Treceți la conținutul principal

De ce nu trebuie alocaţi mai mulţi bani pentru cultură. O irefutabilă demonstraţie ştiinţifică

Din toate cele 365 de zile ale anului, una singură – 15 ianuarie – este dedicată sărbătoririi Culturii Naţionale. O zi ca o insulă în marea celorlalte 364 de zile, care, fiecare şi toate laolaltă, fac abstracţie de numita Cultură Naţională.

De altfel, bugetul (în exerciţiu) alocat Ministerului Culturii reprezintă 0,25% din PIB. Asta înseamnă, de fapt, că Ziua Culturii Naţionale este în perfectă armonie cu bugetul alocat culturii. Matematica nu dă greş şi ne arată că Ziua Culturii Naţionale reprezintă cca. 0,27 % din totalul zilelor anului, deci cam tot atât cât reprezintă, procentual, bugetul culturii din PIB.

Astfel stând lucrurile, orice comentariu negativ referitor la banii alocaţi culturii nu poate fi considerat decât răuvoitor sau, în cel mai bun caz, nedocumentat. Orice buget care ar aloca mai mult de 0,25 % din PIB pentru cultură ar fi unul greşit calculat şi ar putea avea repercusiuni negative asupra stabilităţii macroeconomice a României. Or, toţi românii de bună credinţă şi buni patrioţi nu-şi doresc decât o ţară stabilă şi înfloritoare, aşa cum este ea acum.

Din fericire, Guvernul veghează şi nu permite derapajele financiare pe care le-ar genera alocarea unei sume mai mari pentru cultură, asigurând astfel echilibrul, altfel fragil şi vulnerabil, al României – condiţie esenţială a bunăstării materiale şi spirituale a fiecăruia dintre noi.

Aşadar, este de datoria fiecăruia dintre noi să-i identifice şi să-i demaşte cu mânie democratică pe toţi cei care cârcotesc pe tema bugetului alocat culturii şi refuză, cu rea-voinţă, să accepte realitatea şi corectitudinea calculului procentual anterior demonstrat.

Autor: Lucian Vasilescu  
sursa: zf.ro

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Mike Yung, o voce extraordinară (artist al străzii, NY)

 <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/GrHfWKeTDEI?start=2" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/K-N8W3s2yYQ" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>