Istoria glumelor despre Caracal. Ce este real şi ce este fals în bancurile despre locul în care s-a răsturnat carul cu proşti
Oraşul Caracal din judeţul Olt este, poate, singurul oraş din ţară
la auzul căruia nu poţi să nu zâmbeşti, fie datorită glumelor pe care
le-ai auzit despre oraş şi locuitorii săi, fie datorită „minunilor” puse
pe seama urbei. Puţini ştiu însă că majoritatea glumelor despre Caracal
au fost "propovăduite" tocmai de către locuitorii săi, oameni cu un
spirit de glumă cum mai rar găseşti.
În
primul rând trebuie menţionat despre oraşul Caracal că mulţi dintre
românii cu pretenţii într-ale studiului nici măcar nu ştiu unde se află
acesta pe hartă, afirmând că ar fi situat în judeţul Dolj - aceasta ar
fi, deci, o glumă foarte bună de la care poate fi început un studiu
ad-hoc asupra a ceea ce este adevărat şi fals în glumele despre această
localitate.
Coordonatorul
Muzeului Romanaţiului din Caracal, Dana Nicula, muzeograf şi doctor în
istorie, consideră că gluma “s-a îngroşat” din momentul în care s-a
afirmat că, la Caracal, s-a răsturnat carul cu proşti.
“Acest
afront pe care îl suportă Caracalul şi, implicit, caracalenii - ce,
uneori, din cauza acestui fapt, nici nu spun că sunt din acest oraş mic,
dar cu o istorie impresionantă pe care nu o cunosc mulţi -, a pornit de
la un eveniment istoric real - Revoluţia de la 1848, care, aşa cum se
ştie, s-a declanşat la Islaz, în judeţul Romanaţi (Olt). Guvernul
revoluţionar, de la Islaz a plecat spre Caracal şi cu ce altceva decât
cu căruţa. La bariera de sud a oraşului, unde au fost întâmpinaţi de
către Gheorghe Magheru - ispravnicul judeţului Romanaţi de atunci, s-a
rupt obada (parte a unei roţi de lemn, n.r.) de la un car cu
revoluţionari, persoane pe care domnitorul Gheorghe Bibescu şi acoliţii
săi îi considerau "prostime". De aici, din gură în gură, ei au ajuns "proşti". Localnicii au găsit şi o replică bună la acest
calambur: <Prin Caracal e drumul cam abrupt,/ Şi
de-abia tot trecând străini cam blegi/ S-au pomenit ades cu carul rupt,/
Dar ale noastre au rămas întregi>
Prin Caracal e drumul
cam abrupt,/ Şi de-abia tot trecând străini cam blegi/ S-au pomenit ades
cu carul rupt,/ Dar ale noastre au rămas întregi
Citeste mai mult: adev.ro/nj7kix
(Nicolae Paul Mihai)”. Citeste mai mult: adev.ro/nj7kix
Se
mai spune despre Caracal că este “oraşul minunilor”. Muzeograful Dana
Nicula, cu argumente ce pot fi oricând probate cu documente oficiale,
este de părere că şi această expresie, ca şi ceea ce conţine aceasta,
este tot opera locuitorilor oraşului.
“Caracalenii,
având un spirit mai şugubăţ specific oltenilor, au scos tot felul de
glume pornind de la fapte mai mult sau mai puţin adevărate. Astfel, se
spune prin târg că, la începutul secolului XX, Cimitirul ar fi existat
în oraş pe strada Învierii. Potrivit primului plan al oraşului din
1895-1896 realizat de către ing. Grumăzescu, cimitirul se afla la acea
dată pe aceeaşi stradă pe care se află şi acum, şi anume pe strada
Carpaţi, la intrarea în localitate dinspre Slatina; nu apare în niciun
plan mai târziu. De asemenea, se spune că ar fi existat o Fabrică de
Gheaţă în zona gării pe strada Soarelui – lucru neadevărat, sau că
pompierii aveau garnizoana în aceeaşi zonă pe strada Focului, Puşcăria
pe strada Libertăţii etc. Se poate dovedi oricând în mod oficial că
străzile menţionate sunt străzi care nu se regăsesc în planurile de
sistematizare ale oraşului, excepţie făcând doar Strada Libertăţii, care
s-a numit cu adevărat astfel în perioada comunistă”, a declarat
oficialul Muzeului Romanaţiului din Caracal.
Întâmplări
haioase care au avut loc în Caracal sunt consemnate de către Ştefan
Ricman în “Monografia Judeţului Romanaţi” din anul 1928.
Printre
întâmplările hazlii reale este foarte cunoscută o situaţie ce îi are ca
protagonişti pe un tânăr magistrat şi pe un fost administrator
financiar, Constantin Nanu. Astfel, tânărul cu pricina, care, la vremea
când s-a petrecut situaţia, se mutase de curând în oraş – undeva pe la
începutul anilor 1900, stătea de vorbă la o masă, în faţa cofetăriei
“Ionescu”, cu C-tin Nanu. La un moment dat, prin faţa cofetăriei ar fi
trecut doi măgari, prilej cu care tânărul, vrând să facă o glumă, i-ar
fi spus bătrânului: “- Mulţi măgari, Coane Costică, în oraşul
dumneavoastră…".
Iar răspunsul bătrânului, cunoscut ca fiind şugubăţ nevoie mare, nu a întârziat:
“- Da, dar mai toţi sunt venetici”.
Iar răspunsul bătrânului, cunoscut ca fiind şugubăţ nevoie mare, nu a întârziat:
“- Da, dar mai toţi sunt venetici”.
O
altă întâmplare este legată de incidentul hazliu suferit de marele
actor Constantin Nottara. În perioada interbelică, bătrânul actor a
venit să joace pe scena Teatrului Naţional din Caracal. Fiind vară,
acesta a mers la Grădina Boşotescu - situată în centrul oraşului,
aproape de teatru - pentru a se răcori. Aici a început să facă glume pe
seama caracalenilor, referindu-se în mod special la căruţa cu proşti.
Caracalenii prezenţi în zonă la acel moment, orgolioşi din fire, ar fi
sărit imediat la bătaie. Actorul, cunoscut ca având un dezvoltat spirit
de glumă, ar fi strigat cât îl ţinea gura:
“- Săriţi că mă omoară crăcălenii !... Săriţi că mă omoară crăcălenii !...”.
“- Săriţi că mă omoară crăcălenii !... Săriţi că mă omoară crăcălenii !...”.
Bancuri cu şi despre Caracal:
La întrebarea “De unde eşti?”, locuitorii din Caracal vor răspunde, din reflex: “Prost eşti tu!”.
Un
om din Caracal stătea liniştit în faţa blocului curăţând nişte ştiuleţi
de porumb. La un moment dat observă un tip într-un deltaplan care
zboară tot mai aproape de blocuri, le încercuieşte, se apropie şi mai
mult, după care se izbeşte de un bloc şi se prăbuşeşte. Caracaleanul
continuă să-şi cureţe porumbul calm şi zice: “Halal ţară, halal
terorişti”.
- Dom’le, dom’le, nu te supăra, aici e Caracal ?
La care cel de pe peron, uitându-se direct în ochii celuilalt - cam cu sictir aşa, răspunde:
- Bine, mă, că eşti tu dăştept!...
de Mugurel Manea
Citeste mai mult: adev.ro/nj7kix
Citeste mai mult: adev.ro/nj7kix