Treceți la conținutul principal

SFada cu literatura. Anul fantastic 2014

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, 2014 va fi ales ca reper pentru ceea ce înseamnă „un an bun“ pentru fantastica românească. Argumentele pentru acest lucru sînt cantitative – în ceea ce este producţia de carte – şi calitative – în ceea ce priveşte o parte din această producţie de carte, dar şi evenimentele dedicate literaturii sf&f. Altfel spus, ce NU a fost bun/reuşit în 2014 ia mai puţin timp să fie trecut în revistă, ceea ce se va şi întîmpla în continuare.

Probabil cea mai mare nereuşită a sf&f-ului românesc în 2014 este impresia de submediocritate lăsată de majoritatea promotorilor din ţară. Nu am avut RomCon (Convenţie Naţională); am fost turişti pe cont propriu la EuroCon (Dublin, în august) şi WorldCon (Londra, cu o săptămână înainte de convenţia europeană); pentru EuroCon nu am reuşit să ne punem de acord asupra listei de nominalizări ale României decît după ce lista de discuţii pe subiect s-a închis (iulie); ediţia a XXV-a a taberei de creaţie Atlantykron, deşi a dat (prin generozitatea Editurii Nemira) un almanah (şi) literar a fost consfinţirea dispariţiei literaturii sf&f din prima linie a programului respectivului eveniment; Festivalul de science fiction de la Râşnov (iulie) nu a avut public.

Următoarea nereuşită a sf&f-ului românesc în 2014 a fost corodarea ideii de premiu acordat literaturii de gen: scandalul ediţiei a VI-a a COLIN-ului a fost urmat de derizoriul primei ediţii a premiului „Mihail Grămescu“ (ambele în iulie), de misterul criteriilor de nominalizare/acordare ale premiului „Ion Hobana“ (în noiembrie) şi, evident, de lipsa premiilor RomCon (din moment ce n-a fost RomCon). 

Cu toate acestea, 2014 a fost un an foarte bun. Şi, pentru că am început cu evenimentele, să dăm acum exemplu de evenimente reuşite în sf&f-ul românesc. De departe, serile dedicate literaturii de gen la FILB 2014 (decembrie, Bucureşti) şi Zilele HELION (mai, Timişoara) sînt cele care ar fi bine să fixeze de-acum încolo standardele pentru manifestările în domeniu. 

La FILB, Sebastian A. Corn şi Michael Haulică, în faţa unui public foarte receptiv şi participativ, au dat o replică din fantastica românească recentă invitaţiilor britanici – acolo şi atunci nu a existat decît literatură mondială de calitate – şi m-am simţit fain ca român cu scriitorii mei pe scenă. La HELION, standardul comunicărilor şi al discuţiilor avute de invitaţii din mediul academic (o menţiune specială pentru Mariano Martin Rodriguez şi pentru Sorin Antohi) îndreptăţesc clubul timişorean să spere că publicaţia Biblioteca Nova poate trece la alt nivel, recunoscut internaţional, dincolo de statutul de critique-zin deja asumat. Şi, ca notă pentru ceilalţi promotori din ţară, sesiunea HELION din 2015 a avut tema, data şi o parte din program deja stabilite la sesiunea din 2014! (Cam asta ar însemna „organizare“.) 

Către producţia de carte sf&f a anului 2014 vom face trecerea prin semnalarea numărului dedicat din Caietele Echinox, un foarte bun florilegiu al cercetărilor academice româneşti în fantastică, sub forma acceptată de conferinţele internaţionale.

La cele două tîrguri de carte de anul acesta, vorbesc de cele organizate în capitală, am numărat peste 50 de titluri care au de-a face cu sf&f-ul, titluri originale româneşti, nu traduceri. Nu este locul aici să judec ce înseamnă apariţia a cîte unui titlu românesc sf&f pe săptămână, într-o literatură şi într-o ţară ca ale noastre (chiar, cum/ce mai este literatura română şi România în 2015?). Existenţa unui titlu săptămânal de sf&f original românesc (non-fiction, 1 din 10) este motivul principal pentru care cred că 2014 va fi un reper de-acum încolo. Discutarea calităţii cărţilor sf&f româneşti din 2014 este un alt subiect, unul pe care îl vom continua şi în 2015. Dar fie şi numai pentru Ne vom întoarce în Muribecca, romanul lui Sebastian A. Corn, pentru încheierea trilogiei Taravik, creată de Liviu Radu, pentru debutul A opta zi e-n fiecare noapte, al lui Eugen Cadaru, de asemenea, pentru începutul romanului-album Basmania, de Valentin Nicolau şi Tudor Popa,  şi tot pot susţine că ne vom întoarce la rafturile bibliotecilor noastre sf&f datorită cărţilor din 2014. 
Autor: Cătălin BADEA-GHERACOSTEA
sursa: observatorcultural.ro
sursa foto 

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Mike Yung, o voce extraordinară (artist al străzii, NY)

 <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/GrHfWKeTDEI?start=2" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/K-N8W3s2yYQ" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>