“LEVURE este o veche ambiţie de-a mea, un vis în etate de vreo doi anişori. Cum de pe la început de iulie eram deja în vacanţă şcolară, cum în Lorena plouă prea des, cum p-aci oamenii se deprimă şi mai des, m-am gândit că ar fi bine să nu mă plictisesc doar cu lecturi, să nu mă ameţesc doar cu propriile-mi scrieri, aşa că… pe 12 iulie 2010, într-o noapte cu lună plină, am dat bice gândului creator. I-am zis: “Hai să facem revista aceasta…” .. Pe data de 14 iulie 2010, visul, biciuit fără măsură, a luat-o la galop, ca un sălbatic, şi a luat naştere publicaţia de informaţie şi de educaţie culturală “LEVURE LITTERAIRE”, ce va fi găzduită la pagina web http://www.levurelitteraire.com.
TOTUL e făcut de mine, manual, cu un modul de debutant mai întâi, ca mai apoi, pe baza încurajărilor venite din partea unor prieteni adevăraţi, am decis să-i cumpăr un domeniu pe web, să-i pun şi o adresă nobilă, demnă de o revistă ce se vrea internaţionala. Va fi o publicaţie virtuală, un magazin de cultură, având ca principiu de lucru mariajul tuturor artelor frumoase cu literatura, filosofia, sociologia, critica literară etc.
Publicaţia şi-ar dori să apară trimestrial, ca să aibă lumea timp să aprofundeze materialele colaboratorilor din “LEVURE LITTERAIRE”. Chiar dacă cititorul nu cunoaşte limba franceză, el poate observa totuşi, că până şi titlul ei e buclucaş, e o ditamai drăguţa rostogolire de silabe, o inversare a cuvântului francez “revue”/”revista”, care mi-a dat LEVURE, adica “drojdie”, cuvânt cu multiple posibilitati semantice, cu mult umor şi cu niţică savoare culinară…
Am găsit şi o imagine simbol, “lamâia verde” (care spală greaţa celor care s-ar dezgusta, la o adică), precum şi o culoare de fond, foarte dragă magiei poetice: VERDELE CRUD, de broască de lună mai, culoare atât de interzisă de biserici şi altele, pe motiv că ar simboliza tot soiul de vrăji… Vorbesc de începuturile medievale, şi de multe alte cenzuri de mai târziu…
După primele zile de tatonat terenul, tot cam pe la mijloc de iulie, trimiţând prietenilor linkul prim al revistei, o grămadă de e-mailuri entuziaste mă încredinţau că trebuie neapărat să mă gândesc şi la alţii (alţii fiind oamenii ce-mi seamănă), deoarece aceşti atâţia alţii consideră revista originală, bine gândită şi darnică (uită-te la ECHOS/PRESSE).
Când aproape totul a fost finisat (designul RD, umorul RD, editorialul, pagina de întâmpinare, toate explicaţiile ce se cuveneau, când toate rubricile au fost clădite de nopţile mele albe, garnisite cu materiale de la amici – scriitori şi mulţi artişti înâlniţi de subsemnata pe la festivaluri de literatură din mai multe ţări), le-am oferit, CADOU, linkul revistei, propunându-le diferite funcţii amicale! Am fost, cum s-ar povesti, generoasă… ca să nu-mi sperii prietenii cu “cereri” pe timpul verii… Şi, fie ei la munte, fie ele la mare, cam toţi au fost încântaţi! Aşa că…
Cu mare bucurie, mi-am dat seama că, dacă aceşti prieteni, scriitori şi artişti au avut încredere, îmi ramâne să sper că acest prim pas va deveni o oază de prietenie, de solidaritate culturală, acum, când vremurile sunt mai turbate ca niciodată…
Se pare că se anunţă şi ceva sponsori internaţionali… De vom trăi, vom vedea ce şi cum…
Din România mi-a facut plăcere sa-l invit şi să-l şi public pe DAN COMAN, aflat acum, pe urmele mele, la bursă la Stuttgart (e de găsit în LEVURE la rubrica Multilinguisme/Languages), un poet tare drag… Pe Horia Gârbea, coleg de generaţie, îl aveam în vizor cu o comedie mustoasă despre Ziua Europei. Zis şi făcut, i-am publicat un fragment în franceză, într-o excelentă traducere…
M-am mai gândit şi la Floarea Ţuţuianu. Şi mă gândesc la toţi scriitorii şi artiştii români de talent…
La Tine, cititorule, în mod cu totul special….”, a spus Rodica Draghincescu, prezentând revista de cultură “LEVURE LITTERAIRE”.