Cine l-a ucis pe Ioan Petru Culianu într-o toaletă din Chicago. Misterele unuia dintre cele mai ciudate asasinate
Se împlinesc, pe 21 mai, 24 de ani de când a avut loc unul dintre
cele mai misterioase asasinate petrecute vreodată. Era ziua Sfinţilor
Constantin şi Elena. În toaleta bărbaţilor din clădirea Divinity School a
Universităţii din Chicago, în jurul orei 1.30, pe 21 mai 1991 s-a auzit
un pocnet scurt. El i-a curmat viaţa celui care a fost Ioan Petru
Culianu, celebrul istoric al religiilor, discipolul lui Mircea Eliade.
Culianu avea 41 de ani.
Împuşcat
în cap cu o armă de calibru mic, un Beretta 25, Ioan Petru Culianu nu a
avut nicio şansă de supravieţuire. Traseul lui extraordinar a fost
curmat simbolic într-o zi care, se pare, nu a fost aleasă întâmplător.
Asasinul a tras din cabina de toaletă alăturată. Misterul nu a fost
rezolvat niciodată, pentru că, se pare nici nu se doreşte acest lucru...
şi, cu cât trec anii, cu atât se adânceşte mai tare. Ioan Petru Culianu
era la acel moment, când avea 41 de ani, profesor de istoria religiilor
la această prestigioasă universitate din Chicago, urmându-i lui Mircea
Eliade. Crima s-a petrecut într-un moment bine ales, după ce tocmai îşi
încheiase o prelegere…Un singur glonţ a fost de ajuns.
„Este
o execuţie tipică KGB-ului, o împuşcătură în ceafă”, comenta mai târziu
Ion Pacepa, fost oficial din fosta Securitate a României, ţara de
origine a savantului ucis. Anthony Yu, prieten al acestuia, profesor la
aceeaşi universitate, îi spunea jurnalistului american Ted Anton care a
investigat cazul mai mulţi ani: „E semnificativ din punct de vedere
ritual. Toaleta este un loc care implică umilire simbolică şi fizică,
murdărire, impuritate. Este cel mai profan loc în care să-ţi sfârşeşti
viaţa. De fapt, m-am întrebat adesea dacă nu a fost un omor religios.”
Multe zile după ce Ioan Petru Culianu a fost omorât, studenţii au lăsat
flori şi bilete în faţa biroului pe care profesorul lor îl avea în
facultate.
Ipotezele despre moartea lui
Până
acum, nimeni nu a fost acuzat de crimă, din lipsă de probe, căci
pistele au fost abandonate una după alta, iar FBI-ul susţinea la un
moment dat că instituţii precum SRI-ul au refuzat să colaboraze. Printre
ipotezele despre moartea lui, cele mai interesante ar fi următoarele:
1.Crimă pasională, căci Securitatea se pare că i-a inventat o orientare homosexuală.
2.Dorinţa lui Hillary Wiesner, logodnica lui Ion Petru Culianu, de a încasa o poliţă de asigurare de $ 150,000.
3.Asasinat
politic ordonat şi comis de o mişcare neolegionară sau de serviciile
secrete din România sau de o combinaţie între cele două, ipoteză
susţinută convingător în cartea profesorului american Ted Anton, „Eros,
magie şi asasinarea profesorului Culianu”.
Dacă
vreuna dintre ele este saunu adevărată nu s-a descoperit deocamdată,
iar moartea lui rămâne în continuare învăluită într-o aură aproape
ocultă, întărită, desigur, şi de cercetările lui însuşi în domeniul
magiei. Pentru că, întâmplător sau nu, Culianu se bucura de statutul
paradoxal de savant clarvăzător, cunoscător al mai multor tehnici de
divinaţie, care încerca să-i convingă pe studenţi că „totul e în minte”.
În România, opera
savantului care părăsise ţara la începutul anilor ’70 a fost descoperită
de-abia după Revoluţie, când era deja consacrată în mediul academic şi
universitar occidental... Motivele? Sunt evidente. Nici persoana, nici
cercetările lui nu cadrau deloc cu învăţăturile propagate de regimul
comunist de care Culianu încercase aproape cu disperare să fugă şi să se
salveze.
În ultima perioadă primea tot mai multe ameninţări
În
ultimele sale zile de viaţă, profesorul de la Chicago corecta
spalturile ultimului său studiu, „Arborele gnozei: mitologia gnostică de
la creştinismul timpuriu la nihilismul modern”. De curând renunţase la
rubrica „Scoptophilia” din revista „Lumea liberă românească” de la New
York, în care criticase noul regim de la Bucureşti şi exprimase
sentimente antiromâneşti. Motiv pentru care primea din ce în ce mai
multe bilete şi telefoane de ameninţare şi era urmărit în Chicago, după
cum le-a mărturisit mai multor prieteni. Surorii sale îi spusese la
telefon că îl ameninţase „Vaca Românească”, adică „Vatra Românească”,
revista noii extreme drepte, şi gruparea „Fiii lui Avram Iancu”. Urmaşii
Gărzii de Fier – „de Lemn”, aşa cum o numea el ironic – se temeau de
el, pentru că era executorul testamentar al lucrărilor nepublicate ale
lui Mircea Eliade şi ar fi putut dispune de textele de angajament
ideologic din tinereţea acestuia.
Avea
planuri de viitor măreţe: să scrie o Enciclopedie a Magiei, în trei
volume, pentru Oxford University Press, o parte a ultimului volum din
„Istoria ideilor religioase”, studiul lui Mircea Eliade, un studiu
despre arta memoriei, conectată la inteligenţa artificială, precum şi o
carte despre utilizarea eronată a simbolurilor mistice în politică, ce
l-ar fi avut pe Vladimir Tismăneanu co-autor. N-a mai apucat. Totul s-a
oprit în ace zi de 21 mai 1991, într-o toaletă din Chicago.
Cei
care l-au cunoscut spun că Ioan Petru Culianu era întotdeauna presat de
timp şi se temea că-l iroseşte. Ba mai mult, le spunea adesea că va
muri tânăr. Dacă doar a presimţit ceva sau chiar şi-a „citit” viitorul –
căci se pare că pe lângă divinaţie, obişnuia să-şi ghicească viitorul
în cărţile de tarot – nu vom şti niciodată.
Culianu a prezis Revoluţia din decembrie 1989
În
ce priveşte extraordinara lui operă, niciun specialist n-a contestat
contribuţia savantului din România, la dezvoltarea gândirii hermetice,
la deschiderea porţilor spre experienţe din alte lumi, de dincolo de
moarte sau din a patra dimensiune. Iar titlurile celor mai importante
opere ale sale sunt suficiente pentru a arunca o privire asupra
preocupărilor lui esenţiale: „Eros şi magie în Renaştere”, „Religie şi
putere”, „Călătorii în lumea de dincolo” etc. I-a fost discipol lui
Mircea Eliade. Aş spune discipolul cel mai iubit..., însă n-ar fi corect
fără a preciza că relaţia dintre cei doi n-a fost tocmai lipsită de
tensiuni, în ciuda admiraţiei şi a preţuirii reciproce.
Cât
despre textele de ficţiune, pe care începe să le scrie din 1983, ele
respiră aerul borgesiano-eliadesc al labirinturilor şi al lumilor
paralele. Ca şi omul de ştiinţă, scriitorul nu rezistă ispitei de a citi
viitorul. Iar viitorul României, ţara pe care o părăsise în secret,
fără măcar a-şi anunţa familia de la Iaşi, în 1971, îl prezisese în
1986, într-o povestire SF pe care puţini au luat-o în seamă:
„Intervenţia zorabilor în Jormania”, o farsă ce anticipează nu doar
evenimentele din decembrie, ci şi desfăşurarea şi efectele lor.
Până
să devină un nume incontestabil în lumea academică, să publice în toate
limbile de circulaţie internaţionala şi să conferenţieze în cele mai
prestigioase laboratoare de idei, studentul Culianu, provenit dintr-o
cunoscută familie de intelectuali ieşeni, a avut o biografie
tumultuoasă, neocolită de frustrări şi interdicţii ideologice: deşi şef
de promoţie, Ioan Petru a fost repartizat ca profesor într-o şcoală
generală dintr-un sat îndepărtat în timp şi spaţiu, iar în 1971, când
obţinuse o bursă de studiu la Sienna, din partea Ministerului de
Externe, i s-a refuzat viza şi nu a putut pleca. În timpul studenţiei, a
fost urmărit de securistul Ureche (!), a cărui ofertă de colaborare a
refuzat-o. A scăpat cu ajutorul profesorului Cicerone Poghirc, director
general în Ministerul Educaţiei, care îl admira.
După
1972, când a reuşit să plece cu o bursă la Perugia, a descoperit
Occidentul, altfel decât cum îl aflase în cărţi. Pe acest drum, pe care
şi l-a dorit mai mult ca orice, au existat dorinţa de a se călugări
într-o mănăstire din Appia, lunile petrecute în lagărul de refugiaţi din
La Latina, după ce i se terminase bursa, o încercare de sinucidere şi,
dintr-odată succesul în concursul dat de acest străin necunoscut şi
neexperimentat pentru postul de asistent al marelui Ugo Bianchi,
profesorul de istoria religiilor de la „Sacro Cuore” din Milano.
A
fost începutul unui drum strălucitor prin labirint, curmat într-o zi
simbolică, în mod simbolic, într-o toaletă din Chicago, la doar 41 de
ani. Un glonţ a ucis un întreg univers. Cine şi de ce l-a ucis pe Ioan
Petru Culianu acum 24 de ani? Rămâne un mister.
Citeste mai mult: adev.ro/nomqua