, in loc de opiniuni avem rivalitati de ambitii. Toleranta pentru toate interesele cele mai vulgare si cele mai de jos este morala ce distinge astazi lumea politica la noi. Este adevarat ca nu crutam a invoca numele patriei si numele libertatii, dar aceasta ca o ipocrizie mai mult si ca o inlesnire pentru indestularea intereselor private. Ca dovada a acestei stari de lucruri, a acestei tendente morale, si ca rezultat, avem distribuirea functiunilor publice, a oficiilor si intreprinderilor de tot felul. Niciodata in tara noastra nu s-a vazut clasa guvernanta mai prospera, mai gras retribuita si mai ingrasata ca clasa guvernanta de astazi, rasarita din pamant fara sa ne putem da sama cum, pe cand generalitatea oamenilor de munca sufere de stramtorare.
Noi privim aceasta stare de lucruri ca o degradare, ca o depravatie a moravurilor publice care, desi profita unor indivizi, nu poate profita nici chiar partidului politic ce se bucura de putere. Cu un contingent politic astfel educat tara nu poate astepta destinuri stralucite, nici poate spera un guvern tare si solid, care sa intemeieze institutiunile si prin ele sa dea actiunii noastre exterioare taria de care avem nevoie. Alterarea moravurilor publice este o cauza de degradare a moravurilor private, si consecuenta neaparata este ca caracterul national se strica si puterea statului slabeste. Un stat unde functiunile publice se exploateaza de-o gloata de oameni cari nu produc nimic, ci numai consuma resursele bugetare se condamna singur a fi neputincios si sterp.
Noi avem trebuinta, mai mult decat altadata si decat oricare alt stat congener din Peninsula Balcanica, sa stabilim un guvern national, serios si tare, sa ne punem in pozitiune de-a putea exercita o actiune decisiva in politica orientala. Cu deprinderile insa de gonaci de posturi, cu dezordinea morala ce intretin in societatea noastra credinciosii si neofitii partidului zis liberal, nu se poate astepta nici soliditate in guvern, nici pace si liniste in societate, nici putere in relatiunile noastre internationale.
A fost lesne pentru partidul zis liberal sa darame, fiindca a gasit taramul pregatit de chiar clasa guvernanta veche, care s-a muncit in curs de douazeci de ani, la adapostul institutiunilor reprezentative ale Regulamentului Organic, sa paralizeze si sa anuleze politica puterii suzerana si protectrice ce ne tineau in lant. Dar ceea ce este greu, ca in orice opera omeneasca, este de-a cladi si intemeia institutiuni solide, de-a forma caracterul national.
Nici caracterul national insa nu se intemeiaza prin moravuri publice cari iau de principiu indestularea apetiturilor, nici institutiunile prin vorbe desarte de egalitate si libertate. Pana acum partidul liberal n-a dat masei poporului decat vorbe desarte ca institutiuni si spectacolul depravatiunii moravurilor ca bold de caracter national, si toata doctrina sa politica este sa trateze pe poporul romanesc ca pe un venetic, fara traditiuni si fara istorie, proclamand ca toate printr-insul s-au facut cate s-a facut; pentru ca dansul este la putere, si puterea sa este semnul si simbolul sacru al nationalitatii romanesti.
Este adevarat ca guvernul in acesti din urma ani, mai mult decat in oricare alta epoca, a dobandit drepturi mai insemnate, o influenta mai mare, prerogative mai considerabile; dar cu cat i-a crescut mai mult puterea cu atat a scazut in proportiune exercitiul libertatii, din cauza procedarilor sale administrative, din cauza amagirilor la care a supus toate poftele si toate pasiunile rele, contribuind astfel a slabi coarda pasiunilor celor bune in toate inimile. Oamenii cu sentimentele nobile si dezinteresate cari au luat parte la miscarile de la 1848 si 1859 (1989 si 1990 – nota noastra de azi) sunt in drept astazi, dupa cate vad, sa intrebe pe corifeii partidului guvernamental de astazi: Ce ati facut cu iluziunile si cu sperantele tarii din acei ani? Nu este mestesugire care sa nu se fi intrebuintat spre a preface drepturile puterii in instrumente de interes privat in folosul recrutilor partidului.
O asemenea politica nu poate ameliora moravurile publice, ca una ce se adreseaza la pasiuni rele, la slabiciuni, la interesul si la vitiurile celor chemati. Daca nu se va opri in drum si nu se va schimba, ea are sa faca multe victime chiar in partid. Cate scandaluri n-a produs deja, pe cari presa independenta le-a semnalat? Si n-ar fi nimic daca efectele ei s-ar margini la cateva individualitati fara greutate si fara valoare. Raul cel mare si simtitor este ca atinge inima tarii, moralitatea publica."
(Timpul, 4 ianuarie 1881)
Sursa: Ziaristi Online
Alte resurse despre Mihai Eminescu:
EMINESCU SECRETUL POLITIC
http://www.scribd.com/doc/29240066/EMINESCU-SECRETUL-POLITIC-Radu-Mihai-Crisan
ECONOMISTUL MIHAI EMINESCU
http://www.scribd.com/doc/29241052/ECONOMISTUL-MIHAI-EMINESCU-Radu-Mihai-Crisan
Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite).