TRADUCERI
Bun ivning°. Qă dize vu if ai spic în mai cantri dă traducsion?° Je mă pansă qă se un sujet interesant°. On tradiu bocu, de film et des livres°. Mais j'ai peur qu'il y a beaucoup d'inadvertences .
Meine Damen und Herren : azi va fi vorba de traduceri şi anume, cu precădere, de cele proaste şi foarte proaste. Multe din scrisorile pe care le primesc pun această problemă. Am ales pentru azi (şi nu doar!) cîteva din cele mai grozave. Dar, mai întîi, puţină teorie.
Eleva Aurora Ionescu din Iaşi îmi adresează două întrebări retorico-doctrinare: 1) trebuie să posede traducătorul talent literar? şi 2) italienii spun "traduttore-traditore" (adică: traducător = trădător); ce sens are acest dicton? Sunt întrebări, aş zice, aurorale, adică referitoare chiar la fondul şi temelia problemei. Pe-foarte-scurt, răspund: 1) da, traducerea literară cere talent, e o artă ca şi dansul, muzica sau poezia; 2) sensul acestui sceptic dicton e că prin orice traducere dintr-o limbă în alta, ceva se pierde, cel puţin o părticică din original e "trădată", adică deformată, denaturată. E adevărat; dar cu cît traducerea e mai bună, cu atît zonele denaturate sunt mai puţine. Am avut şi avem în ţara asta excelenţi traducători de proză (Mircea Ivănescu, Taşcu Gheorghiu, Antoaneta Ralian) sau de poezie (Coşbuc, Philippide, Zeletin, Buznea, Vulpescu, Doinaş) şi de aceea zic că e mare ruşine ce se-ntîmplă acum prin traducerile, vai de capul lor, ale unor cărţi sau filme. Iată, concret, cîteva mostre de asemenea catastrofe, spicuite din scrisorile minunaţilor mei corespondenţi, cărora le mulţumesc pentru informaţii. Se cuvine să-i numesc, astfel, pe următorii: Mariana Gligor din Ploieşti, Maria Straub-Petruţiu din Oradea, Claudiu Gh.Ioan, Liliana Proca, Ruxandra Ioan şi Florin Hera din Buc. Mi-au fost, de asemenea, utile şi scrisorile, pe aceeaşi temă, de la Irina Ionescu din Piteşti, Mihaela Iancu din Vaslui şi Anca Niţu din Buc.
Şi acum, exemplele, unele incredibile. Să începem cu engleza. Într-un film, copilul i se adresează preotului cu cuvîntul tata, deşi acela nu-i era deloc tată: traducătorul ignoră cu seninătate faptul că în engleză "father" înseamnă fie tată, fie părinte, preot, slujitor al bisericii; avem în română un cuvînt care serveşte bine acest echivoc, cuvîntul părinte - acesta trebuia folosit.
În acelaşi film, puştiului i se cere la un moment dat să "conjuge verbul agricola, agricolae", aiureală perfectă, pentru că agricola,-ae e toată ziua, din zori şi pînă-n noapte, substantiv (înseamnă agricultor) şi nu se lasă conjugat orice i-ai face; poţi, cel mult, dacă te pricepi, să-l declini. Tot acolo, conform agramatei subtitrări, o anumită crimă se petrece "în curtea căilor ferate", ca şi cum "căile ferate" ar fi, aşa, un fel de căsuţă cu ogradă şi pridvor. În fine, în aceeaşi peliculă strîmb tălmăcită aflăm că, în urma primirii unei decoraţii, un personaj devine "comandant al Imperiului Britanic" (e ceva, nu?), cînd de fapt titlul ce i se conferise era acela de "comandor".
În traducerea filmelor, sindromul "furculision" (sau, i-am putea spune la fel de bine: sindromul "tambour d'instruction") al Chiriţoaiei lui Alecsandri face ravagii. Ce-i cu acest sindrom? Păi, inculta Chiriţa nu ştia că, pe franţuzeşte, furculiţă se spune fourchette, şi atunci ea forma cuvîntul după română; la fel, vrînd să spună despre careva că e "tobă de carte", caraghioasa damă traduce vorbă-cu-vorbă: tobă-tambour, carte-instruction - şi gata perla neagră! Dar ce te faci dacă Chiriţoaia fuge din Bîrzoienii ei şi se angajează pe la niscaiva televiziuni, ca traducătoare? Ţin'te furculisionuri! De-un paregzamplu, concret: în alt film de pe micul ecran, sintagma "Library of Congress" era tradusă, la modul furculisionic, cu "Librăria Congresului", cînd ştiu şi pruncii nevinovaţi (nu trebuie să fi tambour d'instruction pentru asta!) că "library" înseamnă pe englezeşte "bibliotecă", iar cea a Congresului American e una din cele mai mari din lume!
Mai vreţi un furculision anglo-român? Să vă servesc unul dîntr-un roman de Agatha Christie, tradus de o doamnă cam Tulbure: "Ce exact v-a făcut să credeţi asta? întrebă ea". Acel "ce exact", care sună, vorba unui cunoscut om politic, "ca dracu'", este tălmăcirea cu furculisionul a englezescului "what exactly", care-nseamnă "ce anume" sau pur şi simplu "ce"!
Ei, dar e lung subiectul, ba e lat! / şi fin'că-i foarte dezvoltat / eu şi pe mîine mi-am lăsat / de comentat! Nu, serios, staţi pe-aproape mîine, că va fi o !dizenterie de briliante şi o foamete de cîntăreţe, ceva ce nu s-a văzut! Iar poimîine, joi, în nici un caz să nu lipsiţi, că vine Hamlet la DOVSMS!
Bon truve, eme telespectateurs°. Et dans să soir săra parole de traductions°. Bien siur, de traductions move et tres mauvais.° May I have your atenşăn, please?° Alora, venite acanto di me e scoltate queste cose incredibile!° 1
Unde exact am rămas ieri? La limba engleza, tradusă bestial prin unele cărţi sau filme. Motivele sunt atît de ordin strict lingvistic, adică o superficiala cunoaştere a limbii străine şi a limbii române, cît şi de ordin mai larg cultural, adică mari goluri în instrucţie, care lasă loc de manifestare gafelor. Iată nişte exemple (precizez şi azi, cu riscul de a părea pisălog cu aceste pomelnice, dar probitatea mă obligă, că multe citate mi-au fost furnizate de inteligentele scrisori primite de la: Mariana Gligor-Ploiesti, Maria Straub-Petruţiu - Oradea, Claudiu Gh.Ioan, Liliana Proca, Ruxandra Ioan şi Florin Hera, din Buc.).
Şi acum, exemplele: Într-unul din episoadele unui serial, cineva spune, în englezeşte: "Ar trebui să-l întrebăm şi pe Neville Chamberlain". Neville Chamberlain a fost un faimos politician englez, prim-ministru între cele două războaie, promotor, din păcate, al conciliatorismului cu Hitler (a şi semnat acordul de la München, care lichida Cehoslovacia). Bun. Cum apare, în subtitrare, traducerea acelei propoziţii? Apare aşa: "Ar trebui să-l întrebam şi pe şambelanul din Nevil"!! Această zguduitoare boroboaţă aminteşte de o alta, intrată deja în anecdotă, cea cu "Generalul Store", adică traducerea tembelă a denumirii "General Store"- "Magazin general, cu de toate". Şi mai aminteşte de o boacănă, reală, de care am vorbit mai de mult : o agenţie informa, într-o ştire, că "generalul Anzeiger a afirmat cutare şi cutare"; dar nu există nici un general Anzeiger; Anzeiger, pe nemţeste, înseamnă vestitor, curier, mesager, şi confuzia a fost posibilă (dar numai la nivel de ageamiu) întrucît în germană substantivele se scriu cu literă mare, de aceea cuvîntul a fost luat drept nume de persoană; de fapt,"General Anzeiger" e un ziar şi denumirea sa s-ar putea traduce prin ceva similar cu Curierul naţional.
Dar să ne-ntoarcem la John Bull şi să vedem cum îl mai traduce Bulă în româneşte. În filmul Şogun, un japonez al anului 1600 se adresează smerit altui japonez, spunîndu-i "Stăpîne, uite aşa şi aşa". În engleză (filmul era vorbit în engleză) "stăpîne" e "my lord". Traducătorul nostru nu stă mult pe gînduri, intră în rînduri şi tălmăceşte, vorba lui Matei Caragiale, oblu, berbeceşte: "lordul meu"!! Asta, stimaţi telesp., e tot aşa de gogonată ca şi cum l-am numi pe Bill Clinton "voievod" al Statelor Unite!
Alte exemple de engleză chifligită pe micul ecran: într-un film cu juni voioşi, unul zice că: "4 iulie e vacanţa mea preferată!" - dar aici cuvîntul englezesc holiday nu-nseamnă vacanţă, ci sărbătoare.
Într-un film cu medici, un chirurg zice că trebuie să se ocupe de "patella" pacientului... V-aţi dat seama ce are de gînd? Ca să vă daţi seama, ar trebui să ştiţi fie latină, fie engleză, fie medicină - ceea ce traducătorul n-a ştiut, fiindcă dac-ar fi ştiut, n-ar fi lăsat pe ecran acest misterios cuvînt, ci ar fi pus echivalentul său românesc, care nu e altul decît banalul "rotulă" (rotula de la genunchi).
Tot acolo apărea cuvîntul "location" care înseamnă localizare, pozitie, amplasare - dar era tradus cu noţiunea financiar-administrativă de "locaţie", care mergea ca nuca-n perete. După cum vedeţi (adică după cum auziţi!), aici suntem în plin sindrom "furculision", dar în varianta, băgată peste Mînecă, "furculişn"! Există, în serialele latino-americane de care gem şi mug şi urlă şi nechează micile ecrane, există, în acestea, varianta "furculisiones"; astfel, de ex., mi se spune că verbul spaniolesc "comprometer" e tradus mereu "la furculiţă" cu "a compromite", cînd el înseamna a responsabiliza pe cineva, a obliga.
Dl Radu Ilarion Munteanu din Buc. îmi semnalează că în filmele străine, cînd se vorbeşte o altă limbă străină, traducătorii se fac că plouă, adică, nepricepîndu-se, nu traduc deloc.
O problemă interesantă e cea ridicată de o excelentă traducătoare profesionistă, care mi-a făcut cinstea de a mă consulta într-o epistolă : cum traducem cuvintele dure, neruşinate, cuvintele tabu : le îndulcim sau nu? (Aceeaşi chestiune o atinge şi scrisoarea d-lui George Şipoş) - dar las răspunsul pe altă dată, pentru că nu mai am timp decît să vă recomand, tuturor celor pasionaţi de problema traducerii, o carte interesantă a lui Ioan Kohn, din 1973: Virtuţile compensatorii ale limbii române, în traducere, şi una fundamentală, cea a lui George Steiner: După Babel: aspecte ale limbii şi traducerii, apărută în '83 în româneşte. Chance bonne°. (5,17)
Bon jour! Comment allez-vous? Hello! How do you do? Je vais toujours vous parler de la traduction!
Azi vom trece Canalul Minecii şi ne vom uita cu stupoare în ce hal ajunge franceza tocată în româneşte... Încep cu nişte spicuiri dintr-o carte - şi mai spun o dată că unele exemple mi-au fost oferite de scrisorile primite de la Mariana Gligor, Maria Straub-Petruţiu, Claudiu Gh.Ioan, Liliana Proca, Ruxandra Ioan şi persoana care a semnat NBT.
Care va să zică, deschidem volumul "Între datorie şi pasiune", conţinînd însemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea, apărut anul trecut în traducerea şi sub îngrijirea conferenţiarului universitar Marcel-Dumitru Ciucă ("traducere" - pentru că regele îşi scria jurnalul şi în franceză). Multe bizarerii ne întîmpină în această carte! La un moment dat, e vorba de o măguleală, şi editorul se arată foarte mirat de cuvîntul folosit de rege, cuvîntul "PERIENTA", inexistent: cu un pic mai multă luare-aminte, ar fi inteles că în original e scris "PERIUŢĂ", adică echivalentul glumeţ pentru linguşeală.
La fel, editorul pune un sarcastic "sic" la cuvîntul "sultă", ca şi cum ar fi cine ştie ce ciudăţenie, dar un simplu dicţionar de neologisme l-ar fi lămurit că sultă înseamnă compensarea în bani a unor diferenţe de moştenire.
La traducerea din franceză, se întîmplă în aceasta carte lucruri şi mai anapoda. La p.284 e vorba de o cucoană care avea gura (zice autorul) "en cul de poule" . Această expresie franţuzească, pe care decenţa mă împiedică s-o traduc mot-à-mot, se referă la stilul, obişnuit în acea epocă, de a se ruja al femeilor, care le făcea buzele mici şi rotunjite. Tălmăcitorul traduce expresia prin "cioc de găină" - dar, îmi pare rău, în original e vorba de un orificiu situat la antipod...
Mai frumoasă e năzbîtia de la p.409. Suntem în perioada dinaintea celui de-al 2-lea Război Mondial şi e vorba de situaţia Italiei faţă de Germania. Regele foloseşte în acest context, pentru Italia, denumirea de "le brillant second", adică "strălucitul secund, strălucitul adjunct", dar traducătorul, candid şi inocent, nu se-mpiedică în exigenţele logicii, şi traduce: "al doilea briliant"! Ce să mai spui?!
Dar cea mai spectaculoasă aiureală de traducere a acestei cărţi se petrece la p.125, unde se-ntîlnesc şi descifrarea absurdă a textului, şi necunoaşterea limbii şi a realităţilor. E vorba de un teritoriu al unei peninsule, situat la înălţime, astfel că în perioada cînd se produce fluxul sau mareea (numit în franceză "marée haute", adică maree înaltă), locul acela devine din peninsulă, insulă. Îngrijitorul şi traducătorul ediţiei citeşte în loc de "haute"-tante, iar în loc de "marée"-Marie, şi astfel pasajul devine, spre irepresibilul nostru hohot de rîs, "este epoca mătuşii Maria şi într-adevăr ea este înaltă". E "de comă", cum spun tinerii în argoul lor.
Mai am una de acelaşi calibru, de astă dată dintr-un film, în care era vorba de nişte calamităţi ce se abătuseră asupra Franţei, printre care şi foametea. Foamete în franceză se spune şi "disette" (cuvînt înrudit cu românescul "bisect"), dar traducătoarea a scris pe ecran că în Franţa a venit o cîntăreaţă!, confundînd disette cu diseuză!
Trec acum, în final, la germană, şi vă spun că tot transformarea din ignoranţă a unei nenorociri în ceva drăgălaş s-a petrecut într-o emisiune în limba germană. Un fost deportat în URSS povestea, în limba germană, că "mai întîi a fost febra tifoidă, apoi a venit dizenteria, dar o dizenterie mai neobişnuită". Traducerea în româneşte suna aşa: "mai întîi a fost febra tifoida, apoi a venit liniştea, dar o altfel de linişte". Cum a fost posibilă aşa o stupizenie? Simplu: în germană disenterie se spune Ruhr, iar linişte se spune Ruhe.
Stimabili telesp., după asemenea catastrofe, care transformă foametea în cîntăreţe de local şi dizenteria în ţîrîit de greieri, daţi-mi voie ca, inspirat de blestemele lui Villon şi de pedepsele infernale ale lui Dante, să vă recit trei terţine la adresa traducătorilor de doi bani:
În cea mai din străfunduri văgăună,/ în cea mai hîdă şi în cea mai chioară,/ în cea mai mizerabilă genună,/ cu cazna cea mai grea şi mai amară,/ în cloaca plină vîrf cu căcărează,/ în cea mai crudă şi bestială ghiară/ mai jos decît nu zace nici o loază:/ acolo-i vîră Dante Alighieri/ pe proştii care, cînd traduc, trădează!
Vă salut intraductibil!
Doamnelor, d-relor şi d-lor, bună seara, trag nădejde că aţi observat, de-a lungul lunilor în care v-am mîncat, cotidian, cîte 5 minute din viaţă, că în general sunt măsurat în ceea ce priveşte aprecierile, tocmai ca să nu le demonetizez. Azi trebuie să vă spun că gogomănii, precum cele pe care am să vi le prezint acuşica, rar ţi-e dat să-ntîlneşti. Ele mi-au fost semnalate de tînărul Cătălin Tudor Raţă. Voi comenta în faţa dvs. cîteva din exemplele furnizate de scrisoarea sa.
La un post important de televiziune s-a putut auzi, iar într-o gazetă sportivă s-a putut citi recent că, mă rog, Cutare "i-a primit la hotelul oraşului Paris" pe X şi pe Y. Gafa e mare. Nu există un hotel al oraşului Paris. Expresia "l'Hôtel de Ville" desemnează în franţuzeşte pur şi simplu sediul municipalităţii, Primăria. (Cuvîntul hotel are o poveste frumoasă, el este, poate nu ştiaţi, direct înrudit cu cuvintele "spital" şi "oaspete" - dar despre asta, altă dată).
Într-un program de televiziune, titlul filmului "Génies en herbe" a fost tradus, furculisionic, cu Genii în iarbă, numai că nu e vorba de nici un fel de titani-ai-gindirii care s-ar tăvăli pe pajişti şi cîmpii; locuţiunea "en herbe" are aici sensul de: care promite, care poate să devină; e oarecum apropiată ca sens de cea latinească citata deunăzi: in spe , sau de expresia românească "în faşă", deci genii în faşă, nu în troscot.
Titlul filmului "Les Roseaux sauvages" a fost tradus, într-un ziar central serios, cu Trandafirii sălbatici, doar fiindcă cuvîntul începe cu roz - dar "roseau" înseamnă trestie, nu trandafir, ar trebui să se ştie asta măcar datorită celebrei aserţiuni a lui Pascal, conform căreia omul nu e decît "un roseau", o trestie, cea mai plăpîndă din univers - dar e mai presus de orice pentru că e o trestie gînditoare!
Un post de radio anunţa nu de mult că, la Paris, "nici o maşină a R.E.R. nu a ieşit pe traseu"; dar prescurtarea R.E.R. desemnează Reţeaua Expres Regională de Căi Ferate, deci e vorba de vagoane care n-au ieşit, şi nu de automobile.
Un cunoscut post de televiziune furculisionează şi el, anunţînd într-o ştire că "Parlamentul European a aprobat uniunea duanieră cu Turcia etc.". Ştiţi cumva dvs. ce înseamnă în româneşte "duanieră"? Vă spun eu: nimic. Douanier înseamnă pe româneşte vamal, dar traducătorul ori n-a ştiut asta, ori i s-o fi părut d-lui că vamal miroase a mămăligă. Tot acolo, "formal acusations" era tradus prin "acuzaţii formale", ceea ce e o deformare acută, pentru că în româneşte "acuzaţii formale" înseamnă (încă) acuzaţii de formă, de ochii lumii, fără fond - în timp ce, în engleză, expresia înseamnă nu altceva decît "acuzaţii oficiale".
Într-o carte apărută la o editură care publică masiv scrierile Agathei Christie, traducătorul formula, la un moment dat, că Hercule Poirot era "excitat" de o anume idee, dar autoarea nu voise să spună nimic sexual, ci doar că detectivul era preocupat, frămîntat de acea idee. Că nu e o simplă scăpare, ci o confuzie regulată, stă mărturie un pasaj aflat ceva mai departe; îl citez: "-Sună foarte convingător!, spuse Dermot. -Dar nu aşa de excitant!", remarcă d-na Eversleigh". S-ar zice că Agatha Christie a creat o lume de obsedaţi sexual, cînd de fapt traducătorul înţelege greşit cuvîntul englezesc "exciting", care-nseamnă palpitant, interesant, atrăgător. Amatorismul traducerii e vădit şi în echivalarea invariabilă a lui "agreement" cu "agrement", care te face să te gîndeşti la bărcuţe şi iarbă verde (cu sau fără genii!), cînd "agreement" înseamnă "acord", "înţelegere", ca în expresia, care circulă şi la noi, "gentlemen's agreement", adică înţelegere stabilită între două persoane pe bază de încredere, fără acte.
Vă doresc lac bun. (GOOD LUCK!)
__________________
1) Cititorul, vizitatorul saitului, a înţeles desigur că "traducerile" oferite de cerculeţele mov (nu roşii, ca de obicei) sunt, intenţionat, parodic, la fel de tîmpite precum cele comentate mai jos.
George PRUTEANU
Iunie 1997
Bun ivning°. Qă dize vu if ai spic în mai cantri dă traducsion?° Je mă pansă qă se un sujet interesant°. On tradiu bocu, de film et des livres°. Mais j'ai peur qu'il y a beaucoup d'inadvertences .
Eleva Aurora Ionescu din Iaşi îmi adresează două întrebări retorico-doctrinare: 1) trebuie să posede traducătorul talent literar? şi 2) italienii spun "traduttore-traditore" (adică: traducător = trădător); ce sens are acest dicton? Sunt întrebări, aş zice, aurorale, adică referitoare chiar la fondul şi temelia problemei. Pe-foarte-scurt, răspund: 1) da, traducerea literară cere talent, e o artă ca şi dansul, muzica sau poezia; 2) sensul acestui sceptic dicton e că prin orice traducere dintr-o limbă în alta, ceva se pierde, cel puţin o părticică din original e "trădată", adică deformată, denaturată. E adevărat; dar cu cît traducerea e mai bună, cu atît zonele denaturate sunt mai puţine. Am avut şi avem în ţara asta excelenţi traducători de proză (Mircea Ivănescu, Taşcu Gheorghiu, Antoaneta Ralian) sau de poezie (Coşbuc, Philippide, Zeletin, Buznea, Vulpescu, Doinaş) şi de aceea zic că e mare ruşine ce se-ntîmplă acum prin traducerile, vai de capul lor, ale unor cărţi sau filme. Iată, concret, cîteva mostre de asemenea catastrofe, spicuite din scrisorile minunaţilor mei corespondenţi, cărora le mulţumesc pentru informaţii. Se cuvine să-i numesc, astfel, pe următorii: Mariana Gligor din Ploieşti, Maria Straub-Petruţiu din Oradea, Claudiu Gh.Ioan, Liliana Proca, Ruxandra Ioan şi Florin Hera din Buc. Mi-au fost, de asemenea, utile şi scrisorile, pe aceeaşi temă, de la Irina Ionescu din Piteşti, Mihaela Iancu din Vaslui şi Anca Niţu din Buc.
Şi acum, exemplele, unele incredibile. Să începem cu engleza. Într-un film, copilul i se adresează preotului cu cuvîntul tata, deşi acela nu-i era deloc tată: traducătorul ignoră cu seninătate faptul că în engleză "father" înseamnă fie tată, fie părinte, preot, slujitor al bisericii; avem în română un cuvînt care serveşte bine acest echivoc, cuvîntul părinte - acesta trebuia folosit.
În acelaşi film, puştiului i se cere la un moment dat să "conjuge verbul agricola, agricolae", aiureală perfectă, pentru că agricola,-ae e toată ziua, din zori şi pînă-n noapte, substantiv (înseamnă agricultor) şi nu se lasă conjugat orice i-ai face; poţi, cel mult, dacă te pricepi, să-l declini. Tot acolo, conform agramatei subtitrări, o anumită crimă se petrece "în curtea căilor ferate", ca şi cum "căile ferate" ar fi, aşa, un fel de căsuţă cu ogradă şi pridvor. În fine, în aceeaşi peliculă strîmb tălmăcită aflăm că, în urma primirii unei decoraţii, un personaj devine "comandant al Imperiului Britanic" (e ceva, nu?), cînd de fapt titlul ce i se conferise era acela de "comandor".
În traducerea filmelor, sindromul "furculision" (sau, i-am putea spune la fel de bine: sindromul "tambour d'instruction") al Chiriţoaiei lui Alecsandri face ravagii. Ce-i cu acest sindrom? Păi, inculta Chiriţa nu ştia că, pe franţuzeşte, furculiţă se spune fourchette, şi atunci ea forma cuvîntul după română; la fel, vrînd să spună despre careva că e "tobă de carte", caraghioasa damă traduce vorbă-cu-vorbă: tobă-tambour, carte-instruction - şi gata perla neagră! Dar ce te faci dacă Chiriţoaia fuge din Bîrzoienii ei şi se angajează pe la niscaiva televiziuni, ca traducătoare? Ţin'te furculisionuri! De-un paregzamplu, concret: în alt film de pe micul ecran, sintagma "Library of Congress" era tradusă, la modul furculisionic, cu "Librăria Congresului", cînd ştiu şi pruncii nevinovaţi (nu trebuie să fi tambour d'instruction pentru asta!) că "library" înseamnă pe englezeşte "bibliotecă", iar cea a Congresului American e una din cele mai mari din lume!
Mai vreţi un furculision anglo-român? Să vă servesc unul dîntr-un roman de Agatha Christie, tradus de o doamnă cam Tulbure: "Ce exact v-a făcut să credeţi asta? întrebă ea". Acel "ce exact", care sună, vorba unui cunoscut om politic, "ca dracu'", este tălmăcirea cu furculisionul a englezescului "what exactly", care-nseamnă "ce anume" sau pur şi simplu "ce"!
Ei, dar e lung subiectul, ba e lat! / şi fin'că-i foarte dezvoltat / eu şi pe mîine mi-am lăsat / de comentat! Nu, serios, staţi pe-aproape mîine, că va fi o !dizenterie de briliante şi o foamete de cîntăreţe, ceva ce nu s-a văzut! Iar poimîine, joi, în nici un caz să nu lipsiţi, că vine Hamlet la DOVSMS!
Bon truve, eme telespectateurs°. Et dans să soir săra parole de traductions°. Bien siur, de traductions move et tres mauvais.° May I have your atenşăn, please?° Alora, venite acanto di me e scoltate queste cose incredibile!° 1
Unde exact am rămas ieri? La limba engleza, tradusă bestial prin unele cărţi sau filme. Motivele sunt atît de ordin strict lingvistic, adică o superficiala cunoaştere a limbii străine şi a limbii române, cît şi de ordin mai larg cultural, adică mari goluri în instrucţie, care lasă loc de manifestare gafelor. Iată nişte exemple (precizez şi azi, cu riscul de a părea pisălog cu aceste pomelnice, dar probitatea mă obligă, că multe citate mi-au fost furnizate de inteligentele scrisori primite de la: Mariana Gligor-Ploiesti, Maria Straub-Petruţiu - Oradea, Claudiu Gh.Ioan, Liliana Proca, Ruxandra Ioan şi Florin Hera, din Buc.).
Şi acum, exemplele: Într-unul din episoadele unui serial, cineva spune, în englezeşte: "Ar trebui să-l întrebăm şi pe Neville Chamberlain". Neville Chamberlain a fost un faimos politician englez, prim-ministru între cele două războaie, promotor, din păcate, al conciliatorismului cu Hitler (a şi semnat acordul de la München, care lichida Cehoslovacia). Bun. Cum apare, în subtitrare, traducerea acelei propoziţii? Apare aşa: "Ar trebui să-l întrebam şi pe şambelanul din Nevil"!! Această zguduitoare boroboaţă aminteşte de o alta, intrată deja în anecdotă, cea cu "Generalul Store", adică traducerea tembelă a denumirii "General Store"- "Magazin general, cu de toate". Şi mai aminteşte de o boacănă, reală, de care am vorbit mai de mult : o agenţie informa, într-o ştire, că "generalul Anzeiger a afirmat cutare şi cutare"; dar nu există nici un general Anzeiger; Anzeiger, pe nemţeste, înseamnă vestitor, curier, mesager, şi confuzia a fost posibilă (dar numai la nivel de ageamiu) întrucît în germană substantivele se scriu cu literă mare, de aceea cuvîntul a fost luat drept nume de persoană; de fapt,"General Anzeiger" e un ziar şi denumirea sa s-ar putea traduce prin ceva similar cu Curierul naţional.
Dar să ne-ntoarcem la John Bull şi să vedem cum îl mai traduce Bulă în româneşte. În filmul Şogun, un japonez al anului 1600 se adresează smerit altui japonez, spunîndu-i "Stăpîne, uite aşa şi aşa". În engleză (filmul era vorbit în engleză) "stăpîne" e "my lord". Traducătorul nostru nu stă mult pe gînduri, intră în rînduri şi tălmăceşte, vorba lui Matei Caragiale, oblu, berbeceşte: "lordul meu"!! Asta, stimaţi telesp., e tot aşa de gogonată ca şi cum l-am numi pe Bill Clinton "voievod" al Statelor Unite!
Alte exemple de engleză chifligită pe micul ecran: într-un film cu juni voioşi, unul zice că: "4 iulie e vacanţa mea preferată!" - dar aici cuvîntul englezesc holiday nu-nseamnă vacanţă, ci sărbătoare.
Într-un film cu medici, un chirurg zice că trebuie să se ocupe de "patella" pacientului... V-aţi dat seama ce are de gînd? Ca să vă daţi seama, ar trebui să ştiţi fie latină, fie engleză, fie medicină - ceea ce traducătorul n-a ştiut, fiindcă dac-ar fi ştiut, n-ar fi lăsat pe ecran acest misterios cuvînt, ci ar fi pus echivalentul său românesc, care nu e altul decît banalul "rotulă" (rotula de la genunchi).
Tot acolo apărea cuvîntul "location" care înseamnă localizare, pozitie, amplasare - dar era tradus cu noţiunea financiar-administrativă de "locaţie", care mergea ca nuca-n perete. După cum vedeţi (adică după cum auziţi!), aici suntem în plin sindrom "furculision", dar în varianta, băgată peste Mînecă, "furculişn"! Există, în serialele latino-americane de care gem şi mug şi urlă şi nechează micile ecrane, există, în acestea, varianta "furculisiones"; astfel, de ex., mi se spune că verbul spaniolesc "comprometer" e tradus mereu "la furculiţă" cu "a compromite", cînd el înseamna a responsabiliza pe cineva, a obliga.
Dl Radu Ilarion Munteanu din Buc. îmi semnalează că în filmele străine, cînd se vorbeşte o altă limbă străină, traducătorii se fac că plouă, adică, nepricepîndu-se, nu traduc deloc.
O problemă interesantă e cea ridicată de o excelentă traducătoare profesionistă, care mi-a făcut cinstea de a mă consulta într-o epistolă : cum traducem cuvintele dure, neruşinate, cuvintele tabu : le îndulcim sau nu? (Aceeaşi chestiune o atinge şi scrisoarea d-lui George Şipoş) - dar las răspunsul pe altă dată, pentru că nu mai am timp decît să vă recomand, tuturor celor pasionaţi de problema traducerii, o carte interesantă a lui Ioan Kohn, din 1973: Virtuţile compensatorii ale limbii române, în traducere, şi una fundamentală, cea a lui George Steiner: După Babel: aspecte ale limbii şi traducerii, apărută în '83 în româneşte. Chance bonne°. (5,17)
Bon jour! Comment allez-vous? Hello! How do you do? Je vais toujours vous parler de la traduction!
Azi vom trece Canalul Minecii şi ne vom uita cu stupoare în ce hal ajunge franceza tocată în româneşte... Încep cu nişte spicuiri dintr-o carte - şi mai spun o dată că unele exemple mi-au fost oferite de scrisorile primite de la Mariana Gligor, Maria Straub-Petruţiu, Claudiu Gh.Ioan, Liliana Proca, Ruxandra Ioan şi persoana care a semnat NBT.
Care va să zică, deschidem volumul "Între datorie şi pasiune", conţinînd însemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea, apărut anul trecut în traducerea şi sub îngrijirea conferenţiarului universitar Marcel-Dumitru Ciucă ("traducere" - pentru că regele îşi scria jurnalul şi în franceză). Multe bizarerii ne întîmpină în această carte! La un moment dat, e vorba de o măguleală, şi editorul se arată foarte mirat de cuvîntul folosit de rege, cuvîntul "PERIENTA", inexistent: cu un pic mai multă luare-aminte, ar fi inteles că în original e scris "PERIUŢĂ", adică echivalentul glumeţ pentru linguşeală.
La fel, editorul pune un sarcastic "sic" la cuvîntul "sultă", ca şi cum ar fi cine ştie ce ciudăţenie, dar un simplu dicţionar de neologisme l-ar fi lămurit că sultă înseamnă compensarea în bani a unor diferenţe de moştenire.
La traducerea din franceză, se întîmplă în aceasta carte lucruri şi mai anapoda. La p.284 e vorba de o cucoană care avea gura (zice autorul) "en cul de poule" . Această expresie franţuzească, pe care decenţa mă împiedică s-o traduc mot-à-mot, se referă la stilul, obişnuit în acea epocă, de a se ruja al femeilor, care le făcea buzele mici şi rotunjite. Tălmăcitorul traduce expresia prin "cioc de găină" - dar, îmi pare rău, în original e vorba de un orificiu situat la antipod...
Mai frumoasă e năzbîtia de la p.409. Suntem în perioada dinaintea celui de-al 2-lea Război Mondial şi e vorba de situaţia Italiei faţă de Germania. Regele foloseşte în acest context, pentru Italia, denumirea de "le brillant second", adică "strălucitul secund, strălucitul adjunct", dar traducătorul, candid şi inocent, nu se-mpiedică în exigenţele logicii, şi traduce: "al doilea briliant"! Ce să mai spui?!
Dar cea mai spectaculoasă aiureală de traducere a acestei cărţi se petrece la p.125, unde se-ntîlnesc şi descifrarea absurdă a textului, şi necunoaşterea limbii şi a realităţilor. E vorba de un teritoriu al unei peninsule, situat la înălţime, astfel că în perioada cînd se produce fluxul sau mareea (numit în franceză "marée haute", adică maree înaltă), locul acela devine din peninsulă, insulă. Îngrijitorul şi traducătorul ediţiei citeşte în loc de "haute"-tante, iar în loc de "marée"-Marie, şi astfel pasajul devine, spre irepresibilul nostru hohot de rîs, "este epoca mătuşii Maria şi într-adevăr ea este înaltă". E "de comă", cum spun tinerii în argoul lor.
Mai am una de acelaşi calibru, de astă dată dintr-un film, în care era vorba de nişte calamităţi ce se abătuseră asupra Franţei, printre care şi foametea. Foamete în franceză se spune şi "disette" (cuvînt înrudit cu românescul "bisect"), dar traducătoarea a scris pe ecran că în Franţa a venit o cîntăreaţă!, confundînd disette cu diseuză!
Trec acum, în final, la germană, şi vă spun că tot transformarea din ignoranţă a unei nenorociri în ceva drăgălaş s-a petrecut într-o emisiune în limba germană. Un fost deportat în URSS povestea, în limba germană, că "mai întîi a fost febra tifoidă, apoi a venit dizenteria, dar o dizenterie mai neobişnuită". Traducerea în româneşte suna aşa: "mai întîi a fost febra tifoida, apoi a venit liniştea, dar o altfel de linişte". Cum a fost posibilă aşa o stupizenie? Simplu: în germană disenterie se spune Ruhr, iar linişte se spune Ruhe.
Stimabili telesp., după asemenea catastrofe, care transformă foametea în cîntăreţe de local şi dizenteria în ţîrîit de greieri, daţi-mi voie ca, inspirat de blestemele lui Villon şi de pedepsele infernale ale lui Dante, să vă recit trei terţine la adresa traducătorilor de doi bani:
În cea mai din străfunduri văgăună,/ în cea mai hîdă şi în cea mai chioară,/ în cea mai mizerabilă genună,/ cu cazna cea mai grea şi mai amară,/ în cloaca plină vîrf cu căcărează,/ în cea mai crudă şi bestială ghiară/ mai jos decît nu zace nici o loază:/ acolo-i vîră Dante Alighieri/ pe proştii care, cînd traduc, trădează!
Vă salut intraductibil!
Doamnelor, d-relor şi d-lor, bună seara, trag nădejde că aţi observat, de-a lungul lunilor în care v-am mîncat, cotidian, cîte 5 minute din viaţă, că în general sunt măsurat în ceea ce priveşte aprecierile, tocmai ca să nu le demonetizez. Azi trebuie să vă spun că gogomănii, precum cele pe care am să vi le prezint acuşica, rar ţi-e dat să-ntîlneşti. Ele mi-au fost semnalate de tînărul Cătălin Tudor Raţă. Voi comenta în faţa dvs. cîteva din exemplele furnizate de scrisoarea sa.
La un post important de televiziune s-a putut auzi, iar într-o gazetă sportivă s-a putut citi recent că, mă rog, Cutare "i-a primit la hotelul oraşului Paris" pe X şi pe Y. Gafa e mare. Nu există un hotel al oraşului Paris. Expresia "l'Hôtel de Ville" desemnează în franţuzeşte pur şi simplu sediul municipalităţii, Primăria. (Cuvîntul hotel are o poveste frumoasă, el este, poate nu ştiaţi, direct înrudit cu cuvintele "spital" şi "oaspete" - dar despre asta, altă dată).
Într-un program de televiziune, titlul filmului "Génies en herbe" a fost tradus, furculisionic, cu Genii în iarbă, numai că nu e vorba de nici un fel de titani-ai-gindirii care s-ar tăvăli pe pajişti şi cîmpii; locuţiunea "en herbe" are aici sensul de: care promite, care poate să devină; e oarecum apropiată ca sens de cea latinească citata deunăzi: in spe , sau de expresia românească "în faşă", deci genii în faşă, nu în troscot.
Titlul filmului "Les Roseaux sauvages" a fost tradus, într-un ziar central serios, cu Trandafirii sălbatici, doar fiindcă cuvîntul începe cu roz - dar "roseau" înseamnă trestie, nu trandafir, ar trebui să se ştie asta măcar datorită celebrei aserţiuni a lui Pascal, conform căreia omul nu e decît "un roseau", o trestie, cea mai plăpîndă din univers - dar e mai presus de orice pentru că e o trestie gînditoare!
Un post de radio anunţa nu de mult că, la Paris, "nici o maşină a R.E.R. nu a ieşit pe traseu"; dar prescurtarea R.E.R. desemnează Reţeaua Expres Regională de Căi Ferate, deci e vorba de vagoane care n-au ieşit, şi nu de automobile.
Un cunoscut post de televiziune furculisionează şi el, anunţînd într-o ştire că "Parlamentul European a aprobat uniunea duanieră cu Turcia etc.". Ştiţi cumva dvs. ce înseamnă în româneşte "duanieră"? Vă spun eu: nimic. Douanier înseamnă pe româneşte vamal, dar traducătorul ori n-a ştiut asta, ori i s-o fi părut d-lui că vamal miroase a mămăligă. Tot acolo, "formal acusations" era tradus prin "acuzaţii formale", ceea ce e o deformare acută, pentru că în româneşte "acuzaţii formale" înseamnă (încă) acuzaţii de formă, de ochii lumii, fără fond - în timp ce, în engleză, expresia înseamnă nu altceva decît "acuzaţii oficiale".
Într-o carte apărută la o editură care publică masiv scrierile Agathei Christie, traducătorul formula, la un moment dat, că Hercule Poirot era "excitat" de o anume idee, dar autoarea nu voise să spună nimic sexual, ci doar că detectivul era preocupat, frămîntat de acea idee. Că nu e o simplă scăpare, ci o confuzie regulată, stă mărturie un pasaj aflat ceva mai departe; îl citez: "-Sună foarte convingător!, spuse Dermot. -Dar nu aşa de excitant!", remarcă d-na Eversleigh". S-ar zice că Agatha Christie a creat o lume de obsedaţi sexual, cînd de fapt traducătorul înţelege greşit cuvîntul englezesc "exciting", care-nseamnă palpitant, interesant, atrăgător. Amatorismul traducerii e vădit şi în echivalarea invariabilă a lui "agreement" cu "agrement", care te face să te gîndeşti la bărcuţe şi iarbă verde (cu sau fără genii!), cînd "agreement" înseamnă "acord", "înţelegere", ca în expresia, care circulă şi la noi, "gentlemen's agreement", adică înţelegere stabilită între două persoane pe bază de încredere, fără acte.
Vă doresc lac bun. (GOOD LUCK!)
__________________
1) Cititorul, vizitatorul saitului, a înţeles desigur că "traducerile" oferite de cerculeţele mov (nu roşii, ca de obicei) sunt, intenţionat, parodic, la fel de tîmpite precum cele comentate mai jos.
George PRUTEANU
Iunie 1997