Jurnalisti cumparati - o carte despre manipularea prin presa aservita politicienilor, serviciilor secrete si marilor bancheri
„Va puteti imagina ca
angajati ai serviciilor secrete scriu texte in redactii, care apar apoi
ca articole semnate de jurnalisti cunoscuti? Stiti care jurnalisti au
fost unsi si caror mass-media apartin ei? Aveti habar despre cum se
acorda renumitele premii pentru jurnalism?“ Acestor intrebari si multor
altele despre manipularea prin presa incearca Udo Ulfkotte sa le dea
raspuns, „iluminandu-si“ cititorii asupra meandrelor unei bresle
considerate a patra putere in stat. Ca lucrurile nu stau tocmai drept si
intotdeauna „pe bune“, ca mass-media a renuntat in parte la functia ei
critica si de control, jurnalistul german argumenteaza si demonstreaza
cu diverse dovezi. O face pe parcursul a trei sute de pagini ale unei
carti non-fiction care a aparut la finele anului trecut in Germania si
care este deja un bestseller ajuns la al cincilea tiraj.
„Jurnalisti cumparati – cum politicienii, serviciile secrete si marii finantisti ai Germaniei influenteaza mass-media“ a aparut la editura Kopp Verlag din Rottenburg in septembrie 2014 in varianta tiparita, de e-book si audio-book. In doua saptamani a ajuns in top ten al vanzarilor pe Amazon si figureaza in lista de bestseller la categoria non-fiction intocmita de Spiegel (momentan pe locul al saselea).
In cadrul acestui demers, ia nastere o situatie win-win, din care toate partile castiga, zice Ulfkotte: politicienii si lobby-stii diverselor interese isi cumpara presa pozitiva, concernele mass-media economisesc bani, caci deplasarile si „acomodarile“ jurnalistilor si ale echipelor de filmare peste hotare sunt platite de catre cei interesati. Jurnalistii privilegiati sunt unsi cu bani si cadouri, beneficiind de cazari si „servicii incluse“ (chiar si femei) in hoteluri de lux.
Singurii care pierd sunt „consumatorii de presa“, care in loc sa primeasca pentru banul platit o relatare corecta, critica, echidistanta, sunt manipulati in directia intereselor dominante ale momentului, difuzate cu frenezie de unele agentii de presa si de o parte din mass-media main-stream.
Intr-un interviu luat de catre CompactTV si difuzat pe YouTube, Ulfkotte este intrebat daca cei cca 85.000 de jurnalisti din Germania mint si „sunt cu totii corupti“. Autorul neaga, spunand ca el, ca autor, „se ocupa exclusiv de cei mai cunoscuti jurnalisti din mass-media centrala“, decidenti in redactii si formatori de opinie pe care toata lumea in Germania ii cunoaste. El s-a aplecat, conform propriilor spuse, asupra unui segment constituit din 321 de jurnalisti care creeaza si conduc curente de opinie. Pentru Ulfkotte, este important a afla daca acesti lideri de opinie din presa „sunt dirijati si mituiti de undeva“. Pentru ca, daca este asa, „e ingrozitor“.
„In nici un caz nu ma refer la multii ziaristi corecti si seriosi, care muncesc mult si sunt prost platiti, fie ei redactori angajati sau freelancer-i“, spune Ulfkotte. „In carte e vorba de cei cu o treapta deasupra acestora si distantati de noi, cetatenii, de cei care coalizeaza cu elitele, se lasa corupti si mituiti pentru relatarile lor favorabile“. Aceasta manipulare a unor decidenti din mass-media germana, a unor formatori de opinie din presa notabila, autorul cartii „Jurnalisti cumparati“ o demonteaza pe parcursul a cinci ample capitole, cu exemple, liste de nume si referinte-beton.
Daca nu ar fi fost asa, probabil ca autorul ar fi fost dupa gratii, pentru calomnie dar si dezvaluirea unor „secrete de stat“. Faptul ca a fost hartuit si perchezitionat acasa in cateva randuri nu l-a impiedicat insa sa isi sustina punctul de vedere, ceea ce i-a adus printre comentatorii online un renume de „Snowden german“.
Asa-zisa „presa de calitate“ este intoxicata de articole cu scop manipulativ, iar trolii lui Putin din presa online sunt demult in razboi cu „trolii lui Obama“ si „a cincea coloana a SUA“, crede autorul. Acesta considera ca nu e corect ca un jurnalist sa nu-l informeze pe cititor daca e membru in vreo asociatie transatlantica, al carei scop mai mult sau mai putin declarat este influentarea „elitelor“ in sensul intereselor americane. Si reciproca este valabila, cu mentiunea ca in presa notabila din Germania nu se inghesuie multi ca sa scrie pro-rusi.
Intre jurnalistii, redactorii-sefi si formatorii de opinie abonati la „jurnalismul roz“ pro-american, o serie de nume figureaza in asociatii de lobby si think-tank-uri cu radacini peste ocean. Unora dintre acestea, cum este „Atlantik-Brücke“ (Podul atlantic) -fondata in 1957 ca organizatie de propaganda a puterii de ocupatie in Germania, si in care figureaza multe nume notabile, printre care si cel al Angelei Merkel-, Ulfkotte le mentioneaza apropierea de CIA.
O mare influenta in Germania este identificata de autor in ce priveste si alte structuri transatlantice in cadrul carora figureaza oameni de presa: Comisia Trilaterala (a miliardarului Rockefeller), German Marshall Fund, American Academy, American Jewish Committee, Aspen Institute, Atlantische Initiative, Deutsche Atlantische Gesellschaft (Societatea germano-atlantica), Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik ( Societatea Germana pentru politica externa - DGAP) si European Council on Foreign Relations (ECFR) a miliardarului George Soros.
De pe aceste pozitii de „membrii in cluburi“ cu interese vadit pro-americane, unii jurnalisti ar functiona, potrivit autorului, ca „banca de lucru extinsa a NATO“. Falsuri, omisiuni si relatari partinitoare le atribuie autorul in ce priveste acoperirea in presa main-stream a diverselor asa-zise revolutii si rasturnari „programate“, de dictatori. In timpul razboaielor „pentru putere si pentru resurse“ din ultimii treizeci de ani, oameni-cheie din mass-media germana s-ar fi inrolat, contra unor avantaje si distinctii, in tavalugul propagandistic menit sa faca aceste actiuni militare comestibile pentru cetatean.
Disputa referitoare la „imigratia saraciei“, declansata odata cu completa liberalizare a pietei muncii la 1 ianuarie 2014, pentru romani si bulgari, „n-a prea fost pe gustul lui Merkel“, scrie Ulfkotte. Si astfel, presa si TV-ul german a fost inundat de „un val de relatari conform carora romanii si bulgarii sunt extrem de harnici si ne umplu bugetele sociale, in loc sa le goleasca“. Televiziunea de stat ar fi emis chiar sintagma „vin prusacii Balcanilor“, in slugarnicia ei fata de semnalul dat de la guvernul aflat in prag de alegeri europarlamentare si preocupat sa nu strice buna-dispozitie a alegatorului german.
Ulfkotte considera ca cifrele de asistenta sociala nu demonstreaza neaparat entuziasmul fata de competentele tuturor noilor veniti, e deranjat de faptul ca fenomenul n-a fost supus unei dezbateri publice reale si ca „migratia saraciei“ ca si „turismul social“ au fost scoase din dictionarul cuvintelor corecte politic si „premiate“ ca „necuvintele anului“.
de Dani Rockhoff
sursa: economie.hotnews.ro
Resurse suplimentare: Extremely popular German journalist Udo Ulfkotte admitted that the corporate media of the West completely bows down to the wealthy, to corporate interests, and to the lies perpetuated by extremely powerful people
„Jurnalisti cumparati – cum politicienii, serviciile secrete si marii finantisti ai Germaniei influenteaza mass-media“ a aparut la editura Kopp Verlag din Rottenburg in septembrie 2014 in varianta tiparita, de e-book si audio-book. In doua saptamani a ajuns in top ten al vanzarilor pe Amazon si figureaza in lista de bestseller la categoria non-fiction intocmita de Spiegel (momentan pe locul al saselea).
- O carte cu scandal
In cadrul acestui demers, ia nastere o situatie win-win, din care toate partile castiga, zice Ulfkotte: politicienii si lobby-stii diverselor interese isi cumpara presa pozitiva, concernele mass-media economisesc bani, caci deplasarile si „acomodarile“ jurnalistilor si ale echipelor de filmare peste hotare sunt platite de catre cei interesati. Jurnalistii privilegiati sunt unsi cu bani si cadouri, beneficiind de cazari si „servicii incluse“ (chiar si femei) in hoteluri de lux.
Singurii care pierd sunt „consumatorii de presa“, care in loc sa primeasca pentru banul platit o relatare corecta, critica, echidistanta, sunt manipulati in directia intereselor dominante ale momentului, difuzate cu frenezie de unele agentii de presa si de o parte din mass-media main-stream.
- Despre autor
Intr-un interviu luat de catre CompactTV si difuzat pe YouTube, Ulfkotte este intrebat daca cei cca 85.000 de jurnalisti din Germania mint si „sunt cu totii corupti“. Autorul neaga, spunand ca el, ca autor, „se ocupa exclusiv de cei mai cunoscuti jurnalisti din mass-media centrala“, decidenti in redactii si formatori de opinie pe care toata lumea in Germania ii cunoaste. El s-a aplecat, conform propriilor spuse, asupra unui segment constituit din 321 de jurnalisti care creeaza si conduc curente de opinie. Pentru Ulfkotte, este important a afla daca acesti lideri de opinie din presa „sunt dirijati si mituiti de undeva“. Pentru ca, daca este asa, „e ingrozitor“.
- Am fost faptas
„In nici un caz nu ma refer la multii ziaristi corecti si seriosi, care muncesc mult si sunt prost platiti, fie ei redactori angajati sau freelancer-i“, spune Ulfkotte. „In carte e vorba de cei cu o treapta deasupra acestora si distantati de noi, cetatenii, de cei care coalizeaza cu elitele, se lasa corupti si mituiti pentru relatarile lor favorabile“. Aceasta manipulare a unor decidenti din mass-media germana, a unor formatori de opinie din presa notabila, autorul cartii „Jurnalisti cumparati“ o demonteaza pe parcursul a cinci ample capitole, cu exemple, liste de nume si referinte-beton.
Daca nu ar fi fost asa, probabil ca autorul ar fi fost dupa gratii, pentru calomnie dar si dezvaluirea unor „secrete de stat“. Faptul ca a fost hartuit si perchezitionat acasa in cateva randuri nu l-a impiedicat insa sa isi sustina punctul de vedere, ceea ce i-a adus printre comentatorii online un renume de „Snowden german“.
- Fronturi propagandiste
Asa-zisa „presa de calitate“ este intoxicata de articole cu scop manipulativ, iar trolii lui Putin din presa online sunt demult in razboi cu „trolii lui Obama“ si „a cincea coloana a SUA“, crede autorul. Acesta considera ca nu e corect ca un jurnalist sa nu-l informeze pe cititor daca e membru in vreo asociatie transatlantica, al carei scop mai mult sau mai putin declarat este influentarea „elitelor“ in sensul intereselor americane. Si reciproca este valabila, cu mentiunea ca in presa notabila din Germania nu se inghesuie multi ca sa scrie pro-rusi.
Intre jurnalistii, redactorii-sefi si formatorii de opinie abonati la „jurnalismul roz“ pro-american, o serie de nume figureaza in asociatii de lobby si think-tank-uri cu radacini peste ocean. Unora dintre acestea, cum este „Atlantik-Brücke“ (Podul atlantic) -fondata in 1957 ca organizatie de propaganda a puterii de ocupatie in Germania, si in care figureaza multe nume notabile, printre care si cel al Angelei Merkel-, Ulfkotte le mentioneaza apropierea de CIA.
O mare influenta in Germania este identificata de autor in ce priveste si alte structuri transatlantice in cadrul carora figureaza oameni de presa: Comisia Trilaterala (a miliardarului Rockefeller), German Marshall Fund, American Academy, American Jewish Committee, Aspen Institute, Atlantische Initiative, Deutsche Atlantische Gesellschaft (Societatea germano-atlantica), Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik ( Societatea Germana pentru politica externa - DGAP) si European Council on Foreign Relations (ECFR) a miliardarului George Soros.
De pe aceste pozitii de „membrii in cluburi“ cu interese vadit pro-americane, unii jurnalisti ar functiona, potrivit autorului, ca „banca de lucru extinsa a NATO“. Falsuri, omisiuni si relatari partinitoare le atribuie autorul in ce priveste acoperirea in presa main-stream a diverselor asa-zise revolutii si rasturnari „programate“, de dictatori. In timpul razboaielor „pentru putere si pentru resurse“ din ultimii treizeci de ani, oameni-cheie din mass-media germana s-ar fi inrolat, contra unor avantaje si distinctii, in tavalugul propagandistic menit sa faca aceste actiuni militare comestibile pentru cetatean.
- Pe scurt si despre romani
Disputa referitoare la „imigratia saraciei“, declansata odata cu completa liberalizare a pietei muncii la 1 ianuarie 2014, pentru romani si bulgari, „n-a prea fost pe gustul lui Merkel“, scrie Ulfkotte. Si astfel, presa si TV-ul german a fost inundat de „un val de relatari conform carora romanii si bulgarii sunt extrem de harnici si ne umplu bugetele sociale, in loc sa le goleasca“. Televiziunea de stat ar fi emis chiar sintagma „vin prusacii Balcanilor“, in slugarnicia ei fata de semnalul dat de la guvernul aflat in prag de alegeri europarlamentare si preocupat sa nu strice buna-dispozitie a alegatorului german.
Ulfkotte considera ca cifrele de asistenta sociala nu demonstreaza neaparat entuziasmul fata de competentele tuturor noilor veniti, e deranjat de faptul ca fenomenul n-a fost supus unei dezbateri publice reale si ca „migratia saraciei“ ca si „turismul social“ au fost scoase din dictionarul cuvintelor corecte politic si „premiate“ ca „necuvintele anului“.
de Dani Rockhoff
sursa: economie.hotnews.ro
Resurse suplimentare: Extremely popular German journalist Udo Ulfkotte admitted that the corporate media of the West completely bows down to the wealthy, to corporate interests, and to the lies perpetuated by extremely powerful people