Legăturile marilor scriitori cu divinitatea. Cum au experimentat Ţuţea, Noica, Steinhardt şi Eliade relaţia cu Dumnezeu
Generaţii întregi i-au citit şi apreciat pentru autenticitatea lor
pe gânditorii de seamă ai României. Recunoaşterea lor a venit însă cu
sacrificii greu de îndurat. Nume mari din literatură, precum Constantin
Noica sau Nicu Steinhardt au ajuns chiar şi în spatele gratiilor sub
acuzaţii de „crimă de uneltire contra ordinii sociale"
Legătura
celor mai cunoscuţi scriitori cu divinitatea a stârnit controverse, dar
şi aprecieri deopotrivă. Religia, spunea Alexandru Paleologu, „este cea
mai inteligentă specie a gândirii.”
Noica, definiţia filosofiei
Gândirea
filozofică a lui Constantin Noica a fost remarcată în scrierile sale
care scot în evidenţă adevărurile de credinţă creştin ortodoxe.
Cunoscutul
filosof a crezut întotdeauna că religia este foarte importantă şi avea
grijă ca ucenicii săi să înveţe de la el Filocalia.
Nicu Steinhardt, călugărul-scriitor
Ororile
nu se opresc aici, iar Nicu Steinhardt refuză la rândul său să depună
mărturie împotriva lui Noica, fiind astfel condamnat sub acuzaţia de
„crimă de uneltire contra ordinii sociale" şi forţat timp de 13 ani la
muncă silnică.
Coborâşurile vieţii aveau să îl scoată din nou pe Nicu Steinhardt
de la masa de scris, iar în 1967, după moartea tatălui său ia drumul
mănăstirilor. Anii trec şi scriitorul ajunge sub ocrotirea
arhiepiscopului Teofil Herineanu şi a episcopului Iustinian Chira.
Integrat
în mănăstirea Rohia, Steinhardt are timp să se gândească la divinitate
şi la literatură. Între slujbe şi predici, Steinhardt reuşeşte să
publice volumele „Critică la persoana întâi”, „Escale în timp şi spaţiu”
şi „Prin alţii spre sine”, opere de marcă în literatura românească.
Nedreptăţile regimului comunist l-au măcinat în permanenţă pe
călugărul-scriitor. A fost însă apreciat pentru dragostea sa faţă de
semeni şi pentru judecata sa corectă şi înţeleaptă. Nimeni nu a înţeles
mai bine decât el suferinţele oamenilor.
„Libertatea omului e partea divină din el”
Deşi a îndurat tratamente inumane, Ţuţea a reuşit să îşi ducă
scriitura până la capăt, considerând că totul se face cu ajutorul lui
Dumnezeu.
Mircea Eliade, istoricul religiilor
„Şeful
generaţiei sale”, aşa cum a fost recunoscut pe meleagurile sale natale,
Mircea Eliade a început să ia contact cu divinitatea de la o vârstă
fragedă. La doar 14 ani, „adolescentul miop” scria deja articole de
entomologie.
Potrivit teoriei sale, spaţiul sacru este centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiţie a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca „orizontul" unui anume grup religios. Toate aceste idei au fost aşternute în 18 volume de enciclopedia religiilor. În semn de respect pentru contribuţia sa adusă literaturii, catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă şi astăzi numele.
de Oana Cernat
Citeste mai mult: adev.ro/nmr9mh