Procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au trimis în judecată pe Gheorghe Stanca, cunoscut în mediul literar sub pseudonimul Ghenadi Strungar, pentru însuşire fără drept a calităţii de autor al unei opere, faptă prevăzută de articolul 141 din Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
Ministerul Public informează, luni, că procurorii au stabilit că Stanca şi-a însuşit în mod ilicit o traducere anterioară din limba rusă în limba română a operei "Jurnal" scrisă de autorul rus Lev Tolstoi, traducere făcută de Janina Ianoşi, el prezentând această traducere ca fiind propria sa operă de creaţie intelectuală.
Lucrarea "Memorii" a fost editată, tipărită şi publicată de editura "Adevărul Holding", sub pseudonimul de Ghenadi Strungar.
În scopul formulării unor concluzii obiective, întemeiate pe elemente de probaţiune ştiinţifică, necesare pentru eliminarea dubiului legat de "plagiatul" în acest dosar, în faza de urmărire penală a fost dispusă efectuarea unei expertize comparative.
Raportul a stabilit că traducerea realizată în lucrarea "Memorii" nu reprezintă o operă de creaţie intelectuală originală, ci este un plagiat, o însuşire ilicită a traducerii ce se regăseşte în lucrarea "Jurnal" efectuată de traducătoarea Janina Ianoşi, diferenţele constatate între cele două texte fiind minore şi nesemnificative sub aspectul originalităţii creaţiei, fără ca traducătorul Ghenadi Strungar să amprenteze lucrarea cu nota sa personală.
"A fost relevată, de asemenea, identitatea perfectă în ceea ce priveşte structura lucrării, cât şi selecţiile de texte care poartă asupra aceloraşi ani, date calendaristice ale aceluiaşi an şi asupra aceloraşi fragmente extrase din conţinutul întregului text", au mai stabilit anchetatorii.
De asemenea, procurorii au mai apreciat că lucrarea originală aparţinând autorului rus cuprinde 13 volume ce însumează 8.000 de pagini, iar probabilitatea ca cei doi traducători să selecteze, în mod independent, aceleaşi texte era aproape imposibilă.
Acest proces va fi judecat de Tribunalul Bucureşti.
"Ministerul Public a înscris, în urmă cu câţiva ani, pe linia sa de priorităţi combaterea infracţionalităţi în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, fiind conştient de faptul că răspunsul prompt al autorităţilor trebuie să fie dublat de acţiuni de conştientizare a riscurilor pe care le implică săvârşirea unor astfel de infracţiuni, ca prim pas pentru prevenirea comiterii acestora", se precizează în comunicatul Ministerului Public.
Din categoria mai largă a drepturilor de proprietate intelectuală, drepturile de autor şi drepturile conexe se bucură de o atenţie specială, fiind reglementate prin Legea 8/1996, iar protejarea drepturilor autorilor legate de creaţiile lor contribuie la dezvoltarea economică şi culturală a unei naţiuni.
Astfel, legiuitorul român a înţeles să pedepsească fapta persoanei care-şi însuşeşte fără drept calitatea de autor al unei opere (plagiat) sau care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor. Plagiatul se situează în contextul eticii academice şi reprezintă o modalitate de legitimare a imposturii.
"De aceea, sancţionarea acestor fapte apare ca o necesitate şi ca o reacţie de intoleranţă a societăţii la acest «furt» intelectual", se mai arată în documentul citat.
Ministerul Public informează, luni, că procurorii au stabilit că Stanca şi-a însuşit în mod ilicit o traducere anterioară din limba rusă în limba română a operei "Jurnal" scrisă de autorul rus Lev Tolstoi, traducere făcută de Janina Ianoşi, el prezentând această traducere ca fiind propria sa operă de creaţie intelectuală.
Lucrarea "Memorii" a fost editată, tipărită şi publicată de editura "Adevărul Holding", sub pseudonimul de Ghenadi Strungar.
În scopul formulării unor concluzii obiective, întemeiate pe elemente de probaţiune ştiinţifică, necesare pentru eliminarea dubiului legat de "plagiatul" în acest dosar, în faza de urmărire penală a fost dispusă efectuarea unei expertize comparative.
Raportul a stabilit că traducerea realizată în lucrarea "Memorii" nu reprezintă o operă de creaţie intelectuală originală, ci este un plagiat, o însuşire ilicită a traducerii ce se regăseşte în lucrarea "Jurnal" efectuată de traducătoarea Janina Ianoşi, diferenţele constatate între cele două texte fiind minore şi nesemnificative sub aspectul originalităţii creaţiei, fără ca traducătorul Ghenadi Strungar să amprenteze lucrarea cu nota sa personală.
"A fost relevată, de asemenea, identitatea perfectă în ceea ce priveşte structura lucrării, cât şi selecţiile de texte care poartă asupra aceloraşi ani, date calendaristice ale aceluiaşi an şi asupra aceloraşi fragmente extrase din conţinutul întregului text", au mai stabilit anchetatorii.
De asemenea, procurorii au mai apreciat că lucrarea originală aparţinând autorului rus cuprinde 13 volume ce însumează 8.000 de pagini, iar probabilitatea ca cei doi traducători să selecteze, în mod independent, aceleaşi texte era aproape imposibilă.
Acest proces va fi judecat de Tribunalul Bucureşti.
"Ministerul Public a înscris, în urmă cu câţiva ani, pe linia sa de priorităţi combaterea infracţionalităţi în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, fiind conştient de faptul că răspunsul prompt al autorităţilor trebuie să fie dublat de acţiuni de conştientizare a riscurilor pe care le implică săvârşirea unor astfel de infracţiuni, ca prim pas pentru prevenirea comiterii acestora", se precizează în comunicatul Ministerului Public.
Din categoria mai largă a drepturilor de proprietate intelectuală, drepturile de autor şi drepturile conexe se bucură de o atenţie specială, fiind reglementate prin Legea 8/1996, iar protejarea drepturilor autorilor legate de creaţiile lor contribuie la dezvoltarea economică şi culturală a unei naţiuni.
Astfel, legiuitorul român a înţeles să pedepsească fapta persoanei care-şi însuşeşte fără drept calitatea de autor al unei opere (plagiat) sau care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor. Plagiatul se situează în contextul eticii academice şi reprezintă o modalitate de legitimare a imposturii.
"De aceea, sancţionarea acestor fapte apare ca o necesitate şi ca o reacţie de intoleranţă a societăţii la acest «furt» intelectual", se mai arată în documentul citat.