Trei scrisori adresate de Noica lui Cioran vor fi prezentate publicului

Trei scrisori adresate de Noica lui Cioran vor fi prezentate publicului: Am impresia că toți în jurul meu te nedreptățesc, chiar atunci când te laudă
Trei scrisori în original adresate, în anii 1933-1934, de Constantin Noica lui Emil Cioran vor fi prezentate publicului, în premieră, sâmbătă, în cadrul unei expoziții ce va avea loc la Biblioteca Județeană "Astra" din Sibiu, cu ocazia manifestării "Zilele Emil Cioran".

Aceste scrisori, care arată prietenia dintre Noica și Cioran, fac parte dintr-un număr de 600 de manuscrise donate bibliotecii sibiene de fratele lui Emil Cioran, Aurel. Scrisorile sunt păstrate la Biblioteca Județeană "Astra", la "Colecții speciale", a precizat, pentru Agerpres, directorul bibliotecii, Silviu Borș.

În prima scrisoare, datată 3 iunie 1933, Noica îi scrie lui Cioran, de la București, mărturisindu-i că este surprins de faptul că singurătatea acestuia "nu mai este perfectă". 

"Dragă Cioran, faptul că singurătatea ta nu mai este perfectă mă surprinde puțin. Nu mă așteptam să crezi și tu atât de repede în acest 'loc comun'. Dar nu trebuie să te superi de ceea ce-ți spun. Știi bine, mai întâi, că eu nu mai sunt de multă vreme singur, așa că n-aș putea să-ți spun cu un ton disprețuitor lucrul acesta. Pe urmă sunt convins că ai resurse de viață atât de mari încât poți transfigura orice experiență, oricât de comună. Dar are propriu-zis vreun sens lucrul acesta: experiență comună?", spune Constantin Noica.

La o lună după această scrisoare, Noica revine cu o alta, de această dată expediată din Sinaia. Cu acest prilej, Noica îl întreabă pe Cioran dacă nu e capabil "de puțin calm, de o concentrare la o temperatură mai joasă" a vieții sale sufletești. 


"Rândurile tale, cărora le asociez câteva articole din ultimul timp din 'Vremea' și 'România literară', mi se par direct impresionante. E ceva exasperat, e ceva dus la capăt cu tine, care ar trebui rezolvat cu calm și seninătate. Crezi că nu ești capabil de puțin calm, de o concentrare la o temperatură mai joasă a vieții tale sufletești? Știu că toate lucrurile astea sunt vii la tine, dar încă... Nu se poate să abandonezi atât de repede aceste câteva șanse pe care le avem cu tine în viață: școala, profesiunea, dragostea — care-s tot atâtea uitări de sine", scrie Constantin Noica.

După un an, în 8 iunie 1934, Constantin Noica revine cu o altă scrisoare, de la București, în care vorbește de prietenia "atât de teoretică și totuși deloc lipsită de căldură" cu Emil Cioran. 
 
"Rămas (mai degrabă voia mea) mai mult fără prieteni, în orașul ăsta unde cunosc aproape pe toată lumea, mă gândesc cu plăcere la prietenia noastră, atât de teoretică și totuși deloc lipsită — cel puțin în ce mă privește — de căldură. Nu știu de ce am impresia că toți în jurul meu te înțeleg prost și te nedreptățesc, chiar atunci când te laudă. Acum, cu prilejul apariției cărții tale, îmi pot da seama de toată incapacitatea lor de a privi capul tău așa cum trebuie. Ei cred că te înțeleg și se apropie de tine dacă rostesc la anumite ocazii fraze asemănătoare cu ale tale. Dar de câte ori mai aproape nu sunt eu, poate, care particip la gândul tău și spun totuși alte lucruri?", se întreabă Noica.

Coordonatorul științific al manifestării "Zilele Emil Cioran" de la Sibiu, profesorul universitar Mirela Ocinic, de la Universitatea "Lucian Blaga", consideră că această ultimă scrisoare, cea din 1934, arată cât de mult îl prețuia Noica pe Cioran.
 
FOTO: Agerpres