„Romgleza” tinde să înlocuiască limba română în marile companii şi
nu numai, iar aceasta este o tendinţă firească, ţinând cont de „invazia”
limbii engleze, spun experţii. O conversaţie în romgleză îmbină
elemente de română şi engleză din care rezultă un dialect tehnic,
cuvintele englezeşti fiind folosite în special în medii precum IT,
marketing, management.
Expertul
în oratorie (public speaking) Mihaela Apetrei a explicat pentru
Adevărul că "romgleza" este folosită în corporaţii pe partea de
documentare sau în comunicarea cu ceilalţi colegi. "Atunci când te
exprimi sau citeşti în engleză într-un procent de 50% din întregul
proces de comunicare, este firesc să preiei şi în conversaţia curentă
anumite cuvinte care fac parte din terminologia de specialitate sau, pur
şi simplu, exprimă mai precis şi mai rapid anumite nuanţe. Totuşi,
aceste „împrumuturi” trebuie realizate cu discernământ, iar limita ar
trebui s-o reprezinte denaturarea, ba chiar deteriorarea anumitor
sensuri pe care cuvintele preluate le au deja în română", a spus
Apetrei.
Ea a dat şi un exemplu de dialog pe care l-a întâlnit în lumea corporaţiilor:
- Crezi că face sens să forcastăm în continuare pe pipeline-ul deja existent, în care customizăm produsele de end-user?
- Poate dacă sharuim şi cu headquarterul şi ne dau ok-ul pentru adresarea ultimelor probleme de suportare a clienţilor.
- Pe ce anume te focusezi în analiză? Pe noile aplicaţii la poziţiile de top sau pe damage-ul din exit?
Contactat
de Adevărul, un specialist IT din domeniul comunicaţiilor, care
lucrează la o multinaţională, a explicat exact în ce condiţii utilizează
romgleza: "În primul rând, avem colegi străini şi atunci când lucrezi
cu echipe mixte, internaţionale, vorbeşti în engleză. Astfel, expunerea
zilnică la limba engleză este mai mare fiindcă tot ceea ce faci e
conectat la engleză. Romgleza a apărut şi fiindcă nu avem în română
sensul unor cuvinte care există în engleză şi care ţin de domeniul
tehnic. Poate că există un cuvânt în română care să traducă ceea ce vrem
să spunem, dar nu întocmai, cuvântul din engleză se potriveşte mai bine
ca sens, de aceea preferăm să-l folosim pe acela. În afara corporaţiei
nu utilizez romgleza, decât atunci când vorbesc despre domeniul de lucru
şi automat trebuie să utilizez termeni englezeşti, fiind un limbaj
specific tehnic", a explicat expertul în IT.
Conversaţii în romgleză: De la „to make sense“ la „face sens“
Un
utilizator obişnuit al limbii române, nefamiliarizat cu acest jargon
profesional, nu înţelege mare lucru". completează Apetrei. "Poate că nu
ştie ce înseamnă „pipeline”, „headquarter” sau „damage”, deşi recunoaşte
„muzica” specifică limbii române, din moment ce regulile de articulare,
declinare şi conjugare le-au fost aplicate fără probleme. Totuşi,
interlocutorii se înţeleg, dar dincolo de acest lucru pot semnala
existenţa unor barbarisme, care depăşesc limitele împrumuturilor fireşti
şi utile. De pildă, „face sens” – este unul dintre calcurile cele mai
urâte pe care le întâlnim în „romgleză”. Avem expresia foarte potrivită
„a avea sens”, care înseamnă exact acelaşi lucru cu „make sense” din
engleză. Traducerea mot-à-mot nu este decât expresia comodităţii
nejustificate a vorbitorilor, a lipsei elementare de respect faţă de
limbă. La fel, „suportarea clienţilor”, care dă naştere unei situaţii
ridicole. Nu se pune problema să ne „suportăm” clienţii, ci să-i
susţinem, să-i sprijinim... Orice antreprenor, om de afaceri sau
profesionist ştie că „suportarea clienţilor” este o atitudine cel puţin
păguboasă", a exemplificat Apetrei.
Ea
mai spune că în aceeaşi situaţie se află şi „adresarea problemei”, însă
o problemă nu poate fi „adresată”, doar o scrisoare sau o cerere pot fi
„adresate”. Sensul pe care îl folosesc cei care vorbesc romgleza este
de „rezolvare” sau „încercare de rezolvare", însă acest cuvânt, folosit
cu această semnificaţie, este tot un barbarism.
Apetrei
mai face referire la cuvintele „forecast”, „end-user”, „top”, „damage”
şi „exit”, care ar putea fi traduse, cu un dram de efort, în prognoză,
utilizator final, de vârf, pericol şi ieşire. "Totuşi, cât timp sunt
utilizate numai ca jargon profesional, între membrii unei comunităţi, nu
sunt atât de deranjante folosite în engleză, pentru că nu există şi în
limba română, eventual cu alte sensuri. ”Pipeline” este, iarăşi, un
termen care nu poate fi exprimat în limba română decât printr-o
structură întreagă: înseamnă „conductă”, dar în afaceri este folosit cu
sensul de „a fi pe agenda de lucru”, „a fi în proiect”. „Top” există în
română, cu sensul fie de „top de hârtie”, fie de „clasament”, diferit de
cel din exemplul dat mai sus", spune Apetrei.
Conversaţii în romgleză: „Share“ şi „focus“
Ceva
mai fireşti, ca împrumuturi, adaugă ea, ar putea fi „customizare”,
„share”, „headquarter” şi „focus”. "Acestea nu există (încă) în DEX, dar
sunt utilizarea lor poate fi cumva justificată prin faptul că nuanţele
pe care le exprimă nu există în echivalentele româneşti: „personalizare”
nu este chiar „potrivire, adaptare pentru client”, „share” nu este
acelaşi lucru cu „partajare” sau „împărtăşire” şi „headquarter” poate fi
tradus, foarte pretenţios, prin „cartier general” – totuşi, cine ar
folosi această structură demodată? Nici „sediu central” nu sună prea
bine, chiar dacă este o adaptare mai modernă. În ceea ce priveşte
ultimul cuvânt, „focus”, cred că adoptarea lui ar trebui să vină foarte
rapid, pentru că „focalizare” (corespondentul românesc) pare foarte
nepotrivit, iar „concentrare” conţine o diferenţă semantică
semnificativă. La fel după cum ar trebui acceptate şi „audienţă”,
inclusiv cu sensul de „public” (de altfel, în DEX există menţionată
expresia „A avea audienţă la...” – adică a exista un public) şi
„locaţie” (pe care toată lumea îl foloseşte deja cu sensul de „loc”)",
încheiat expertul.
Sfaturile lingviştilor: cum evităm romgleza
"În
cartea 101 greşeli de lexic şi de semantică" semnată de doi dintre
lingviştii de la Institutul de lingvistică al Academiei Române,
Alexandru Nicolae şi Adina Dragomirescu, la capitolul "Romgleza noastră
cea de toate zilele" spun că trăsătura cea mai vizibilă a lexicului
limbii române de azi este influenţa englezei.
"Nu
e vorba de un fenomen negativ în sine. Îmbogăţirea lexicului se face
atât prin cuvinte noi (împrumutate, derivate cu prefixe şi sufixe,
compuse, trunchiate ori a căror structură o copiază pe cea a unor
cuvinte sau expresii străine), cât şi prin transformările semantice ale
unor cuvinte deja existente în limbă (lărgiri şi restrângeri de sens,
înnobilări şi degradări, copierea semantismului cuvintelor
corespunzătoare din alte limbi). Toate acestea sunt mecanisme normale în
evoluţia oricărei limbi, care însă poate trece cu uşurinţă în domeniul
greşelilor de limbă, dacă nu respectă regulile, dacă nu sunt
sistematice, ci individuale, dacă nu se potrivesc registrului stilistic
în care apar.", scriu lingvuiştii. Ei consideră că orice vor spune
puriştii limbii române, până la urmă ar trebui să lăsăm limba să decidă
ce va păstra şi ce nu va păstra din valul de cuvinte englezeşti.
Lingviştii
de la Academie amintesc despre faptul că în secolele XVIII şi XIX,
româna a asimilat un bogat vocabular franţuzesc, deci importul masiv de
englezisme nu este un fenomen nemaiîntâlnit în istoria limbii române.
Astfel că importul de noi cuvinte nu este o problemă, însă lucrurile se
complică atunci când neologismele încep să schimbe sensul cuvintelor
deja existente, cele pe care le-am introdus în limba română acum 100-200
de ani.
de Ioana Nicolescu
Citeste mai mult: adev.ro/nj9isc
Citeste mai mult: adev.ro/nj9isc