Se distrează câştigând aur şi argint la olimpiade internaţionale. Are, până acum, patru medalii de aur în afară, două de argint şi un bronz, toate câştigate în patru ani de zile, consecutiv. Tânărul Marius Constantin din Bucureşti s-ar plictisi rău fără concursuri. Nici nu şi-a dat BAC-ul, dar e deja admis la şapte facultăţi americane. Şi Yale i-a spus "da", însă o va sacrifica pentru Princeton.
Îl priveşti şi n-ai crede că puştiul ăsta subţirel şi cu bretonul căzut peste ochi a adus României şapte medalii internaţionale. Patru de aur a luat mai mult fiindcă se plictisise de celelalte două medalii de argint, la olimpiade. Iar bronzul internaţional la fizică l-a câştigat în acelaşi an în care mai smulsese un aur şi un argint în Taiwan, apoi în Ucraina. Primul aur la astronomie din istoria României el ni l-a adus. Acum e omul recordurilor, căci dintr-a şaptea până într-a XII-a niciodată n-a luat pauză de la premii. Ultima dată a fost fizica, în Mexic. "Dar acolo am făcut foarte prost", ne spune. "Şi ce ai luat?". Răspunde sec: "Ei... aur".
Din toamnă, elevul Marius Constantin va pleca la New Jersey, la Princeton University. Căci a fost admis la şapte facultăţi din America şi nici măcar n-a apucat să-şi dea BAC-ul. Îi spuseseră "da" şi cei de la Yale, dar i-a refuzat. Şi ce dacă primele lui clase de şcolar le-a făcut la ţară, în comuna Babiciu din Olt, acolo unde lumea încă mai merge la doctor cu căruţa şi măgarul? "Oricum, trebuia să plec de acasă. Ce mi-e că merg la Bucureşti, ce mi-e că mă duc la New Jersey, pentru părinţi e tot aia", zice. "Acum mai trebuie să merg la olimpiada de fizică în Croaţia şi de abia aştept. M-am calificat deja. Stăm zece zile la hotel de cinci stele; eu zic că e în regulă pentru o vacanţă de vară. Am examen cinci ore într-o dimineaţă, cinci ore în altă zi şi în rest liber. O să fie distractiv".
Cum se obţin marile performanţe? Răspuns: lucrând desculţ, în ciorapi
Chiar că a fost amuzant - ne avertizase Marius că "acasă", la internatul Liceului Internaţional de Informatică este "mai altfel", dar nu ne-am imaginat cum. Cert e că ne-am pomenit toţi trei mergând desculţi pe holuri, în ciorapi, evocând aurul olimpiadelor. Regula casei! Marius îşi aşezase pantofii la intrare, pe un răftuleţ, atent, ca-n armată, apoi zburdase în camera lui de cămin. Acolo, şi pedagogul tot în ciorapi umbla. În camera tânărului, printre culegeri şi caiete vraişte - câte-un Liiceanu sau un Einstein, "Cum văd eu lumea". Din Liiceanu pică un bileţel de elev cuminte, cu planurile pentru mâine: schimbat cartela de telefon, învăţat la mate, cumpărat aţă mov, scos alocaţia...
Biroul e minuscul, nici nu ţi-l poţi închipui pe Marius întinzându-şi pe masă toate cărţile şi caietele, când se pregăteşte de olimpiade. Cum să aibă el loc acolo? Dar nici nu-i trebuie să înveţe la birou. De fapt, olimpiadele le-a pregătit la şcoală, câteva ore pe zi, cu profesoara şi alţi colegi. Şi cam atât. Fără nopţi albe, fără ţinut picioarele în ligheanul cu apă rece, fără sacrificat tot timpul lui liber. Îl vezi aşa firav şi cu ochelarii aceia cu rame groase, dar e un dur! Are o filosofie aspră despre oamenii deştepţi: "Păi dacă tu ştii că e de ajuns să înveţi două ore pentru o olimpiadă, de ce să înveţi şase, doar fiindcă îţi cere profesorul? Dacă stai opt ore şi lucrezi la fizică şi mergi apoi la internaţională şi eşti cel mai bun şi pentru rezultatele astea puteai să înveţi numai două ore, nu opt, atunci eşti un ratat. Ai pierdut căci în cele şase ore libere puteai să faci altceva", ne spune.
Necazuri de olimpic: "La internaţională am greşit rrrrău de tot! Am luat argint"
Poate că n-ar fi ajuns campionul de astăzi dacă nu l-ar fi motivat şi banii. Şi, culmea ironiei, gândul "trebuie" s-a născut în el când s-a trezit că ţine în mână un plic cu o sută de milioane de lei. Era răsplata lui de performer din partea unui partid politic. Dar asta s-a întâmplat demult, la prima olimpiadă. "A fost primul meu premiu la naţională, locul doi la fizică. Eram într-a şaptea. Atunci habar nu aveam ce a aia naţională, iar de la noi din oraşul Corabia nimeni nu se mai calificase aşa sus de vreo 15 ani. Am avut o probă practică şi mi-era frică căci la şcoală făcusem numai vreo trei experimente, ceva cu becuri şi baterii. Şi am zis că proba practică o s-o fac varză. Îţi dădeau o riglă, un creion, câteva monede, nişte mase marcate şi nişte pârghii. Într-o oră trebuia să determini masa monedei. Şi surpriză, la practică am luat cel mai mare punctaj. După premiu, primesc un telefon de la un partid politic, că îmi dau banii aceia. M-am mirat că eu, tocmai din Corabia, iau atâţia bani la un premiu pentru care învăţasem două săptămâni! Atunci mi-am dat seama că e bine să înveţi. Şi mi-am zis: a, ce bine! O să iau şi la anul. Şi am luat locul întâi", povesteşte Marius.
Pe vremea aia citea aşa, ca pe roman, manualul de fizică pentru liceu: "Pentru mine, teoria era ca o poveste. Pur şi simplu voiam să ştiu ce e ăla aer, ce sunt alea molecule". În clasa a opta a luat locul întâi la naţională, la ştiinţe (fizică, chimie şi biologie, combinate între ele). Într-a noua, internaţionala l-a găsit prin Brazilia, unde a luat argint. Şi apoi aur, în Taiwan. "Aceea a fost cea mai tare olimpiadă dintre toate, căci am fost cazaţi la un hotel cinci stele în stil chinezesc. Aveam o ghidă care ne plimba peste tot pe unde voiam noi să mergem, am jucat ping pong şi multe altele şi am mâncat o îngheţată uite (şi desface braţele) atââât de mare făcută din nişte chestii culese de prin ocean". Peste astea, a mai primit şi 75 de milioane, răsplata ministerului pentru aurul adus ţării.
După aia deja se cam plictisise de ştiinţe şi şi-a spus: "Hai acum să merg la altă olimpiadă!". Şi aşa s-a apucat de astronomie. Fiindcă luase şi acolo locul întâi, a intrat în lotul naţional şi iar s-a dus la internaţională. "Acolo am greşit rrrrău de tot! Am luat numai argint. Erau probleme old school propuse de unul, Gavrilov... de alea ori te prinzi, ori nu. Nu poţi să faci jumate de problemă", zice Marius. La astronomie în Ucraina prima dată a luat argint. Apoi, peste un an, în clasa a XI-a, a adus primul aur românesc la o olimpiadă internaţională de astronomie.
Şi acum, în ultimul an de liceu, au mai venit încă două medalii de aur: una la astrofizică, în Iran, cealaltă la fizică, în Mexic. De aici încolo, pentru el premiile nici nu mai sunt aşa de importante: "Că iau trei medalii de aur sau patru, mi-e tot aia. În Iran, când am văzut subiectele, am zis: super, iau argint sau aur. Căci au fost uşoare tare".
de Alina BĂDĂLAN TURCITU
alte resurse despre Marius Constantin:
http://www.lumina.org/articles/view/20
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://mediaserver.adevarul.it/media/adevarul-it/images/2009/11/09/29332-0-liceu_particular.jpg&imgrefurl=http://www.adevarul.it/stiri/social/fabrica-olimpici-capitala&usg=__ZgSOZpNcC-s3EmcbLEC4Cs4S8mI=&h=299&w=400&sz=22&hl=ro&start=41&um=1&itbs=1&tbnid=wX3udLA-pN866M:&tbnh=93&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dmarius%2Bconstantin%2Bolimpic%26start%3D40%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN%26rlz%3D1R2ADFA_enRO360%26ndsp%3D20%26tbs%3Disch:1
