Îşi încheie strălucit studiile de literatură engleză şi matematică la University of Cape Town în 1961, apoi se mută în Anglia, unde lucrează ca programator. Îşi ia doctoratul cu o teză despre Samuel Beckett la University of Texas, Austin (1965-1969), ţine cursuri de literatură la New York până în 1971, apoi la University of Cape Town.
În cele două volume de memorii ficţionalizate, publicate în 1997, respectiv 2002, Coetzee oferă descrieri ample asupra primei părţi a vieţii sale. Prima dintre acestea – „Boyhood” („Copilăria”) acoperă perioada dintre 10 şi 13 ani.
In paginile acestui volum, Coetzee se descrie ca fiind un copil bolnăvicios, care iubea cărţile şi spiritul liber al mamei sale. La 20 de ani, Coetzee devenea conştient de cruzimea situaţiei socio-politice din ţara sa, atunci când, la 21 martie 1960, poliţia sud-africană ucidea 69 de protestanţi de culoare în aşa-numitul masacru de la Sharpeville. Scriitorul avea să devină, mai târziu, un promotor fervent al mişcării anti-Apartheid din ţara sa. Obţine două diplome, una în literatură, cealaltă în matematică, la Universitatea din Cape Town, apoi pleacă la Londra în 1962. Al doilea volum autobiografic, publicat în 2002, – „Youth” („Tinereţe”) -, descrie primele sale aventuri în capitala britanică. Coetzee se angajează ca informatician la I.B.M. şi e urmărit, tot timpul, de sentimentul înstrăinării.
Departe, în America
În 1965, Coetzee se îndreaptă spre continentul american, obţinând, trei ani mai târziu, diploma de doctor în literatură engleză, lingvistică şi limbi germanice la Universitatea Texas din Austin. Până în 1971, este asistent universitar la Universitatea de Stat din New York. Aplică pentru cetăţenie americană, dar cererea îi este refuzată, astfel că se întoarce în Africa de Sud. Încă din 1969, începuse să scrie ficţiune, dar avea să publice prima carte abia în 1974, în ţara natală.
Undeva, în sudul Africii
În „Dusklands” („Tărâmuri de amurg”), autorul expune o critică a mentalităţii imperialiste şi colonialiste. De altfel, opera sa este puternic marcată de evoluția apartheidului în țara sa, care, departe de a fi un fenomen local, își dezvaluie caracterul universal grație scrisului său.
Începând cu anii ‘80, Coetzee desfăşoară în paralel o carieră academică, ocupând posturi de profesor la Universitatea din Cape Town şi în cadrul diferitelor instituţii de învăţământ superior din Statele Unite. Romanele publicate în această perioadă i-au adus treptat recunoaşterea atât pe plan local, cât şi pe plan internaţional. Două dintre cărţile sale au câştigat Premiul Booker – „Life and Times of Michel K” („Viaţa şi vremurile lui Michel K”, 1983) şi „Disgrace” („Dezonoare”, 1999). Primul dintre acestea relatează, pe fundalul tensiunilor din Africa de Sud, drumul unui bărbat modest de culoare şi al mamei sale către ţinutul natal, unde aceasta doreşte să-şi petreacă ultimele zile din viaţă.
În cel de-al doilea roman câştigător al prestigiosului premiu, David Lurie, profesor universitar din Cape Town, este martorul teribilei nedreptăţi suferite de către Lucy, fiica sa lesbiană, care este violată de trei tineri de culoare, imediat după ce luase hotărârea de a nu părăsi ţara natală. Departe de a găsi satisfacţie în onorurile câştigate, Coetzee nu şi-a ridicat niciunul dintre cele două premii Booker.
Alte distincţii de renume
Aproape toate romanele publicate de Coetzee i-au adus scriitorului câte un premiu de prestigiu internaţional. Două volume, traduse şi în limba română şi apărute la Editura Humanitas, au câştigat James Tait Memorial Prize, respectiv Irish Times International Fiction Prize – „Waiting for the Barbarians” („Aşteptându-i pe barbari”, 1980) şi „The Master of Petersburg” („Maestrul din Petersburg”, 1994). Coetzee este de asemenea autorul unor eseuri filosofice şi literare. Din 2002, scriitorul locuieşte în Australia, fiind profesor emerit la University of Adelaide. Ca profesor de literatură, Coetzee a publicat multe traduceri și articole de critică literară în reviste ca New York Review of Books și în jurnale academice cum sunt Comparative Literature, Journal of Literary Semantics, Journal of Modern Literature.
Un nou cămin
După ce a obţinut cetăţenia australiană, Coetzee a negat că şi-ar fi părăsit ţara natală datorită politicii de Apartheid din ţara sa. „Am venit în Australia pentru că, încă de la prima vizită, am fost atras de spiritul liber şi generos al oamenilor şi de frumuseţea pământului de aici”.
J. M. Coetzee (n. 9 februarie 1940) e al doilea scriitor sud-african care primeşte Nobelul literar. Distincţia i-a fost acordată autorului pentru meritul de a „ilustra, sub nenumărate aspecte, implicarea surprinzătoare a străinului“.
Bibliografie sumară
Debutează cu romanul Dusklands (1974), urmat de In the Heart of the Country (1977) şi Aşteptându-i pe barbari (Waiting for the Barbarians, 1980; Humanitas, 2005), care îi aduce James Tait Black Memorial Prize. Publică apoi Viaţa şi vremurile lui Michael K (Life & Times of Michael K, 1983 – Humanitas Fiction, 2009), distins cu Booker Prize şi Prix Femina Étranger, Foe (1986 - Jerusalem Prize, 1987), The Age of Iron (1990 – The Sunday Express Book of the Year) şi Maestrul din Petersburg (The Master of Petersburg, 1994 – Irish Times International Fiction Prize, 1995; Humanitas Fiction, 2008). Boyhood din 1997 şi Youth din 2002 fac parte din ciclul autobiografic Scenes from Provincial Life.
Militant pentru drepturile animalelor, Coetzee publică în 1999 volumul The Lives of Animals. Romanul Dezonoare (Disgrace, 1999; Humanitas, 2006) îi aduce un nou Booker Prize, iar Elizabeth Costello (2003) şi Slow Man (2005) se bucură de o foarte bună receptare. În 2007 şi în 2009 apar două dintre cele mai puternice romane ale lui Coetzee, Jurnalul unui an prost (Diary of a Bad Year) şi, respectiv, Summertime, ultimul din ciclul său autobiografic. J.M. Coetzee este autorul mai multor volume de eseuri filozofice şi literare.
Nu mai rămâne decât invitaţia la lectură:
Jurnalul unui an prost
„J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru literatură şi distins (de două ori) cu Booker Prize, poate cel mai mare scriitor de limbă engleză în viaţă, susţine în acest roman spectaculos că adevăraţii creatori nu cred în competiţii.“ (Sunday Times)
Viata si vremurile lui Michael K
Roman distins cu Booker Prize in Marea Britanie in 1983 si Prix Femina Étranger in Franta in 1985
Viata pare sa fi intrat pe un fagas lipsit de suferinta, dar si de bucurie, pentru Michael K, un barbat de culoare din Cape Town. Orfan de tata, petrecandu-si copilaria stigmatizata departe de mama, in camine si centre de reeducare, tanarul devine gradinar in slujba consiliului local. Nimic nu pare sa-i tulbure traiul monoton, pana in clipa cand mama sa, grav bolnava, ia hotararea de a se intoarce in tinuturile natale, unde doreste sa-si sfarseasca zilele, departe de orasul sfasiat de un raboi civil care nu este al lor si pe care nu il inteleg, dar ale carui consecinte le afecteaza in mod direct vietile. Urcandu-si mama si putina avutie intr-un carucior improvizat, Michael K incepe o adevarata odisee printr-o lume care-si poarta la vedere cicatricile mereu reinnoite ale unei istorii tragice. Drumul catre Prince Albert, acolo unde se sfarseste viata mamei sale, e plin de violenta, foame, pericole, ocolisuri, ascunzatori, soldati fanatici sau dezertori. Povestea lui Michael K este insa una a supravietuirii lipsite de iluzii, spusa in stilul alb, plin de forta, care l-a consacrat pe J.M. Coetzee.
Maestrul din Petersburg
Roman castigator al Irish Times International Fiction Prize in 1995
J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel (2003) pentru literatura, si Fiodor Dostoievski, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Ce au in comun? Un roman, Maestrul din Petersburg, scris de primul despre viata celui de-al doilea. Dostoievski, cel pe care il cunoastem filtrat printr-o sensibilitate contemporana, este aparent un antierou: un barbat intre doua varste, care si-a pierdut credintele tineretii si se indreapta cu pasi repezi spre ruina trupeasca si spirituala. Tocmai acest barbat isi asuma insa elucidarea unui mister cumplit, pe o veche schema a datoriei si paricidului simbolic: moartea fiului sau vitreg, Pavel. Intr-o Rusie violenta si opresiva, aflata in pragul revolutiei, Dostoievski gaseste printre hartiile fiului sau o lista neagra, ceea ce confirma asocierea lui Pavel cu gruparea anarhista Razbunarea Poporului, condusa de oportunistul Nechaev, chiar posibilul ucigas.
Un bildungsroman care se deruleaza in sens invers, Maestrul din Petersburg urmareste traseul psihologic al scriitorului care, pe fondul unei stranii si contorsionate povesti de dragoste tarzii, isi descopera fiul preyent prin absenta. Revelatia din final, cand Dostoievski se vede reflectat in ochii fiului sau prin intermediul unor scurte povestiri ale acestuia pe tema paricidului, pune coroana de spini pe fruntea unei civilizatii aflate in pragul descompunerii. Romanul lui Coetzee lanseaza intrebari despre constiinta, luciditate si suferinta intr-un stil nuantat, deloc emfatic, chiar daca sunt filtrate prin mai multe secole literare, fiecare cu raspunsurile lui.
Dezonoare
Exista oameni prin care vorbeste istoria. O istorie a raului, a nedreptatii, a dezonoarei. Ce mai ramane din inscriptiile personale? Tocmai asta incearca sa descopere scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel in 2003, in aceasta carte care i-a adus, nu surprinzator, al doilea Premiu Booker.
David Lurie, profesor universitar din Cape Town, crede ca a ajuns la capatul cautarilor sale erotice si metafizice, ca a cunoscut toate chipurile rusinii. Pana cand fiica sa lesbiana, Lucy, este violata de trei tineri de culoare, ca un tribut luat hotararii ei de a ramane pe pamantul unde s-a nascut. Pentru ca istoria neagra si istoria alba isi impart „echitabil“ victimele. Intr-o lume „post-crestina, post-istorica, post-literata“, granitele dintre public si privat se sterg, iar semnele se schimba.
Daca violenta nu este niciodata personala, caderea in dizgratie este un act de mare intimitate. Pentru ca nu se intampla niciodata in ochii celorlalti, ci in propriii tai ochi. A urma aceasta cale personala inseamna „a merge pana in centrul nervos al fiintei. Ceea ce se afla intre aceste pagini este mai mult decat vor afla vreodata despre ei insisi cei mai multi dintre noi“. (Sunday Telegraph) Traducere din engleza de Felicia Mardale
Asteptandu-i pe barbari
Magistratul are un contur incert si o misiune ingrata. El trebuie sa imparta dreptatea intr-un fort situat departe de inima Imperiului. Nu are nume, ci doar fisa de post. Nu i se pretinde initiativa, ci doar vigilenta. Caci fortul ar sta, zice-se, sub amenintarea barbarilor. Nimeni nu stie precis cum arata si cum se comporta acestia. Conteaza doar veghea perpetua si interiorizarea datoriei fata de Imperiu. Asta pana cand in fort isi face aparitia colonelul Joii, purtatorul trufas al ordinului de la centru, in el se aduna tot ce s-ar cuveni sa dispara: cruzime gratuita, inflexibilitate bovina, dispret suveran fata de rasa. Incet-incet, il descoperim si pe barbar. Nici o surpriza. Barbarul nu este vanatorul care depinde de toanele naturii sau cersetorul momit de aburii unei cafele, ci tocmai eroul civilizator in epoleti, instalat in voluptatea torturii si venit sa recicleze cu biciul ceea ce nu a putut pricepe cu mintea ingradita sub chipiu. Traducere de Michaela Niculescu
Citate despre Coetzee
• “...proze în care, în multiple travestiuri, se relevă complicitatea deconcertantă a alienării în lumea contemporană”.
• “Prin explorarea slăbiciunii și a înfringerii, Coetzee surprinde scânteia divină din om”.
• “Coetzee nu aplică aceeași rețetă in doua carți, fapt care contribuie la marea varietate a operei sale”.