Treceți la conținutul principal

Postări

Maraton de Poezie si Jazz 20-21 mai

Incepand de vineri, 20 mai (ora 22:00), pana sambata, 21 mai (05:00), in Foaierul Teatrului National de Opereta "Ion Dacian" din Bucuresti, se va desfasura cea de-a III-a editie a evenimentului Maratonul de Poezie si Jazz, informeaza un comunicat remis HotNews.ro. Timp de 7 ore, vor sustine lecturi 40 de scriitori contemporani de anvergura nationala si internationala din Romania, Ungaria, Serbia si Bulgaria, acompaniati de reprezentanti de marca ai jazzului. Intrarea la eveniment este libera. Recitalurile poetilor vor fi "copertate" prin dialog muzical de rafinati interpreti si compozitori de jazz: Mircea Tiberian (pian), Nadia Trohin (voce), Chris Dahlgren (contrabas) si Christian Lillinger (percutie). Scriitorii participanti la aceasta a III-a editie a Maratonului de Poezie si Jazz sunt : Ana Blandiana, Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Coande,  Dan Coman, Denisa Comanescu, Traian T. Cosovei, Milan Dobricici, Gellu Dorian,...

Erik Gandini's "Videocracy"

Regizorul documentarului Videocracy:  "Filmul a fost interzis, trailerul a fost cenzurat. Nicio televiziune din Italia nu l-a difuzat" "Filmul a fost perceput ca o oglinda a Italiei, un spectator a spus ca are senzatia de film horror, iar cand filmul se termina este inca in el, pentru ca traieste in el" Un italian care traieste in Suedia a realizat un film documentar despre televiziunile lui Silvio Berlusconi, care au inceput sa arate dupa chipul si asemanarea politicianului. Trailerul evident a fost fost interzis pe ecranele televiziunilor patronate de premierul italian. Ceea ce a asigurat succesul documentarului, reclama gratuita fiind garantata. Erik Gandini povesteste intr-un interviu HotNews.ro care este istoria din spatele Videocracy. Cum s-a nascut Videocracy? Dintr-o nevoie. Locuiesc in Suedia si foarte multi prieteni imi pun tot timpul aceleasi intrebari despre Italia, si bineinteles, ma intreaba despre Berlusconi si de ce le este greu sa in...

Viaţa la ţară - cărţi, păpădii şi hârtie cu mărar în Belgia

Cel mai mare anticariat de cărți din Belgia are cam doi kilometri lungime, vreo 700 de locuitori, și răspunde la numele "Redu" . E situat pe undeva prin sud-estul Walloniei și e un "village du livre", adică un sătuc al cărții. Am aflat de el de la un coleg, belgian, că altfel nici că mi-ar fi dat prin cap să caut "village du livre" pe internet. "Redu" cu atât mai puțin. Însă am căutat după ce mi-a spus și, cum am aflat că în Redu se organizează un târg chiar de Paști, mi-am zis că n-ar strica să dau o tură. În Redu nu se ajunge ușor. Adică, da, se ajunge ușor dacă ai mașină și GPS :), dar pentru cei care vor să ia transportul public, opțiuni nu prea există. Ieșind de pe autostradă, drumul spre Redu șerpuiește printre sate pitorești din Ardeni, ferme răzlețe și pășuni cu vaci, iar noi ne întrebăm, inevitabil, de unde și până unde un cătun pierdut printre câmpuri cu păpădii a devenit capitala wallonă a cărții. Sigur e ceva tradi...

Turnul Babel cultural: 30.000 de cărţi unesc toate rasele pământului

Un “turn Babel” din 30.000 de cărţi în toate limbile, cu o înălţime de 25 de metri, realizat în spirală, a fost ridicat la iniţiativa artistei argentiniene Marta Minujin într-o piaţă din centrul oraşului Buenos Aires. “Ideea este de a uni toate rasele prin intermediul cărţilor”, a explicat, artista demersul său. Turnul va fi inaugurat miercuri [11 mai] în piaţa San Martin şi va putea fi vizitat până la sfârşitul lunii mai. Iniţiativa face parte din programul Buenos Aires – Capitală mondială a cărţii 2011 , al UNESCO. Începând de joi, şapte etaje pot fi urcate gratuit de grupuri de până la 100 de persoane, iar vizita va fi acompaniată de o coloană sonoră, creată de Marta Minujin, pe care se poate auzi cuvântul “carte” în toate limbile pământului. Jumătate din cărţile care au servit de “cărămizi” pentru construirea turnului au fost oferite de circa 50 de ambasade la Buenos Aires, cealaltă jumătate provenind din donaţii. În ultima zi a proiectului, pe 28 mai, vizitator...

Cum îşi făceau reclamă marii scriitori

Într-un articol mai mult decât amuzant din The New York Times, scriitorul şi istoricul Tony Perrottet, care a abordat cât se poate de dezinhibat istoria în volume cu titluri sugestive ca „Părţile intime ale lui Napoleon" sau „Jocurile Olimpice în pielea goală", trece în revistă campaniile de PR ale „colegilor săi de breaslă" intraţi de mult în manuale, de la Herodot la Hemingway. Pornind de la propriile sale experienţe, Perrottet recunoaşte că pentru un autor din secolul XXI, a scrie o carte este „partea cea mai uşoară" şi că adevăratele chinuri ale facerii apar de-abia când vine vorba de promovarea volumului cu pricina. Încercând să-şi liniştească conştiinţa care-l mustră pentru modul deşănţat în care îşi bombardează la fiecare nouă lansare a unei cărţi familia, prietenii şi cunoştinţele cele mai îndepărtate cu mailuri, mesaje pe facebook şi pe twitter promiţându-le tot soiul de minuni „fix ca un un comis voiajor care vinde Viagra", Perrottet...

De ce ne place Shakespeare?

Care este secretul ce face ca scrierile Bardului să impresioneze secole la rând și să placă în mod universal? Un profesor de la Liverpool University a avut ideea de a examina reacția creierului uman sub influența unor fraze din Shakespeare. A fost scanat creierul unei persoane în timp ce asculta o replică din Regele Lear: “A father, and a gracious aged man: him have you madded.” Rezultatul: activarea unei zone din creier numită și ochiul minții pentru că produce o puternică asociere vizuală. Datorită limbajului inovativ folosit în celebrele piese de teatru și nu numai, interesul ascultătorului crește brusc; acest tip de stimul este numit și wow factor . Sursa: The Observer Scris de Andreea Chebac

Cât câştigă scriitorii timişoreni din drepturile de autor?

La mai bine de o săptămână de la Ziua internaţională a Cărţii şi a Dreptului de autor (23 aprilie), la Timişoara are loc un nou târg de carte. Sunt ocazii rare în care mulţimea îşi desprinde vremelnic ochii din monitoarele mici sau mari, fixe sau mobile, pentru a studia ultimele apariţii editoriale şi, eventual, pentru a profita de reduceri. În acest context, merită să aruncăm o privire şi în lumea condeierilor bănăţeni, cei care, de bine de rău, nu au renunţat la o îndeletnicire devenită din ce în ce tot mai păguboasă. Avem în Timişoara (şi în Banat) scriitori importanţi? Ce fac aceştia, ce scriu, cum trăiesc şi, mai ales, din ce trăiesc? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, am stat de vorbă cu 10 dintre cei mai de succes scriitori contemporani care locuiesc sau au locuit în Banat. Două cazuri atipice Evident, o asemenea discuţie nu poate să o excludă pe Herta Müller . Devenită celebră pentru majoritatea bănăţenilor abia după ce a câştigat Premiul Nobel, ...