 |
| "Omul care merge" - Alberto Giacometti |
Într-un studiu efectuat de Capgemini S.A. din America şi Merrill Lynch and CO, publicat în acest an, rezultă că arta a fost principalul sector preferat de investitori. Richard Feigen scria în „The Art Newspaper": „Lumea artei se scufundă în bani, pentru că există pe piaţă o mare lichiditate pentru că lumii îi este frică de valută. Arta este un parcaj de siguranţă". Ea poate fi transformată în orice fel de valută, dacă ne gândim că operele lui Damien Hirst au reprezentat un adevărat boom, astfel că 100 de dolari investiţi în 1998 într-o simplă lucrare a lui au crescut astăzi de 4,5 ori.
„Este arta un scut împotriva inflaţiei? Desigur, dacă ne gândim la ultimele două decenii", declara Todd Levin de la Art Group. Şi tot el specifica: „Imprevizibili în artă sunt cu siguranţă colecţionarii, pentru că mici grupuri ale acestora pot influenţa piaţa". Iar George Gordon, codirectorul sectorului de pictură veche de la Sotheby's, mărturisea: „Cu siguranţă a cumpărat bine cel care a ales ceea ce îi place şi cred că asta este norma cea mai bună".
Între „Croaziera neagră" şi „Croaziera galbenă", adjudecat
O aventură tehnică şi umană, Misiunile Citroen, a prilejuit o serie de opere de artă. Lucrări provenind în mare parte din Colecţia Audoin-Dubreuil, propuse la licitaţie luna aceasta, au obţinut aproape 4.200.000 de euro. Aventurosul colecţionar era adjunctul lui Georges-Marie Haardt, directorul general al firmei Citroen şi organizatorul a trei expediţii: „Sahariana (1922-1923), „Croaziera neagră" (Africa 1924-1925) şi „Croaziera Galbenă" (Asia, 1931-1932), vizând atât comunicarea cu zonele respective, cât şi misiuni ştiinţifice, culturale şi diplomatice.
Unul dintre membrii echipei, pictorul Alexandre Iacovleff, a fost adevărata vedetă a licitaţiei. Cele 14 opere semnate de el şi-au găsit cumpărători, adunând suma de 1.596.883 de euro. „Croaziera neagră" a fost cea mai căutată, „Urmăritorul de elefanţi", un excelent portret, estimat la 80.000, obţinând el singur 380.000 de euro, preţ-record pentru o operă pe hârtie a autorului. Imaginea figurează şi în lucrarea „Desene şi picturi din Africa. A doua misiune Haardt-Audoin Dubreil", apărută la editura Lucien Vogel din Paris, în 1927, unul dintre cele 250 de exemplare nedestinate comerţului fiind vândut la licitaţie cu 9.000 de euro, de trei ori estimarea iniţială. Executat în sangvină şi creion brun, portretul „Pigmeul Oulouveré" a urcat până la 185.000 de euro, în timp ce imaginea frumoasei „Agona, nepoata şefului EkiBondo" a fost adjudecată cu 145.000 de euro. Dacă schiţa prezentându-l pe Dubreuil la masa sa de lucru n-a găsit cumpărător, portretul lui, surprins la Ecuator, în 1925, a fost cumpărat cu 17.000 de euro. Două lucrări mai sunt de reţinut din lotul Iacovleff: un ulei pe pânză maruflată pe panou din 1931, „Femei kirghize şi copiii lor în Himalaya" (200.000 de eruo), şi o pictură de la Capri, intitualtă „Capri. Triton şi Nereide" (140.000 de euro).
„Câmpiile Tanganika" au aparţinut vechii colecţii Haardt. Celebrul industriaş şi colecţionar a fost portretizat, către 1925, de Bernard Boutet de Monvel, lucrarea fiind adjudecată în aceeaşi licitaţie cu 152.000 de euro. Cu ocazia unei călătorii în Maroc, acest pictor monden s-a întâlnit la frontiera ţării cu prima expediţie Citroen. Portretul lui Haardt a fost realizat probabil după o fotografie făcută de Boutet de Monvel însuşi. La întoarcerea din ultima expediţie, Haardt a murit din cauza unei duble pneumonii. În schimb, Louis Audoin Dubreuil a mai trăit mult timp, mai ales la Zarsis, în Tunisia. În 1917 s-a împrietenit cu pictorul Aleksandr Rubţov. O pictură a acestuia din 1919, având ca subiect Zarsis, a fost adjudecată la 45.000 de euro. Rămânând în aceeaşi zonă, dar privind afişele, se remarcă cel pentru filmul „Croaziera neagră", semnat de Victor Jean Desmeurs, care şi-a dublat estimarea, obţinând 12.000 de euro. I se alătură un altul, reprezentând un călăreţ tuareg imaginat de Georges Lepape pentru „Gaumont prezintă în cele mai bune cinematografe marele film documentar Raidul Citroen - Traversarea Saharei pe şenile. Misiunea Haardt-Audouin Dubreuil". O placă colorată în laboratoarele Societăţii Geografice din Washington, provenind dintr-un lot de 110 plăci de sticlă, ilustrând „Croaziera galbenă", şi-a găsit cumpărător la preţul de 7.200 de euro. Deosebit de evocatoare, o dioramă, pe trei niveluri, prezentând scene din timpul „Croazierei negre", cu figurine din plumb, a depăşit şi ea aşteptările (5.000 de euro). Cele patru carnete de note redactate de Dubreuil în timpul epopeii africane au fost şi ele disputate. Lumea haute-couture n-a lipsit nici ea din aventura pe roţi. Unul dintre furnizorii expediţiilor a fost Louis Vuitton. Un pat pliant din aluminiu şi pânză realizat de el s-a vândut cu 6.000 de euro, în timp ce patru cufere pentru haine, tot din pânză, au totalizat 19.763 de euro.
De la cărţi rare la cărţile şeicilor
Sotheby's a anunţat faptul că la Londra, în 7 decembrie, va fi prezentat un important volum de cărţi, manuscrise şi scrisori aparţinând Baronului de Hesketh, dispărut acum 55 de ani. Suma previzionată este între 10 şi 12 milioane de euro, întrucât va fi propus un exemplar complet al celebrei „Birds of America", a ornitologului John James Audubon, compusă din 435 de stampe desenate de mână, în format mare: 90x60 de centimetri. Volumul este estimat la preţul-record cu care a fost achiziţionat la Christie's, în 10 martie 2000, de către şeicul Quatarului, Saud al-Thani: 8,8 milioane de dolari.
Totodată, va fi pusă în vânzare şi prima ediţie, in folio, a operelor lui Shakespeare, datată 1623, care pleacă de la estimarea de 1,2-1,4 milioane de euro.
O licitaţie de la Chatrons-Bordeaux a fost dedicată cărţilor din secolul al XIX-lea. Printre favorite, o ediţie pariziană din 1837 a „Operelor complete" de Buffon, în şase volume, a atins preţul de 1.000 de euro. Mai tentantă s-a dovedit o „Culegere de desene şi corespondenţă" de Charles Combe, din 1854. Albumul, cu legătură originală din secolul al XIX-lea, cu un decor cloisoné, s-a vândut cu 1.300 de euro. Un pitoresc album „Reprezentarea sărbătorilor organizate de oraşul Strasbourg pentru convalescenţa regelui", de Jean-Martin Weis, editat la Paris în 1744, cu 11 planşe format mare şi o legătură semnată de Padeloup le Jeune, şi-a atras 4.200 de euro, în timp de „Memoriile seniorului d'Argenton", adică ale lui Philippe de Commines, editate la Leyda în 1648, s-au vândut cu 1.200 de euro. Cartea, în format mic, cu 765 de pagini, legată în secolul al XIX-lea în marochin roşu, a tentat mai mulţi licitatori.
Estimările au fost depăşite de cinci ori în cazul „Jurnalului de călătorie în Italia, prin Elveţia şi Germania, în 1580 şi 1581" de Michel de Montaigne, cu note de M. De Querlon, apărut la Roma şi la Paris, reunind două volume.
Vedeta licitaţiei a fost însă volumul „Marguerites de la Marguerite des Princesses", al Margueritei d'Angouleme, ediţia originală din 1547, legată în marochin de culoarea cireşei, de Godillot, achiziţionat cu 10.000 de euro. Un portret al Margueritei de Navarra, din „Heptameronul nuvelelor" (Lyon, 1561), a ridicat preţul acestei cărţi la 3.500 de euro. În sfârşit, al doilea preţ al zilei s-a marcat pentru volumul „Opere" de Guillaume Saluste, senior du Bartas, două volume apărute în 1579 şi 1580 la Paris, urmate de o ediţie a „Eneidei" de Virgiliu, un exemplar extrem de bine conservat din 1560 (5.400 de euro).
Din Rusia în Ţara Bascilor
Aproape 2 milioane de euro pentru o vânzare de artă modernă în care partea leului a revenit creaţiei ruseşti, la Drouot-Richelieu. Preţul cel mai mare s-a obţinut pentru „Portretul lui Joella", o guaşă de Pavel Celicev, din 1937: 200.000 de euro. Mult peste aşteptări s-a situat şi un ulei pe pânză, „Trei personaje", de Andrei Lanskoy, disputat până la suma de 100.000 de euro, de două ori mai mult decât estimarea experţilor. Un „Portret al doctorului D. Pasmanik", de Georges Youri Annenkov, din 1930, vândut cu 50.000 de euro, a făcut parte din expoziţia personală a artistului, organizată de Henri Bing, cel care era şi galeristul lui Soutine. Vedetă a licitaţiei, provenind din colecţia Audouin-Dubreuil, „Antilopes Kaba Tchad", din 1925, de Alexandre Iacovleff, a ajuns tot la o 100.000 de euro, urmată de „Amurg la Colomb Bechar (70.000 de euro).
Un record de artist a înregistrat Pablo Tillac (105.000 de euro) pentru „Jucătorii de pelotă, Andiak Egina". Născut la Angouleme, Tillac era pasionat de cultura greco-romană şi de lumea iberică, în special de Ţara Bascilor, ceea ce l-a făcut să adopte prenumele Pablo în locul celui real de Jean-Paul.
Un rezultat surprinzător s-a obţinut la sculptură, cu o piesă de Roger Godchaux (1878-1958), „Elefant şi cornac", achiziţionată cu 150.000 de euro. Estimarea era de 3.000-4.000 de euro. Elev al lui Adler, apoi al lui Gérôme, Godchaux şi-a început cariera ca portretist, calitatea pieselor lui animaliere fiind recunoscută mai târziu. În 1922, acestea din urmă i-au adus o medalie de bronz la Salonul artiştilor francezi. Subiectele lui predilecte sunt elefanţii, fiarele sălbatice în general.
Gravuri cu scene mitologice
Deşi spart în trei bucăţi şi lipit apoi, un platou din atelierul lui Francesco Grue (1618-1673) de la Castelli d'Abruzzo, decorat cu o scenă istorică „Alexandru acoperind cu mantia lui corpul lui Darius", a fost estimat la cel mult 2.000 de euro, din cauza stării de conservare. Acest tip de scene de arme era caracteristic pentru producţia acestui artizan, care a inventat un nou tip de decor istoriat şi a fondat o dinastie de creatori în majolică, devenită celebră nu numai la Castelli, dar şi la Napoli şi în Campagna. Una dintre capodoperele lui Grue este un altar, realizat în 1647 pentru Biserica San Donato din Castelli, iar Muzeul Luvru posedă un alt platou, „Triumful lui Scipio". O altă scenă de luptă, „Moartea lui Camille", se găseşte în „cetatea ceramicii", Sèvres. Francesco Grue se inspira mai ales din gravurile cu scene mitologice şi eroice difuzate în epocă, cum ar fi cele create de Annibale Carraci în frescele din galeria Farnese. Calitatea piesei şi istoria creatorului au dus la un preţ de 29.167 de euro.
Roşul poartă noroc
Un suport de bol, în lac roşu, cu o formă elegantă şi un decor de flori şi dragoni, a fost remarcat de licitatori chinezi, europeni şi americani, ridicând preţul acestei piese înrudite cu produsele Dinastiei Ming, la începutul secolului al XV-lea, la 556.000 de euro. Rarităţii pe piaţă a pieselor din această perioadă i se adaugă pasiunea europenilor pentru tehnica lacului. La originea acestuia se găseşte seva unui arbust care creşte în sudul şi centrul Chinei, care, expusă la aer, capătă calităţi plastice. Purificată prin încălzire, ea este aplicată în straturi fine, succesive pe obiectele ce trebuie decorate. Se obţine o suprafaţă impermeabilă şi foarte rezistentă care se pretează aproape oricărui decor. La sfârşitul epocii Yuan, tenta groasă de lac roşu, obţinut prin amestec cu cinabru, este sculptată adesea cu peisaje sau motive florale, cu dragoni şi păsări phoenix.
Evocarea oraşului de pe Sena
Frumos ca o gravură de modă, „Portret de tânără" de Kies van Dongen s-a vândut la Versailles cu 26.000 de euro. Realizată din câteva linii de tuş, şi în acuarelă pentru buze şi ochi, această piesă delicată era dedicată lui Jacques şi Coco Lartigue.
Într-un cu totul alt stil, „Stradă de sat", de Maurice Vlaminck , lucrată în guaşă, într-o gamă cromatică restrânsă, de albastruri şi brunuri, a obţinut 19.500 de euro. De apreciere s-au bucurat, la aceeaşi vânzare, „Paris, buchinişti toamna", pictată în perioada Belle Epoque de Eugène Galien-Lalou, şi o vedere din Paris, „Grădinile Tuilleries", realizată în mari pete de culoare de Louis Valtat. Şi cum este imposibil să evoci oraşul de pe Sena fără balurile de la începutul secolului al XX-lea, pictorul de origine cehă Francois Eberl, care le frecventa asiduu pe cele din Montparnasse şi Montmartre, şi-a ales acest subiect pentru „Bal parizian", o pereche dansând în sunetele acordeonului. Piesa, estimată la 1.500 de euro, i-a surprins pe organizatori obţinând în urma unei licitaţii strânse preţul de 13.500.
Artistul regilor
La Epinal, şcoala lyoneză a avut succes, graţie mai ales unui peisaj pitoresc, „Ciobani cu turma lor în peisaj", semnat de Jean Pillement (1728-1808). După ce a lucrat în manufacturile Gobelins, tânărul Pillement a plecat în Spania, la 17 ani, ca pictor decorator. Aşa a început o carieră internaţională. A fost pictorul de curte al regelui Poloniei, apoi din 1778 al reginei Maria Antoaneta, realizând tablouri decorative pentru Micul Trianon. S-a specializat de foarte tânăr în desenele chinezăriilor, care au fost reproduse, în 1767 şi 1771, în două volume de stampe. În afara desenelor decorative, a lucrat peisaje pitoreşti, în guaşă şi pastel, pictând de mai multe ori după natură. A preferat însă compoziţiile imaginare, construind vederi pornind de la ruine, stânci, cascade, şi munţi, pe care îi văzuse în nenumăratele sale călătorii, gen căruia îi aparţine şi peisajul vândut la Epinal cu 17.100 de euro. Refugiat din 1973 la Pézenas, pictorul s-a dedicat exclusiv acestui tip de peisaj, creaţiile sale fiind vândute în Languedoc de negustorul Jacques Gamelin. O expoziţie din 2003, la muzeul din Béziers, a dat dimensiunea picturii sale peisagistice. Compoziţia vândută la licitaţie se distinge prin studiul luminii şi prin tonalitălţile calde, aurite ale scenei bucolice.
De la ceramica Satzuma la mobilierul spaţial
În ultima vreme, artele decorative prezintă o bună ocazie pentru casele de licitaţie. Mobile prestigioase prin excelenţă, cabinetele erau menite să adăpostească colecţii somptuoase sau curiozităţi şi de multe ori făceau parte din zestrea tinerelor căsătorite sau erau dăruite, în semn de prietenie ori în diferite relaţii diplomatice. Primele exemplare, cu linii drepte severe, sunt apropiate de stilul gotic. Sub influenţa orfevrăriei, începând din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, ele sunt bogat decorate cu motive antice, cu blazoane sau cu foi de acant. Devenite mobile de aparat, sunt confecţioante din materiale din ce în ce mai preţioase, în combinaţii de esenţe de lemn de culori diferite, intarsiate cu fildeş sau os. Un exemplar din secolul al XVIII-lea, cu intarsii de os construind arbori, tije şi flori, cu şapte sertare, de provenienţă indo-portugheză, a obţinut, într-o licitaţie de la Rennes, preţul de 68.400 de euro. Provenit dintr-o moştenire, este realizat din palisandru şi prevăzut cu două mânere care permiteau proprietarului să-l poarte cu sine în călătoriile de la un castel la altul. Este decorat pe toate feţele cu motive florale şi zoomorfe care amintesc de ţesăturile indiene. Deşi prezenta mai multe defecte, a fost licitat aprig, atât în sală, cât şi la telefon, depăşind de la distanţă orice aşteptări ale organizatorilor.
Şi tot un somptuos cabinet, din lemn şi fildeş, cu o pictură având ca subiect „Fiul rătăcitor", cu un joc al efectelor os-policromie de factură barocă, cu sertare secrete şi un capac descoperind şase sertare decorate cu scene animaliere, a suscitat dorinţa colecţionarilor într-o licitaţie la Bourges, fiind cumpărat cu 21.229 de euro. Vedeta acestei vânzări a fost însă o placă de şemineu din fontă, decorată cu sfincşi înaripaţi plasaţi de-o parte şi de alta a stemei Franţei, provenind din epoca lui Ludovic al XIV-lea (22.000 de euro). A aparţinut colecţiei Viver şi provine din castelul Bussy, ca şi o comodă datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, achiziţionată cu 8.800 de euro. La capitolul mobilier s-a remarcat şi o comodă de colţ, din acaju, cu uşi galbate, cu panouri încadrate de perle din epoca Ludovic al XVI-lea, achiziţionată cu 5.500 de eruo. În aceeaşi şedinţă, un vas de ceramică Satzuma, decorat cu peisaje animate policrome, operă japoneză de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a atins preţul de 9.400 de euro.
Artele decorative moderne rivalizează din ce în ce mai des cu piesele vechi. Este cazul, de exemplu, al unei biblioteci, în inox, sticlă şi neon, creată de Yonel Lebovici (1937-1998), propusă la Marsilia, al cărei joc subtil de lumini sugerează parcă era spaţială. De altfel, în 1969, când Neil Armstrong a păşit pe Lună, Lebovici a lansat celebra lampă „Satelit", creată pentru industriaşul mecena Philippe Letellier. Creator genial, Lebovici a inventat şi alte obiecte inedite şi a conceput, în 1975, un „Ac de siguranţă", sesizantă sculptură luminoasă, ca o aluzie la pop art. Concepută în aceeaşi epocă, biblioteca se distinge prin integrarea luminii în corpul mobilei. Disputată cu pasiune în sală şi pe câteva linii telefonice, ea a revenit unui cumpărător francez.
Arhitectul Pierre Jeanneret a proiectat un mobilier de salon pentru Chandigarh, în India, care a fost achiziţionat cu 30.000 de euro. Alte piese, de aceeaşi provenienţă, au atras însă atenţia licitatorilor, printre care o masă din tech, oţel şi sticlă, luminată (70.000 de euro).
Colecţia Stuart la New York
Pe ambele maluri ale Atlanticului, la Londra şi la New York, frecvenţa licitaţiilor pare să fi crescut, cu un evantai de specialităţi mergând de la secolul al XVII-lea la argintărie, trecând prin Extremul Orient.
La New York, „Colecţia Stuart", un minunat ansamblu de piese englezeşti din argint aurit, a atras o sumă totală de 3.820.000, în pofida faptului că unele piese nu şi-au găsit cumpărător. Interesul consta în special în raritatea pieselor. Un joc de 52 de cărţi, cizelate la Augsburg în 1616, de Fromme, şi-a dublat evaluarea, fiind adjudecat la 554.500 de dolari. Vasele au format, desigur, cea mai mare parte a obiectelor propuse. O pereche de frapiere din argint aurit, lucrate la Londra în 1808, s-a situat pe locul al doilea, cu 230.500 de dolari, depăşind cu puţin un set de patru supiere, marca Rundell, 1819 (206.000 de dolari). Licitaţia s-a animat pentru o pereche de suporturi pentru sticle, purtând blazonul familie Rotschild, provenind din Londra, 1845 (158.5000 de dolari), dar şi pentru un mare platou cu capac, pentru peşte, semnat de J.Jansen, o piesă rară care şi-a dublat estimarea, ajungând la 122.500, probabil şi datorită aspectului foarte asemănător cu stilul „Art Deco".
Puţinele realizări ale orfevrilor francezi prezente în colecţie au făcut şi ele deliciul multor colecţionari, mai ales două servicii marca Puiforcat, unul de argint aurit cu 115 piese şi o greutate totală de 38,4 kilograme, altul de argint cu 272 de piese şi o greutate totală de 13,2 kilograme, model Elysee". Ele s-au vândut cu 104.500, respectiv 110.500 de dolari.
Scrisă de Magdalena Popa Buluc