Conversaţii în romgleză. Cum se vorbeşte în multinaţionale şi cum afectează limba română

„Romgleza” tinde să înlocuiască limba română în marile companii şi nu numai, iar aceasta este o tendinţă firească, ţinând cont de „invazia” limbii engleze, spun experţii. O conversaţie în romgleză îmbină elemente de română şi engleză din care rezultă un dialect tehnic, cuvintele englezeşti fiind folosite în special în medii precum IT, marketing, management.

Expertul în oratorie (public speaking) Mihaela Apetrei a explicat pentru Adevărul că "romgleza" este folosită în corporaţii pe partea de documentare sau în comunicarea cu ceilalţi colegi. "Atunci când te exprimi sau citeşti în engleză într-un procent de 50% din întregul proces de comunicare, este firesc să preiei şi în conversaţia curentă anumite cuvinte care fac parte din terminologia de specialitate sau, pur şi simplu, exprimă mai precis şi mai rapid anumite nuanţe. Totuşi, aceste „împrumuturi” trebuie realizate cu discernământ, iar limita ar trebui s-o reprezinte denaturarea, ba chiar deteriorarea anumitor sensuri pe care cuvintele preluate le au deja în română", a spus Apetrei.

Ea a dat şi un exemplu de dialog pe care l-a întâlnit în lumea corporaţiilor:
- Crezi că face sens să forcastăm în continuare pe pipeline-ul deja existent, în care customizăm produsele de end-user?
- Poate dacă sharuim şi cu headquarterul şi ne dau ok-ul pentru adresarea ultimelor probleme de suportare a clienţilor.
- Pe ce anume te focusezi în analiză? Pe noile aplicaţii la poziţiile de top sau pe damage-ul din exit?

Contactat de Adevărul, un specialist IT din domeniul comunicaţiilor, care lucrează la o multinaţională, a explicat exact în ce condiţii utilizează romgleza: "În primul rând, avem colegi străini şi atunci când lucrezi cu echipe mixte, internaţionale, vorbeşti în engleză. Astfel, expunerea zilnică la limba engleză este mai mare fiindcă tot ceea ce faci e conectat la engleză. Romgleza a apărut şi fiindcă nu avem în română sensul unor cuvinte care există în engleză şi care ţin de domeniul tehnic. Poate că există un cuvânt în română care să traducă ceea ce vrem să spunem, dar nu întocmai, cuvântul din engleză se potriveşte mai bine ca sens, de aceea preferăm să-l folosim pe acela. În afara corporaţiei nu utilizez romgleza, decât atunci când vorbesc despre domeniul de lucru şi automat trebuie să utilizez termeni englezeşti, fiind un limbaj specific tehnic", a explicat expertul în IT.

Conversaţii în romgleză: De la „to make sense“ la „face sens“

Un utilizator obişnuit al limbii române, nefamiliarizat cu acest jargon profesional, nu înţelege mare lucru". completează Apetrei. "Poate că nu ştie ce înseamnă „pipeline”, „headquarter” sau „damage”, deşi recunoaşte „muzica” specifică limbii române, din moment ce regulile de articulare, declinare şi conjugare le-au fost aplicate fără probleme. Totuşi, interlocutorii se înţeleg, dar dincolo de acest lucru pot semnala existenţa unor barbarisme, care depăşesc limitele împrumuturilor fireşti şi utile. De pildă, „face sens” – este unul dintre calcurile cele mai urâte pe care le întâlnim în „romgleză”. Avem expresia foarte potrivită „a avea sens”, care înseamnă exact acelaşi lucru cu „make sense” din engleză. Traducerea mot-à-mot nu este decât expresia comodităţii nejustificate a vorbitorilor, a lipsei elementare de respect faţă de limbă. La fel, „suportarea clienţilor”, care dă naştere unei situaţii ridicole. Nu se pune problema să ne „suportăm” clienţii, ci să-i susţinem, să-i sprijinim... Orice antreprenor, om de afaceri sau profesionist ştie că „suportarea clienţilor” este o atitudine cel puţin păguboasă", a exemplificat Apetrei.

Ea mai spune că în aceeaşi situaţie se află şi „adresarea problemei”, însă o problemă nu poate fi „adresată”, doar o scrisoare sau o cerere pot fi „adresate”. Sensul pe care îl folosesc cei care vorbesc romgleza este de „rezolvare” sau „încercare de rezolvare", însă acest cuvânt, folosit cu această semnificaţie, este tot un barbarism.

Apetrei mai face referire la cuvintele „forecast”, „end-user”, „top”, „damage” şi „exit”, care ar putea fi traduse, cu un dram de efort, în prognoză, utilizator final, de vârf, pericol şi ieşire. "Totuşi, cât timp sunt utilizate numai ca jargon profesional, între membrii unei comunităţi, nu sunt atât de deranjante folosite în engleză, pentru că nu există şi în limba română, eventual cu alte sensuri. ”Pipeline” este, iarăşi, un termen care nu poate fi exprimat în limba română decât printr-o structură întreagă: înseamnă „conductă”, dar în afaceri este folosit cu sensul de „a fi pe agenda de lucru”, „a fi în proiect”. „Top” există în română, cu sensul fie de „top de hârtie”, fie de „clasament”, diferit de cel din exemplul dat mai sus", spune Apetrei.

Conversaţii în romgleză: „Share“ şi „focus“

Ceva mai fireşti, ca împrumuturi, adaugă ea, ar putea fi „customizare”, „share”, „headquarter” şi „focus”. "Acestea nu există (încă) în DEX, dar sunt utilizarea lor poate fi cumva justificată prin faptul că nuanţele pe care le exprimă nu există în echivalentele româneşti: „personalizare” nu este chiar „potrivire, adaptare pentru client”, „share” nu este acelaşi lucru cu „partajare” sau „împărtăşire” şi „headquarter” poate fi tradus, foarte pretenţios, prin „cartier general” – totuşi, cine ar folosi această structură demodată? Nici „sediu central” nu sună prea bine, chiar dacă este o adaptare mai modernă. În ceea ce priveşte ultimul cuvânt, „focus”, cred că adoptarea lui ar trebui să vină foarte rapid, pentru că „focalizare” (corespondentul românesc) pare foarte nepotrivit, iar „concentrare” conţine o diferenţă semantică semnificativă. La fel după cum ar trebui acceptate şi „audienţă”, inclusiv cu sensul de „public” (de altfel, în DEX există menţionată expresia „A avea audienţă la...” – adică a exista un public) şi „locaţie” (pe care toată lumea îl foloseşte deja cu sensul de „loc”)", încheiat expertul.

Sfaturile lingviştilor: cum evităm romgleza

"În cartea 101 greşeli de lexic şi de semantică" semnată de doi dintre lingviştii de la Institutul de lingvistică al Academiei Române, Alexandru Nicolae şi Adina Dragomirescu, la capitolul "Romgleza noastră cea de toate zilele" spun că trăsătura cea mai vizibilă a lexicului limbii române de azi este influenţa englezei.

"Nu e vorba de un fenomen negativ în sine. Îmbogăţirea lexicului se face atât prin cuvinte noi (împrumutate, derivate cu prefixe şi sufixe, compuse, trunchiate ori a căror structură o copiază pe cea a unor cuvinte sau expresii străine), cât şi prin transformările semantice ale unor cuvinte deja existente în limbă (lărgiri şi restrângeri de sens, înnobilări şi degradări, copierea semantismului cuvintelor corespunzătoare din alte limbi). Toate acestea sunt mecanisme normale în evoluţia oricărei limbi, care însă poate trece cu uşurinţă în domeniul greşelilor de limbă, dacă nu respectă regulile, dacă nu sunt sistematice, ci individuale, dacă nu se potrivesc registrului stilistic în care apar.", scriu lingvuiştii. Ei consideră că orice vor spune puriştii limbii române, până la urmă ar trebui să lăsăm limba să decidă ce va păstra şi ce nu va păstra din valul de cuvinte englezeşti.

Lingviştii de la Academie amintesc despre faptul că în secolele XVIII şi XIX, româna a asimilat un bogat vocabular franţuzesc, deci importul masiv de englezisme nu este un fenomen nemaiîntâlnit în istoria limbii române. Astfel că importul de noi cuvinte nu este o problemă, însă lucrurile se complică atunci când neologismele încep să schimbe sensul cuvintelor deja existente, cele pe care le-am introdus în limba română acum 100-200 de ani.

"Majoritatea cuvintelor care au căpătat sensuri noi sunt neologisme şi, în multe cazuri, este vorba de termeni (relativ) specializaţi, care, prin intermediul presei, pătrund în alte terminologii decât cea de origine şi apoi în limba română. În multe cazuri sunt afectate cuvinte de de origine franceză , fixate în limbă cu anumite semnificaţii, care au copiat recent înţelesuri ale corespondentelor englezeşti. Unele dintre aceste îmbogăţiri semantice vor fi, cu siguranţă, acceptate de limbă, însă altele sunt efemere. Ceea ce putem face pentru a evita simplu greşelile de acest tip este să folosim, de fiecare dată când îl avem la îndemână, cuvântul românesc. Să spunem, de exemplu, a se concentra în loc de a se focusa, acord în loc de agrement (care este deja încetăţenit cu sensul plăcere, distracţie)", spun lingviştii în carte.

de Ioana Nicolescu
Citeste mai mult: adev.ro/nj9isc