Am scris acest articol în weekend-ul în care am fost la cinema și am văzut The Hunger Games: Mockingjay Part 1, prima jumătate din finalul seriei (nu trilogiei, așa cum stau treburile în cazul cărților) The Hunger Games (citește recenzia).
Despre acesta pot spune că mi-a întrecut cu mult așteptările, a fost
antrenant și emoționant și, cel mai important lucru, nu mi s-a părut
tras de păr. Dintr-o carte de 300 de pagini, cu greu poți face două
filme care să nu plictisească și să lase impresia că studioul producător
își dorește și altceva în afara profitului dublat, eventual triplat (mă
uit la tine, Hobbit lacom). După ce am ieșit de la film, m-am
gândit la aceste adaptări cinematografice ale cărților și la cum au
evoluat ele în timp, adaptându-se progresului tehnologic și, în special,
cerințelor publicului.
Ecranizările făcute după romane de succes au luat cu asalt piața în ultima vreme, iar beneficiile există pentru ambele tabere. Studiourile fac studii de piață amănunțite înainte să cumpere drepturile pentru a ecraniza o carte, de cele mai multe ori bazându-se pe cât de populară este aceasta și mai puțin pe conținutul ei. Cărțile care urmează să beneficieze de filme făcute după ele devin, peste noapte, extrem de căutate, majoritatea cititorilor care până atunci le evitau dorindu-și cu ardoare să bifeze titlurile respective pe lista lor înainte ca filmele să fie lansate.
Dar ce ne facem atunci când cărțile se dovedesc dificil de ecranizat?
Desigur, nu e nimic complicat să adaptezi un roman de dragoste sau un
thriller, ambele lipsite de elemente fantastice și de cele mai multe ori
fix aceste filme se dovedesc cele mai profitabile, datorită costurilor
relativ scăzute de producție și încasărilor care, uneori, depășesc până
și așteptările caselor de producție. Însă, pentru a câștiga ceva, de
cele mai multe ori trebuie să riști.
Cred că cel mai bun exemplu în această direcție ar fi trilogia Lord of the Rings, despre care multă vreme s-a crezut că ar fi imposibil de transpus pe marele ecran datorită ființelor fantastice și a lumii complexe imaginate de Tolkien. Un prim pas spre adaptarea seriei a fost făcut în anul 1978, atunci când animația J.R.R. Tolkien's The Lord of the Rings a rulat în cinematografele din întreaga lume, fiind un adevărat succes: încasări de 30,5 milioane $ la un buget de 4 milioane. După mai bine de 20 de ani de la apariția animației, studiourile Warner Bros. lansează celebra trilogie care a dat startul nebuniei adaptărilor cinematografice ale cărților bestseller.
Având un real succes atât la critici (ultimul film, The Return of the King reușind performanța de a câștiga 11 premii Oscar din tot atâtea nominalizări, un record care nici în ziua de azi nu a fost depășit), cât și la box office, trilogia care i-a adus faima regizorului Peter Jackson este urmată, la aproape 10 ani după încheiere, de un prequel, o trilogie a cărei acțiune are loc înaintea celei din Lord of the Rings. Și aici încep deja să se simtă influențele unui Hollywood modern, disperat după așa-zisele „universuri cinematografice”, pentru că The Hobbit (citește recenzia), deși o carte subțirică, a fost împărțită în 3 (!!!) filme, fiecare lung de peste 2 ore și jumătate.
Moda cărților împărțite în două sau mai multe filme s-a născut odată cu apropierea finalului îndrăgitei serii Harry Potter.
Primele 6 filme nu au reușit să fie pe placul celor mai înfocați fani,
datorită multitudinii de elemente cheie prezente în cărți, dar care
lipseau din adaptările cinematografice și, astfel, creau discontinuități
în cadrul francizei. Decizia de a împărți ultimul volum în două părți,
lansate la un interval de 7-8 luni. Cu toate că și de această dată au
existat unele plângeri, Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1 simțindu-se mai mult ca o „pregătire a terenului” pentru Deathly Hallows Part 2, filmele au avut încasări de aproape 2 milioane $. Iar de aici au pornit: The Twilight saga: Braking dawn Parts 1 & 2, The Hunger Games: Mockingjay Parts 1 & 2, trilogia The Hobbit și, cel mai nou membru al clubului, The Divergent series: Allegiant Parts 1 & 2.
Un alt trend este adaptarea romanelor young adult și contemporary, atât de populare printre cititorii de toate vârstele. Există și un motiv pentru asta: în general, filmele bazate pe astfel de cărți nu au costuri de producție atât de mari și, mulțumită fanilor deja existenți care își doresc să-și vadă poveștile preferate ecranizate, aproape de fiecare data ajung să facă profit. Cel mai recent film care îmi vine în minte este The Fault in Our Stars care, la un buget de 12 milioane $ a reușit să strângă la nivel mondial 304 milioane! Evident, există o grămadă de filme care, fie din cauza unei slabe campanii de promovare sau a diferențelor „impardonabile” față de materialul original, de multe ori nu-și pot acoperi nici măcar bugetul de producție (Vampire Academy: 30 milioane $ buget, 15 milioane $ încasări). Deci, bestseller nu este neapărat echivalent cu succes pe marele ecran.
Ecranizările vor mai exista, cu siguranță, multă vreme de acum încolo.
Fie că ne place sau nu, Hollywood-ul adoră să-și înfigă ghearele în
cărțile pe care le iubim atât de mult. Noi, cititorii, ne așteptăm ca
fiecare cuvânt să fie transpus în peliculă cu sfințenie și să nu se
aducă nicio modificare textului, de multe ori ignorând faptul că filmul
și cartea sunt niște medii total diferite, că un lucru poate avea sens
pe pagină, dar în contextul filmului ar fi bizar. Studiourile vor un
singur lucru: să facă profit și par să conștientizeze tot mai mult că
există un echilibru fragil între cele două. Putem spera doar ca acest
lucru să însemne că, de acum încolo, vom primi ecranizări din ce în ce
mai bune, mai sofisticate și mai fidele materialului din care își trag
inspirația.
Scris de Razvan Timar
sursa: bookblog.ro
Ecranizările făcute după romane de succes au luat cu asalt piața în ultima vreme, iar beneficiile există pentru ambele tabere. Studiourile fac studii de piață amănunțite înainte să cumpere drepturile pentru a ecraniza o carte, de cele mai multe ori bazându-se pe cât de populară este aceasta și mai puțin pe conținutul ei. Cărțile care urmează să beneficieze de filme făcute după ele devin, peste noapte, extrem de căutate, majoritatea cititorilor care până atunci le evitau dorindu-și cu ardoare să bifeze titlurile respective pe lista lor înainte ca filmele să fie lansate.
Dar ce ne facem atunci când cărțile se dovedesc dificil de ecranizat?
Desigur, nu e nimic complicat să adaptezi un roman de dragoste sau un
thriller, ambele lipsite de elemente fantastice și de cele mai multe ori
fix aceste filme se dovedesc cele mai profitabile, datorită costurilor
relativ scăzute de producție și încasărilor care, uneori, depășesc până
și așteptările caselor de producție. Însă, pentru a câștiga ceva, de
cele mai multe ori trebuie să riști.Cred că cel mai bun exemplu în această direcție ar fi trilogia Lord of the Rings, despre care multă vreme s-a crezut că ar fi imposibil de transpus pe marele ecran datorită ființelor fantastice și a lumii complexe imaginate de Tolkien. Un prim pas spre adaptarea seriei a fost făcut în anul 1978, atunci când animația J.R.R. Tolkien's The Lord of the Rings a rulat în cinematografele din întreaga lume, fiind un adevărat succes: încasări de 30,5 milioane $ la un buget de 4 milioane. După mai bine de 20 de ani de la apariția animației, studiourile Warner Bros. lansează celebra trilogie care a dat startul nebuniei adaptărilor cinematografice ale cărților bestseller.
Având un real succes atât la critici (ultimul film, The Return of the King reușind performanța de a câștiga 11 premii Oscar din tot atâtea nominalizări, un record care nici în ziua de azi nu a fost depășit), cât și la box office, trilogia care i-a adus faima regizorului Peter Jackson este urmată, la aproape 10 ani după încheiere, de un prequel, o trilogie a cărei acțiune are loc înaintea celei din Lord of the Rings. Și aici încep deja să se simtă influențele unui Hollywood modern, disperat după așa-zisele „universuri cinematografice”, pentru că The Hobbit (citește recenzia), deși o carte subțirică, a fost împărțită în 3 (!!!) filme, fiecare lung de peste 2 ore și jumătate.
Moda cărților împărțite în două sau mai multe filme s-a născut odată cu apropierea finalului îndrăgitei serii Harry Potter.
Primele 6 filme nu au reușit să fie pe placul celor mai înfocați fani,
datorită multitudinii de elemente cheie prezente în cărți, dar care
lipseau din adaptările cinematografice și, astfel, creau discontinuități
în cadrul francizei. Decizia de a împărți ultimul volum în două părți,
lansate la un interval de 7-8 luni. Cu toate că și de această dată au
existat unele plângeri, Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1 simțindu-se mai mult ca o „pregătire a terenului” pentru Deathly Hallows Part 2, filmele au avut încasări de aproape 2 milioane $. Iar de aici au pornit: The Twilight saga: Braking dawn Parts 1 & 2, The Hunger Games: Mockingjay Parts 1 & 2, trilogia The Hobbit și, cel mai nou membru al clubului, The Divergent series: Allegiant Parts 1 & 2.Un alt trend este adaptarea romanelor young adult și contemporary, atât de populare printre cititorii de toate vârstele. Există și un motiv pentru asta: în general, filmele bazate pe astfel de cărți nu au costuri de producție atât de mari și, mulțumită fanilor deja existenți care își doresc să-și vadă poveștile preferate ecranizate, aproape de fiecare data ajung să facă profit. Cel mai recent film care îmi vine în minte este The Fault in Our Stars care, la un buget de 12 milioane $ a reușit să strângă la nivel mondial 304 milioane! Evident, există o grămadă de filme care, fie din cauza unei slabe campanii de promovare sau a diferențelor „impardonabile” față de materialul original, de multe ori nu-și pot acoperi nici măcar bugetul de producție (Vampire Academy: 30 milioane $ buget, 15 milioane $ încasări). Deci, bestseller nu este neapărat echivalent cu succes pe marele ecran.
Ecranizările vor mai exista, cu siguranță, multă vreme de acum încolo.
Fie că ne place sau nu, Hollywood-ul adoră să-și înfigă ghearele în
cărțile pe care le iubim atât de mult. Noi, cititorii, ne așteptăm ca
fiecare cuvânt să fie transpus în peliculă cu sfințenie și să nu se
aducă nicio modificare textului, de multe ori ignorând faptul că filmul
și cartea sunt niște medii total diferite, că un lucru poate avea sens
pe pagină, dar în contextul filmului ar fi bizar. Studiourile vor un
singur lucru: să facă profit și par să conștientizeze tot mai mult că
există un echilibru fragil între cele două. Putem spera doar ca acest
lucru să însemne că, de acum încolo, vom primi ecranizări din ce în ce
mai bune, mai sofisticate și mai fidele materialului din care își trag
inspirația.Scris de Razvan Timar
sursa: bookblog.ro