Literatura asiatică este cu adevărat fascinantă, iar o parte din
entuziasmul care mă cuprinde la fiecare nouă descoperire se datorează și
stilurilor extrem de diferite în care aleg să se exprime exponenții
săi. Citind scriituri „Made in Asia”, nu contează într-atât din care
țară provine autorul, cât mă impresionează realismul crud al operelor
sale, modernismul țipător, sau tradiționalismul greu de imaginat.
Lumea de orez a fost primul roman scris de Su Tong pe care l-am citit, și a fost o onoare pentru mine să am ocazia să îi iau un interviu despre universul descris, despre personajele sale și despre motivația din spatele „meseriei” de autor. Su Tong,, este unul dintre cei mai renumiţi scriitori chinezi contemponani, recompensat cu numeroase premii naţionale, precum şi cu Asian Literary Prize în 2009 şi nominalizat, în 2011, la Man Booker International Prize.
Daca v-am trezit curiozitatea, Editura Humanitas Fiction şi Institutul Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti vă invită miercuri, 9 septembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38), să îl cunoașteți pe Su Tong, într-o seară dedicată literaturii chineze și unicității ei.
Iulia Dromereschi: Ați afirmat, într-un alt interviu, că sunt puțini scriitori chinezi care după vârsta de cincizeci de ani mai sunt prolifici în sfera creației literare. Și dumneavoastră ați ajuns la această vârstă și îndrăznesc să vă întreb unde vă poziționați din această perspectivă?
Su Tong: Eu nu pot controla nicicum ritmul îmbătrânirii, dar pot controla ritmul în care scriu. Mă străduiesc continuu să împiedic instalarea oboselii și nu o pot face decât scriind. Atunci când lucrez la o operă nouă, aceasta devine centrul existenței mele, însă nu mai sunt neliniștit să îmi fixez un termen de finalizare, ci cerința mea fundamentală acum este să scriu mai pe îndelete și cât mai bine.
I. D.:Romanele și nuvele dumneavoastră sunt renumite în întreaga lume pentru umorul și critica la adresa obscurității puterii politice. Ce anume reprezintă cea mai importantă sursă de inspirație pentru dumneavoastră?
Su Tong: Cea mai importantă sursă de inspirație pentru mine o reprezintă o stradă din nordul orașului Suzhou, unde mi-am trăit copilăria. Povestea fiecărei case și fiecărei familii de acolo îmi este cunoscută. În romanele mele, această stradă a căpătat numele de Strada Cedrilor și tot timpul am încercat ca prin mijlocirea literaturii să dau mai multă amploare acestui spațiu, să îl fac să devină mai vast, mai bogat, pentru ca mai târziu să acopere o parte din istoria și realitățile Chinei.
I. D. Ați câștigat premii peste premii, iar un film regizat
după o nuvelă de-a dumneavoastră a fost nominalizat la Premiul Oscar. Pe
care dintre aceste distincții o socotiți cea mai surprinzătoare și de
ce?
Su Tong: De fapt, eu foarte rar am primit distincții, așa că nu mi s-a părut surprinzătoare niciuna. După nuvela Soții și concubine, publicată acum 20 de ani, regizorul Zhang Yimou a realizat filmul Sus – sus, lampionul roșu. Acest film mi-a adus faima în întreaga lume, de care mă bucur și în ziua de azi. Acesta mi se pare un lucru surprinzător. (Îmi aduc aminte că odată, într-un anumit context social, mai multe fete angajate în Armată au vrut să facă o poză cu mine. Pe neașteptate, una dintre ele a descoperit că este, totuși, o problemă și a spus imediat: Dar el nu seamănă cu Zhang Yimou! Chiar că este amuzant! Uneori te gândești că literatura se adresează unor oameni, dar de fapt acei oameni sunt interesați de film, nu de literatură.)
I. D. Romanul Lumea de orez v-a fost recent tradus în limba română. Simbolistica orezului este foarte limpede pentru toată lumea, însă cum a ajuns orezul să reprezinte centrul universului personajului Cinci Dragoni?
Su Tong: Fundalul poveștii din acest roman este China din prima jumătate a secolului trecut. La vremea aceea, un număr mare de țărani oropsiți de soartă au luat calea orașului, iar problema lor existențială era cum să treacă de la un bol de orez la altul. Viața lui Cinci Dragoni la oraș de fapt era tot viața lui ca țăran. Orezul putea deveni pentru cei asemenea lui un motiv de anxietate, dar putea deveni și întruparea tuturor visurilor. Așa se face că un bob de orez s-a transformat în centrul universului acestor oameni.
I. D. Și fiindcă a venit vorba de lumea lui Cinci Dragoni,
putem spune că pentru majoritatea oamenilor aceasta este o lume brutală
și fără sens. Putem oare să o privim ca pe un avertisment sau ca pe un
strigăt adresat conștiinței?
Su Tong: Eu nu am întâlnit niciodată o lume precum cea a lui Cinci Dragoni, așa că realizarea acestui roman a fost mai mult un experiment. Ceea ce m-am străduit eu să fac a fost să provoc cititorii, folosind răul și brutalitatea. Intenția inițială a fost foarte simplă, de fapt. Voiam să scriu despre povestea lui Cinci Dragoni care este dus la oraș cu o căruță de orez, să explorez limita maximă a transformării personajului, să investighez natura umană în zonele ei tenebroase, precum și cele mai tensionate și mai brutale relații interumane. În final, Cinci Dragoni se întoarce în satul natal cu o căruță cu orez și o viață de om ce pare urâtă împlinește un vis care odinioară părea frumos și pur. Semnificația romanului, sau poate lipsa lui, de semnificație se află în principal aici.
I. D. Personajele din romanul Lumea de orez par greu de înțeles și cu greu poți empatiza cu ele. Ați putea să ne spuneți, totuși, pe care dintre personajele acestea le îndrăgiți?
Su Tong: Nu poate fi vorba de îndrăgit. Lumea de orez este primul meu roman. L-am scris la douăzeci și ceva de ani și, fără îndoială, a fost un roman experimental care acum nu numai că îi ofensează pe cititori, dar unele scene pur și simplu au început să mă ofenseze și pe mine.
I. D. Celor care doresc să devină scriitori ce sfat le-ați da pentru a-i ajuta să progreseze în sfera creației literare?
Su Tong: Eu nu am nicio strategie magică. Celor care vor să devină scriitori le spun doar atât: să continue să scrie. Este singura cale.
Scris de Iulia Dromereschi
sursa: bookblog.ro
Lumea de orez a fost primul roman scris de Su Tong pe care l-am citit, și a fost o onoare pentru mine să am ocazia să îi iau un interviu despre universul descris, despre personajele sale și despre motivația din spatele „meseriei” de autor. Su Tong,, este unul dintre cei mai renumiţi scriitori chinezi contemponani, recompensat cu numeroase premii naţionale, precum şi cu Asian Literary Prize în 2009 şi nominalizat, în 2011, la Man Booker International Prize.
Daca v-am trezit curiozitatea, Editura Humanitas Fiction şi Institutul Confucius din cadrul Universităţii din Bucureşti vă invită miercuri, 9 septembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38), să îl cunoașteți pe Su Tong, într-o seară dedicată literaturii chineze și unicității ei.
Iulia Dromereschi: Ați afirmat, într-un alt interviu, că sunt puțini scriitori chinezi care după vârsta de cincizeci de ani mai sunt prolifici în sfera creației literare. Și dumneavoastră ați ajuns la această vârstă și îndrăznesc să vă întreb unde vă poziționați din această perspectivă?
Su Tong: Eu nu pot controla nicicum ritmul îmbătrânirii, dar pot controla ritmul în care scriu. Mă străduiesc continuu să împiedic instalarea oboselii și nu o pot face decât scriind. Atunci când lucrez la o operă nouă, aceasta devine centrul existenței mele, însă nu mai sunt neliniștit să îmi fixez un termen de finalizare, ci cerința mea fundamentală acum este să scriu mai pe îndelete și cât mai bine.
I. D.:Romanele și nuvele dumneavoastră sunt renumite în întreaga lume pentru umorul și critica la adresa obscurității puterii politice. Ce anume reprezintă cea mai importantă sursă de inspirație pentru dumneavoastră?
Su Tong: Cea mai importantă sursă de inspirație pentru mine o reprezintă o stradă din nordul orașului Suzhou, unde mi-am trăit copilăria. Povestea fiecărei case și fiecărei familii de acolo îmi este cunoscută. În romanele mele, această stradă a căpătat numele de Strada Cedrilor și tot timpul am încercat ca prin mijlocirea literaturii să dau mai multă amploare acestui spațiu, să îl fac să devină mai vast, mai bogat, pentru ca mai târziu să acopere o parte din istoria și realitățile Chinei.
I. D. Ați câștigat premii peste premii, iar un film regizat
după o nuvelă de-a dumneavoastră a fost nominalizat la Premiul Oscar. Pe
care dintre aceste distincții o socotiți cea mai surprinzătoare și de
ce?Su Tong: De fapt, eu foarte rar am primit distincții, așa că nu mi s-a părut surprinzătoare niciuna. După nuvela Soții și concubine, publicată acum 20 de ani, regizorul Zhang Yimou a realizat filmul Sus – sus, lampionul roșu. Acest film mi-a adus faima în întreaga lume, de care mă bucur și în ziua de azi. Acesta mi se pare un lucru surprinzător. (Îmi aduc aminte că odată, într-un anumit context social, mai multe fete angajate în Armată au vrut să facă o poză cu mine. Pe neașteptate, una dintre ele a descoperit că este, totuși, o problemă și a spus imediat: Dar el nu seamănă cu Zhang Yimou! Chiar că este amuzant! Uneori te gândești că literatura se adresează unor oameni, dar de fapt acei oameni sunt interesați de film, nu de literatură.)
I. D. Romanul Lumea de orez v-a fost recent tradus în limba română. Simbolistica orezului este foarte limpede pentru toată lumea, însă cum a ajuns orezul să reprezinte centrul universului personajului Cinci Dragoni?
Su Tong: Fundalul poveștii din acest roman este China din prima jumătate a secolului trecut. La vremea aceea, un număr mare de țărani oropsiți de soartă au luat calea orașului, iar problema lor existențială era cum să treacă de la un bol de orez la altul. Viața lui Cinci Dragoni la oraș de fapt era tot viața lui ca țăran. Orezul putea deveni pentru cei asemenea lui un motiv de anxietate, dar putea deveni și întruparea tuturor visurilor. Așa se face că un bob de orez s-a transformat în centrul universului acestor oameni.
I. D. Și fiindcă a venit vorba de lumea lui Cinci Dragoni,
putem spune că pentru majoritatea oamenilor aceasta este o lume brutală
și fără sens. Putem oare să o privim ca pe un avertisment sau ca pe un
strigăt adresat conștiinței?Su Tong: Eu nu am întâlnit niciodată o lume precum cea a lui Cinci Dragoni, așa că realizarea acestui roman a fost mai mult un experiment. Ceea ce m-am străduit eu să fac a fost să provoc cititorii, folosind răul și brutalitatea. Intenția inițială a fost foarte simplă, de fapt. Voiam să scriu despre povestea lui Cinci Dragoni care este dus la oraș cu o căruță de orez, să explorez limita maximă a transformării personajului, să investighez natura umană în zonele ei tenebroase, precum și cele mai tensionate și mai brutale relații interumane. În final, Cinci Dragoni se întoarce în satul natal cu o căruță cu orez și o viață de om ce pare urâtă împlinește un vis care odinioară părea frumos și pur. Semnificația romanului, sau poate lipsa lui, de semnificație se află în principal aici.
I. D. Personajele din romanul Lumea de orez par greu de înțeles și cu greu poți empatiza cu ele. Ați putea să ne spuneți, totuși, pe care dintre personajele acestea le îndrăgiți?
Su Tong: Nu poate fi vorba de îndrăgit. Lumea de orez este primul meu roman. L-am scris la douăzeci și ceva de ani și, fără îndoială, a fost un roman experimental care acum nu numai că îi ofensează pe cititori, dar unele scene pur și simplu au început să mă ofenseze și pe mine.
I. D. Celor care doresc să devină scriitori ce sfat le-ați da pentru a-i ajuta să progreseze în sfera creației literare?
Su Tong: Eu nu am nicio strategie magică. Celor care vor să devină scriitori le spun doar atât: să continue să scrie. Este singura cale.
Scris de Iulia Dromereschi
sursa: bookblog.ro