Reportaj: Cum ajung artiști copiii care dorm prin canale sau orfelinate

 
O fundație bucureșteană derulează de 20 de ani un program prin care copii din orfelinate sau care trăiesc în canale învață numere profesioniste de circ.

„Șpiț, Alina! Șpiț!“, strigă antrenoarea Florina Buduruși. Vârful piciorului se supune comenzii, gamba se încordează. Mâinile fetei se încleștează în cele ale colegului ei de antrenament, umerii proptiți în tălpile lui, picioarele în echer perfect. Alina strânge din dinți, mușchii feței sunt crispați, mâinile tremură în strânsoare.

„E obosită, a venit la antrenament direct de la muncă“, spune antrenoarea, fostă gimnastă și artist de circ. Aici, în mica sală de sport a Fundației Parada, zeci de copii ai străzii sau din familii dezorganizate lasă canalele, familiile dezbinate sau casele de copii pentru câteva ore pe zi pentru a învăța jonglerii și acrobații.


Când nu face echilibristică la Parada, Alina Constantin e menajeră la un hotel central din Capitală. Zi de zi, Alina spală, șterge, aspiră, strânge gunoiul. Apoi intră în hainele de antrenament și forțează limitele propriului corp. Alina e un fost copil al străzii, copilăria și-a trăit-o în orfelinate, case de copii și canale.

„A fost rău. M-au abandonat la trei săptămâni. Știu că mama nu mă iubește, n-a interesat-o niciodată despre mine“, spune tânăra care nu are mai mult de 1,4 m și părul tuns băiețește. Alina mai are patru frați; toți trăiesc cu familia, ea a fost singura abandonată. “Nu știu de ce doar eu. Cre’ că am fost cea mai mică și cea mai urâtă“, spune fata și râde spart. Alina are 31 de ani și, în urmă cu 15 ani, a trecut prima dată ușa Fundației Parada. Aici și-a găsit un țel și o activitate care îi dau încredere în sine.

„Viitorul îl văd bun, știu că pot mai mult“, spune ea.

Obiectivul principal al programului nu e să-i transforme pe copiii străzii în mari artiști de circ, deși unii dintre ei au ales această cale.

„Ideea e să le dăm o idee despre ce înseamnă disciplină, igienă, satisfacție. Învață să se respecte pe sine și pe ceilalți“, spune Florina Buduruși.

Coleg de echilibristică al Alinei este astăzi Riccardo, de 16 ani. Cu părul negru tăciune, tuns stilat, sprâncene pensate și pantaloni cu tur jos, Ricky pare un băiețaș de cartier pus pe harță.

Ricky locuiește într-un canal, împreună cu familia sa numeroasă. “Acum, că se încălzește afară, o să caute o casă părăsită, așa fac vara. Mulți dintre copiii care vin la noi nu au casă și sunt în astfel de situații“, spune Claudia Petre, psiholog al Fundației Parada.

Ricky face tumbe pe spate de-a lungul sălii și apoi împietrește în poziție de scenă, cu mânile în sus, ca apoi trupul să-i zvâcnească în câteva mișcări de dans pe ritmurile de manea ce răsună din boxă.

„Manelele sunt un compromis pe care-l fac ca să-i pot struni. Trec prin crize, nu știu ce înseamnă dedicare și disciplină, azi vin, mâine nu. Mai las de la mine ca să-i atrag“, spune antrenoarea. Prin mâinile ei trec copii de doar 5-6 ani, dar și adulți de peste 30. Pe toți trebuie să-i țină în frâu pentru că artiștii Paradei au spectacole la ambasade, la centre culturale, sau pe scene internaționale.

„Activitatea de circ este o ocazie pentru acești copii de a se afla pe scenă și de a fi aplaudați de cei care ieri îi îndepărtau“, spune Buduruși.

Când iese pe ușa sediului fundației, cu totul altfel arată viața și pentru Alex Bălan, 22 de ani, unul dintre cei mai buni jongleuri de la Parada. Îl poți deseori întâlni în zona Unirii, ghidând șoferii pe locurile de parcare în schimbul câtorva lei. Dar în această dimineață Alex e binedispus, popicele aruncate spre tavan revin ascultătoare în mâinile lui. Întâi două, apoi trei, patru, cinci... Viteza mâinilor crește cu fiecare piesă adăugată. La final, Alex se înclină și mulțumește, afișând un zâmbet știrb.

„Deodată, a apărut un clovn!“

Când își începe numărul, Marius Șerbănică, 32 de ani, magicianul grupului, își imaginează că este pe o mare scenă a lumii. Nu îi e greu, a fost pe scene din Spania și Italia și în alte țări unde l-au dus spectacolele Paradei. În mâinile sale, o minge de ping-pong apare și dispare ca din neant, îi iese apoi din gură, ca prin minune. O carte de colorat își pierde culorile paginilor la o simplă atingere. Acum 15 ani, Marius, un copil al străzii, căra bagajele călătorilor din Gara de Nord în schimbul mărunțișului necesar supraviețuirii. Într-o zi, a văzut un clovn.

„Deodată a apărut! Era pictat pe față, zâmbea și jongla. Ne-am strâns toți în jurul lui, am râs“, spune Marius și-și netezește sacoul negru ponosit, pe care-l poartă peste un pulovăr gri prea lung. Cel care i-a ieșit acum 15 ani în cale lui Marius era Miloud Oukili, un cunoscut clovn francez care în 1996 înființa Fundația Parada. Deși retras între timp din proiect, Miloud Oukili este cel care a venit cu ideea circului social, prin care să-i atragă pe copiii străzii din București și să le deschidă orizontul.

„M-a întrebat dacă nu vreau să vin la fundația lui. Am zis da. De atunci vin aici mereu“, spune Marius. Ar face asta toată ziua, dar Parada nu este un loc de recuperare socială, ci unul în care beneficiarii primesc îndrumarea necesară pentru construirea individuală. Pe timpul zilei, magicianul descarcă marfă în angrourile de la periferia Capitalei.

„Am 32 de ani, nu mai pot să stau la milogeala altuia. O casă, o familie, asta îmi doresc“, spune tânărul și privește absent în jos, la bocancii murdari de noroi uscat.

„Aici învață cum să se pună singuri în valoare, să creadă în ei, să îi ajute pe ceilalți“, spune directorul Fundației, Ionuț Jugureanu.

După numărul de astăzi, echipa de circari pleacă spre cartierul Titan, unde vor descărca un camion de cutii cu lapte praf, donat Fundației Parada și destinat generației care le urmează: copii ai foștilor copii ai străzii.

„Ne confruntăm astăzi cu o a doua generaţie de copii ai străzii. Acei copii fără adăpost ai anilor ’90, deveniţi adulţi astăzi, au la rândul lor copii ai străzii. Încercăm să le oferim un ajutor direct – asigurarea hranei, igienei“, spune Jugureanu.

Parada oferă și servicii de asistență socială. O caravană a fundației face vizite săptămânale în canalele Bucureștiului pentru a duce ajutoare copiilor și pentru a-i atrage la cursuri. Tinerii primesc haine, hrană și un loc unde să facă un duș. Unii sunt ajutați să se înscrie la școală, iar cei mari să–și găsească un loc de muncă. Câțiva sunt angajați la Parada, pe post de traineri în programul prin care copii ai străzii învață numere de circ. Dar la orele serii Parada își închide porțile și tinerii sunt din nou pe cont propriu. Alina se întoarce în cămăruța hotelului unde este menajeră, Marius – la adăpostul pentru săraci din Theodor Pallady, iar Ricky – în canalul în care locuiește temporar familia sa.

Foto: Tudor Vintiloiu și Ilie Marian


Video: Tudor Vintiloiu

de Andreea Pocotila
sursa: romanialibera.ro