Treceți la conținutul principal

Postări

Why don't French books sell abroad?

French authors routinely appear in the English-speaking world's lists of the best novels ever - Voltaire, Flaubert, and Proust… sometimes Dumas and Hugo too. But when it comes to post-war literature, it's a different story. Even voracious readers often struggle to name a single French author they have enjoyed. France once had a great literary culture, and most French people would say it still does. But if so, how come their books don't sell in the English-speaking world? Is that our fault or theirs? And how come the French themselves read so many books that are translated from English and other languages? These are provocative questions. The French take huge pride in their literary tradition - it's been calculated that the country has a staggering 2,000 book prizes. And to accuse their modern-day writers of being elitist, insular or overly intellectual is to invite a torrent of outrage. But the fact remains. Wit...

Opera, pe înțelesul tuturor

Opera poate părea pentru mulți un spațiu pretențios pentru a cărui frecventare și înțelegere este nevoie de cunoștințe extinse în domenii precum teatrul, muzica, baletul etc. Cartea lui Tiberiu Soare, un expert în domeniu, face ca spectacolele de operă să devină la fel de accesibile ca un film în mall . Vi s-a părut prea îndrăzneață ultima afirmație din paragraful anterior? Ea mi-a fost sugerată de contextul în care au fost lansate majoritatea operelor celebre și în care un asemenea spectacol putea pica la premieră dacă nu plăcea unui public venit să petreacă, să mănânce și să se distreze. Compozitorii și libretiștii erau asemeni unor staruri hollywoodiene și chiar arta în sine era privită cu mai mult firesc. Dirijorul Tiberiu Soare, ca orice maestru al domeniului în care activează, nu contribuie la încriptarea lui și îndepărtarea lui de public, ci încearcă să-l deschidă și să ofere Opera ca o alternativă plăcută de petrecere a timpului liber. „Pentru ce mergem l...

Ioana Pârvulescu : „Scriitorii sunt şi ei nişte bieţi oameni”

Am zâmbit necontenit cât timp am citit răspunsurile doamnei Pârvulescu la întrebările mele. În primul rând vreau să-i mulțumesc pentru deschidere și pentru faptul că și-a folosit din plin spiritul ludic în acest interviu. Apoi, sper ca voi toți să vă bucurați de condeiul ei din rândurile de mai jos. Pe scriitoarea Ioana Pârvulescu am descoperit-o prin volumul În intimitatea secolului 19 , carte care mi-a deschis apetitul pentru acea perioadă, apetit pe care mi l-am astâmpărat tot prin creațiile dumneaei precum Viitorul începe luni și Viața începe vineri . Pasiunea declarată pentru această „perioadă de grație” duce la o infinit de fascinantă comparație între atunci și acum , la jocuri ale imaginației și portrete și evocări celebre. AndreeaChebac: Este Bucureștiul secolului 19 mai atrăgător decât cel prezent? Ioana Pârvulescu: Mai atrăgător nu – mă refer la confort, la noroi, la lumină, la tot ce ţine de igienă şi sănătate, aşadar la civilizaţie – dar e plin de şarm. E ...

De ce trebuia asasinat Eminescu?

  Urmăream acum vreo câţiva ani de zile o emisiune tv, în care, mai mulţi tineri cu talent literar, adunaţi în jurul lui Nicolae Manolescu, spuneau că s-au săturat de Eminescu. În ce sens? În toate sensurile. Pentru cei mai în vârstă din familia mea, emisiunea apărea ca o blasfemie, ca o nebunie. Pentru mine însă, nu. Ştiam că era vorba despre o acţiune premeditată a lui Manolescu şi a altor elite româneşti de a termina odată cu Eminescu. Munca a început cu mult timp înainte, atunci când s-a fabricat mitul nebuniei lui Eminescu şi a continuat şi în perioada contemporană cu încercările de denigrare şi de scoatere a sa din inima şi memoria românilor, de către un popor aciuat pe aceste meleaguri, evreii, a căror scopuri şi metode de lucru au fost înfierate de marele român, Mihai Eminescu. Nu a fost surprinzător pentru mine, atunci când, la întrebarea realizatorului emisiunii tv, ce cunosc aceşti tineri despre activitatea culturală, politico-socială şi istorică a lui Eminescu, t...

Editorii online locali "trebuie sa se uneasca" daca vor sa faca fata Google / "Project Agora" - un mod prin care ei si-ar "recastiga o parte din cota de piata pierduta"

Odysseas Ntotsikas a anuntat Project Agora la ICEEfest Foto: Facebook/Dragos Stanca   "Project Agora" - platforma care, de anul acesta, va reprezenta mai multi editori online din Romania pe piata emergenta de vanzare-cumparare automatizata de publicitate (programmatic trading" - este "o modalitate prin care editorii online locali sa recastige o parte din cota de piata pe care o pierd" in fata Google, spune Odysseas Ntotsikas, fondator al Thinkdigital Group, care a anuntat oficial, vineri, acest proiect. Ntotsikas spune, intr-un interviu acordat HotNews.ro, care este rostul "Agorei" si care sunt asteptarile legate de proiect, intr-un domeniu ce ar putea revendica peste 50% din publicitatea de tip display, in urmatorii trei ani. Vineri, Odysseas Ntotsikas a anuntat Project Agora in cadrul evenimentului ICEEfest, dedicat industriei de digital. Grupul regional Thinkdigital va lansa plaforma in a doua jumatate a anului - m...

Tristan Tzara: „Vrei să-ți vorbesc de Dada. Ascultă-mă bine.”

Tristan Tzara Tristan Tzara, ayatollahul dadaismului mondial, ajunge în anii 1920 una dintre cele mai în vogă personalități ale boemei pariziene. În plină glorie, se decide să se retragă din viața publică și pleacă într-un sejur prelungit cu artista suedeză Greta Knutson , viitoarea sa soție. Dispariția subită a lui Tzara din lumea literară pariziană nu a rămas neobservată: lumea îl căuta și se întreba ce e cu el. Tzara, însă, era de negăsit. În această perioadă, vedeta mișcării dadaiste se întâlnește cu prietenul său brăilean Ilarie Voronca , căruia îi acordă un inedit interviu, în stilul epocii. E prezent și B. Fundoianu, alias Benjamin Fondane. Interviul este publicat, în franceză, în numărul 12, din aprilie 1927, al cunoscutei reviste de avangardă Integral (titlul original al articolului, în română, ar suna cam așa: Mergeți la pas. Tristan Tzara discută cu Integral. ). A fost, se pare, singurul interviu acordat de Tzara în acei ani de solitudine. Redăm, mai jos,...