Treceți la conținutul principal

O nouă carte scrisă de Haruki Murakami, lansată de editura Polirom la Bookfest 2015

Imagini pentru haruki murakami pinball 1973O nouă carte semnată de Haruki Murakami, care cuprinde romanele "Ascultă cum cântă vântul" şi "Pinball, 1973", va fi publicată, săptămâna aceasta, în colecţia "Biblioteca Polirom", şi va fi lansată pe 23 mai, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest din Bucureşti.

Traducerea din limba japoneză a cărţii a fost realizată de Angela Hondru, informează editura Polirom. Volumul va fi lansat la Bookfest, pe 23 mai, de la ora 16.30, la standul editurii Polirom, pavilionul C2 de la complexul Romexpo din Bucureşti.

Volumul "Ascultă cum cântă vântul" a fost ecranizat în 1981 de regizorul japonez Kazuki Ōmori.

Alcătuind, împreună cu "În căutarea oii fantastice", halucinanta "Trilogie a Şobolanului", romanele "Ascultă cum cântă vântul" (1979) şi "Pinball, 1973" (1980), reunite în acest volum, prefigurează nu numai fascinaţia lui Murakami pentru literatura şi cultura occidentale, ci şi unele dintre temele predilecte ale operei sale: singurătatea individului, nevoia de tovărăşie şi zădărnicia existenţei. Cele două romane păstrează continuitatea anumitor decoruri (pitorescul Bar al lui J) şi personaje (naratorul fără nume, J şi Şobolanul).

"Ascultă cum cântă vântul" urmăreşte peripeţiile unui student la biologie întors în oraşul natal în perioada vacanţei de vară şi complicatele sale relaţii amoroase. "Pinball, 1973", cel de-al doilea roman, se concentrează asupra pasiunii lui obsesive pentru jocul de pinball şi vieţii de zi cu zi în alienantul Tokyo, alături de misterioasele gemene 208 şi 209, ascultând muzică, fumând, bând bere sau mâncând cartofi prăjiţi.

"În romanele lui Murakami nu există chimono, bonsai şi tatami. Proza lui e străbătută de o mare admiraţie pentru cultura occidentală, mai ales cultura pop americană din anii '50 - '60. Lăsând la o parte numele unor locuri, ale unor mâncăruri, personajele sale ar putea foarte bine să trăiască în Santa Monica... Produse ale unei culturi prospere, rafinate, manifestă un soi curios de ennui american şi se plâng întruna de vieţile lor superficiale şi materialiste", a scris publicaţia Los Angeles Times.

Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a născut în 1949, la Kyoto.

A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokyo. Experienţa de proprietar al unui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992, "La sud de graniţă, la vest de soare") şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate - un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime.

Primul său roman, "Ascultă cum cântă vântul" (1979), i-a adus premiul Gunzo, fiind urmat de "Pinball, 1973" (1980) şi "În căutarea oii fantastice" (1982, distins cu premiul Noma).

În 1987, a publicat "Pădurea norvegiană", bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri "Underground. Atentatul de la Tokyo şi spiritul japonez" (1997) şi romanele "La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor" (1985, pentru care a primit premiul Tanizaki), "Dans dans dans" (1988), "Cronica păsării-arc" (1994, nominalizat la IMPAC Dublin Literary Award), "Iubita mea, Sputnik" (1999), "Kafka pe malul mării" (2002), "În noapte" (2004), "1Q84" (2009-2010) şi "Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj" (2013), precum şi volumele de povestiri şi eseuri "Elefantul a dispărut" (1993), "După cutremur" (2000), "Salcia oarbă, fata adormită" (2006) şi "Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă" (2007).

Haruki Murakami s-a numărat în ultimii ani printre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură.

de Dorina Calin
sursa: mediafax.ro  

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu