Umberto Eco a fost scriitor, filosof, eseist, semiotician dar și
expert în comunicare. Acesta este motivul pentru care în 2009, autorul
celebrului roman "Numele trandafirului" a ținut o frumoasă pledoarie în
favoarea artei scrisului de mână. El îndemna părinții să-și învețe
copiii să pastreze viu acest mod de cumunicare.
"Dacă există școli de călărie deși nu mai circulăm cu trăsura, dacă
există cluburi unde putem învăta să navigăm deși nu mai suntem la fel
de devotați acestui mijloc de transport precum erau fenicienii în urmă
cu 3.000 de ani, de ce nu ar exista și școli de caligrafie unde copiii
să învețe să păstreze vie arta scrisului de mână?", se întreaba Umberto
Eco.
Într-un editorial publicat in The Guardian și citat de Ziare.com,
Eco scria despre "vina" pe care o poartă inventatorul pixului pentru
stilul dezastruos în care am ajuns cu toții să scriem de mână și despre
lipsa de răbdare și de fantezie de care am ajuns să dăm dovadă atunci
când comunicăm în scris cu cei din jur.
"Tragedia a început cu mult înainte de apariția computerului și a
telefonului mobil", spune celebrul umanist arătându-se totodată
îngrijorat dar și amuzat de prescurtările ciudate la care am ajuns să
apelăm în ziua de azi în mesajele transmise cu ajutorul acestora.
"Arta scrisului de mână ne stimulează controlul asupra mâinii, ne
ajută să ne coordonăm privirea cu mișcarea degetelor. Scrisul de mână
exprimă sufletul nostru, stilul sau personalitatea", susține Umberto
Eco.
"Neîndoielnic, copiii din ziua de azi nu vor renunța la noile
descoperiri tehnologice. Dar, trebuie să ținem cont că întotdeauna
umanitatea a știut să își redescopere adevăratele plăceri estetice sau
sportive pe care civilizația le-a eliminat ca fiind nenecesare.
Dacă nu ar exista, școlile de caligrafie ar trebui inventate și
poate că într-o zi ele vor deveni o bună afacere pentru cei care au o
mână sigură dar nu și o slujbă la fel. Dar aceste școli există, totul e
să le cautați pe Internet", mai scrie cu umor scriitorul și filosoful
italian.