Cu toţii avem cărţi care ne-au făcut copilăria mai frumoasă, cărţi care ne-au umplut de zâmbete, de vise şi ale căror poveşti le-am continuat în gând mult timp după ce am citit cu tristeţe şi ultima pagină. Pentru că aşa este frumos să se întâmple atunci când eşti copil: să-ţi fie zilele cu soare, nopţile cu îngeri şi gândurile pline de lumină.
Sunt însă cărţi care nu ne aduc doar gânduri frumoase, care ne fac să ne ascundem câte o lacrimă şi pe care le terminăm cu supărare, chiar dacă sfârşitul nu a fost în întregime trist. Sunt acele cărţi care te învaţă că lumea nu este doar roz, că oamenii nu fac doar fapte bune şi că uneori nu se întâmplă doar lucruri pozitive. Sunt cărţi care te învaţă despre viaţă.
Din a doua categorie face parte Coliba unchiului Tom, un roman care m-a marcat profund atunci când l-am citit, pe la 12- 13 ani. Atunci am aflat despre ce înseamnă cu adevărat sclavia, despre ce îşi pot face oamenii unii altora, despre dragostea sinceră care transcende percepţiile obişnuite despre ea, vârstă, rasă sau poziţia socială. Am fost revoltată, tristă, furioasă, nu am crezut că lucrurile descrise acolo s-ar fi putut petrece. Şi am învăţat.
Am învăţat că nu poţi fi subjugat niciodată complet. Că ţi se poate lua libertatea de a îţi controla viaţa însă nimeni nu îţi poate spune ce să crezi şi ce să gândeşti. Am învăţat că nu trebuie să ai aşternuturi din mătase şi să înveţi la cele mai bune şcoli pentru a avea principii. Cu atât mai mult pentru a acţiona conform lor.
Am învăţat că dacă ai un vis pe care vrei cu toată fiinţa ta să îl atingi nu trebuie să renunţi la el cu nici un chip, cumva vei găsi o modalitate de a ajunge acolo unde ţi-ai propus, ba chiar s-ar putea ca viaţa să te surprindă într-un mod plăcut.
Am învăţat că oamenii se pot schimba, că din răi pot deveni buni, indiferent de trecutul lor. Şi că trebuie să ai încredere în ei. Am învăţat că sunt persoane care iartă lucruri mult mai grave decât cele de care mă lovesc eu şi că ar fi bine să mă gândesc mai mult dacă merită să rămân supărată din nimicuri. Şi tot legat de oameni am învăţat că sunt unii care îţi pot schimba complet viaţa, ca nişte furtuni care răvăşesc totul în calea lor, spală lucrurile rele şi te lasă gata de un nou început.
Cu siguranţă nu aş fi putut exprima în cuvinte toate aceste idei. Ele au prins formă pe măsură ce am citit mai multe cărţi şi am trecut prin diverse experienţe. Coliba unchiului Tom a fost însă o cărămidă importantă, despre care cred că a fost aşezată în construcţie exact la timp.
Iar acesta este un lucru important: să ai “caramizile” potrivite la timpul potrivit. Să ai Dreptul de a Citi. Iar prin intermediul istorioarei mele despre Coliba unchiului Tom am vrut să vă povestesc şi despre campania socială intreprinsă de OTP Bank, prin care se urmăreşte dotarea cu cărţi a şcolilor generale defavorizate din mediul rural. O iniţiativă pe care bookblog.ro o susţine, pentru că ştim cât este de important să ai resuresele necesare pentru a învăţa. Pentru a învăţa să fii un om mai bun.
autor: Raluca Alexe, http://www.bookblog.ro/
Sunt însă cărţi care nu ne aduc doar gânduri frumoase, care ne fac să ne ascundem câte o lacrimă şi pe care le terminăm cu supărare, chiar dacă sfârşitul nu a fost în întregime trist. Sunt acele cărţi care te învaţă că lumea nu este doar roz, că oamenii nu fac doar fapte bune şi că uneori nu se întâmplă doar lucruri pozitive. Sunt cărţi care te învaţă despre viaţă.
Din a doua categorie face parte Coliba unchiului Tom, un roman care m-a marcat profund atunci când l-am citit, pe la 12- 13 ani. Atunci am aflat despre ce înseamnă cu adevărat sclavia, despre ce îşi pot face oamenii unii altora, despre dragostea sinceră care transcende percepţiile obişnuite despre ea, vârstă, rasă sau poziţia socială. Am fost revoltată, tristă, furioasă, nu am crezut că lucrurile descrise acolo s-ar fi putut petrece. Şi am învăţat.
Am învăţat că nu poţi fi subjugat niciodată complet. Că ţi se poate lua libertatea de a îţi controla viaţa însă nimeni nu îţi poate spune ce să crezi şi ce să gândeşti. Am învăţat că nu trebuie să ai aşternuturi din mătase şi să înveţi la cele mai bune şcoli pentru a avea principii. Cu atât mai mult pentru a acţiona conform lor.
Am învăţat că dacă ai un vis pe care vrei cu toată fiinţa ta să îl atingi nu trebuie să renunţi la el cu nici un chip, cumva vei găsi o modalitate de a ajunge acolo unde ţi-ai propus, ba chiar s-ar putea ca viaţa să te surprindă într-un mod plăcut.
Am învăţat că oamenii se pot schimba, că din răi pot deveni buni, indiferent de trecutul lor. Şi că trebuie să ai încredere în ei. Am învăţat că sunt persoane care iartă lucruri mult mai grave decât cele de care mă lovesc eu şi că ar fi bine să mă gândesc mai mult dacă merită să rămân supărată din nimicuri. Şi tot legat de oameni am învăţat că sunt unii care îţi pot schimba complet viaţa, ca nişte furtuni care răvăşesc totul în calea lor, spală lucrurile rele şi te lasă gata de un nou început.
Cu siguranţă nu aş fi putut exprima în cuvinte toate aceste idei. Ele au prins formă pe măsură ce am citit mai multe cărţi şi am trecut prin diverse experienţe. Coliba unchiului Tom a fost însă o cărămidă importantă, despre care cred că a fost aşezată în construcţie exact la timp.
Iar acesta este un lucru important: să ai “caramizile” potrivite la timpul potrivit. Să ai Dreptul de a Citi. Iar prin intermediul istorioarei mele despre Coliba unchiului Tom am vrut să vă povestesc şi despre campania socială intreprinsă de OTP Bank, prin care se urmăreşte dotarea cu cărţi a şcolilor generale defavorizate din mediul rural. O iniţiativă pe care bookblog.ro o susţine, pentru că ştim cât este de important să ai resuresele necesare pentru a învăţa. Pentru a învăţa să fii un om mai bun.
autor: Raluca Alexe, http://www.bookblog.ro/