Ce
ştim despre Caragiale-omul? Mai nimic. Simţind nevoia să-i câştige un
loc în literatură, istoricii lui Caragiale au ocolit episoadele prea
lumeşti. Această ediţie a „Historia Special” vă propune astfel un foarte
necesar exerciţiu de recuperare: vi-l prezentăm pe Caragiale, dar nu pe
cel pe care-l ştiţi din manuale.
Ion
Luca Caragiale a ocolit întotdeauna orice detaliu autobiografic, şi mai
ales intim. Când Horia Petrea-Petrescu, fiul unui amic arădean, şi-a
ales ca temă de doctorat viaţa şi activitatea sa literară, i-a solicitat
lui Caragiale date despre el. Scriitorul, mai mult constrâns, i-a făcut
favoarea de a-i da ceva informaţii, care s-au dovedit însă extrem de
sumare. Astfel, la 19 februarie 1908, i-a transmis aproape telegrafic
doar anul, luna şi ziua naşterii sale, fără a preciza şi locul în care
deschisese ochii. Câţiva ani mai târziu, după publicarea tezei de
doctorat, Caragiale îi scria lui Paul Zarifopol, în parte amuzat, dar
mai ales agasat de solicitarea „junelui doktor Horilă”: „...Iubeşte-mă,
dar nu intra te rog frumos, ca într-un dulap de lemn în sertarele mele
unde se ascund măruntaiele mele, căci asta, mă rog frumos, mă doare”.
La o
sută de ani şi mai bine de la misiva transmisă de la Berlin prietenului
Paul Zarifopol, comitem această indiscreţie: intrăm în „sertarele” lui
Caragiale, ca să vă prezentăm omul, aşa cum a fost. E un exerciţiu care
se impune – Caragiale merită mai mult decât clişeul „dramaturg de
geniu”. Vă invităm, deci, într-o călătorie care-l urmăreşte pe Ion Luca
Caragiale de la momentul naşterii sale, în 1852, şi până la sfârşitul
vieţii, la Berlin, oraşul în care se exilase voluntar încă din 1904.
Scriem despre Caragiale-cel mai cunoscut exponent al boemei bucureştene
în anii La Belle Époque, despre Caragiale cel viu şi vesel în prezenţa
anturajului său – era un causeur irezistibil, despre
Caragiale-proprietarul de cârciumi, despre amorurile sale şi averea
moştenită de la Momuloaia; despre procesul de plagiat şi relaţia cu fiul
Mateiu; despre viaţă şi despre moarte, căci Caragiale a închis ochii în
1912, înainte ca tăvălugul Primului Război Mondial să facă dispărută
lumea pe care o cunoscuse el...
Număr coordonat de Florentina Țone
Începând cu data de 29
septembrie, puteţi găsi la chioşcurile de ziare şi librăriile din toată
ţara noul număr „Historia Special", dedicat lui Ion Luca Caragiale.
Autor
Redactia