Scriitorul Michael Haulică, despre scrierea creativă în SF & Fantasy

michael-haulicăAndreea Chebac: De ce este nevoie de un curs special de scriere creativă pentru genurile SF și Fantasy?

Michael Haulică: Știu că toți ne naștem tinere talente și mai știu și că mulți murim tinere speranțe. Un astfel de atelier cred că vine tocmai să curme acest traseu și să dea mai multe șanse tinerelor talente să depășească etapa de tinere speranțe. Pân la urmă, tinere talente sunt (cam) toți cei care aștern o poveste pe hârtie sau ecran. Tânărul talent devine tânără speranță în momentul în care acea poveste (și altele, și altele) ajung să fie publicate – și mă refer aici la adevărata publicare, cea într-o revistă cu ISSN sau o carte cu ISBN, lucru care atestă că au fost înregistrate oficial ca publicații sau cărți.

Chiar dacă ai o mie de cititori pe blog, asta nu te face un scriitor – deși, se pare că există un trend astăzi, cum că bloggerul este un scriitor ca toți ceilalți. Nu, competiția se dă între a fi recenzat de profesioniști în reviste profesioniste și a vinde cărți/reviste. Așa, la distribuție gratuită, toți au cititori. Fă-ți cititorii să dea bani pe operele tale, dacă vrei să te dai mare scriitor. Și, mai ales, dacă vrei să trăiești din scris (că banii de unde să vină, dacă nu din vânzări?!) – n-am întâlnit nici un scriitor adevărat care să nu vrea asta, cei care spun că pentru ei literatura e doar un hobby... asta și sunt, niște hobiști, scriitori amatori (care pot avea, desigur, succes la public, la publicul amator de mocangeli, firește).

Revenind la povestea cu sefeul... Cred că orice scriitor de SF trebuie să știe, pe lângă tehnicile generale de scriere (da, există și astea, oricât ne-am închipui noi că suntem geniali și n-avem nevoie de așa ceva) și niște lucruri în plus, adică tocmai ceea ce-i va face scrierile să fie SF sau fantasy.

Publicul de SF&F este foarte exigent, este bun cunoscător al domeniului (cred că e cam singurul public la curent cu ultimele apariții pe plan mondial) și, mai ales (sau din păcate?) bun cunoscător al chestiunii aceleia care se cheamă știință. Și asta îl face foarte greu de păcălit. Un scriitor de SF&F trebuie să știe despre ce să scrie, cum să scrie (există diferețe mari între o povestire și un proces verbal sau un referat științific), să fie conștient de publicul căruia i se adresează și multe, multe alte amănunte care le fac viața grea (dar le-o fac ușoară cititorilor).

E foarte greu să scrii F&SF și să fii împăcat cu tine însuți.

Având experiența pe care o avem, asta vom încerca să-i învățăm pe cei care se vor înscrie la Atelier.

Pentru că le vom povesti lucruri pe care le-am făcut, de care ne-am izbit noi înșine, nu lucruri pe care le-am citit în cărți de creative writing.

Andreea Chebac: Ce calități trebuie să dețină un scriitor de SF și Fantasy?

Michael Haulică: el puțin calitățile care-l fac pe un om scriitor. Talent, talent, talent. În plus, capacitatea de a inventa lumi (lucru pe care scriitorii de mainstream îl rezolvă uitându-se pe geam sau cotrobăind printre amintiri), dar nu orice fel de lumi, ci lumi care – atenție! – SĂ FUNCȚIONEZE. Indiferent că se bazează pe știință sau pe magie, totul trebuie să poată fi explicat, justificat (evident, nu e obligatoriu să fie explicat, dar aici intrăm deja în cursurile Atelierului SF&F).

Andreea Chebac: Care sunt cele mai bune cărți de SF și Fantasy?

Michael Haulică: O parte din lista mea cu cele mai bune cărți F&SF este secret de serviciu. Nefiind încă publicate în limba română, aflându-se pe lista mea de achiziții, chiar nu pot vorbi despre ele până nu se tranșează chestiunea drepturilor de autor pentru România. Așa că voi povesti câte ceva despre cărțile care sunt deja pe piață.

Ce face o carte să fie cea mai bună? Pentru unii poate fi o poveste minunată și excelent spusă. Pentru alții, fiind vorba despre F&SF, poate fi vorba despre ideile aduse – ideile noi! – sau despre felul în care sunt folosite idei mai vechi, despre personaje, despre scriitură etc. Pentru mine chiar contează cum sunt scrise cărțile, n-o să mă dea pe spate niciodată un referat științific vândut drept literatură. Mai poate fi vorba despre măsura în care cărțile determină apariția altor cărți, de influența pe care o au asupra seriilor de scriitori care le urmează.

Să vedem. Dune, de Frank Herbert (versiunea românească Ioan Doru Brana), pentru amploarea poveștii, desfășurarea de personaje, speculații și tot ce vreți.

Chrome, volumul de povestiri al lui William Gibson (versiunea românească Mihai-Dan Pavelescu), și știu că îmi asum niște riscuri aducând în față povestirile și nu Neuromantul (oferit cititorilor români de același Mihai-Dan Pavelescu), romanul-cult. Dar povestirile mi-au spus mai multe, un volum de povestiri îți prilejuiește o mai mare desfășurare de forțe, de idei, de fantezie. Plus că, la drept vorbind, dacă eu, ca scriitor, am fost influențat de Gibson (văzând în el o altă modalitate de a scrie SF, una mai potrivită pentru oamenii sfîrșitului de secol 20, una mai potrivită pentru informaticianul care eram la vremea aia), am fost influențat de povestiri, pe care le-am citit (trei dintre ele) în 1987 – și așa se face că primele mele povestiri cyberpunk le-am scris în acel an, 1987; Neuromantul a apărut la noi șapte ani mai tîrziu, deci eram un vechi autor de cyberpunk pe-atunci. :)

Tot așa, pun pe lista mea Cronicile marțiene, volumul lui Ray Bradbury (din nou o traducere de Mihai-Dan Pavelescu), un minunat serial despre Marte, dar, mai ales, despre viețile unor oameni pe Marte, ceea ce, pentru literatură, este mult mai important. Ca să nu mai spun că Ray Bradbury este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. De-atunci și din toate timpurile, de SF sau de literatură pur și simplu.

Mai adaug pe lista mea Stația Pierzaniei, de China Miéville (versiunea românească de Mihai Samoilă), un autor care reușește, la cumpăna dintre milenii (cartea a apărut în 2000 – la noi în 2005) să scrie altfel, să scrie ceva între SF și fantasy (mai târziu s-a spus că era vorba despre New Weird), influențând ceea ce avea să urmeze în acest domeniu (adică spargerea granițelor, fuziunea subgenurilor – tot ceea ce unii admiră, iar alții disprețuiesc în ziua de azi).

Din câte am spus până acum, se pare că autorul meu preferat este Mihai-Dan Pavelescu. :)

N-aș vrea totuși să se creadă că numai scriitorii străini se lăfăie pe lista mea. Am și câteva titluri autohtone, pe care le consider la fel de valoroase ca deja pomenitele capodopere. Două cărți care impresionează prin amploare, prin desfășurare de personaje și idei grandioase: Sfâșierea, de Ona Frantz, și Abația, trilogia lui Dan Doboș. Tot Dan Doboș a scris un roman despre care continui să cred că este unul dintre cele mai bune ale deceniului, DemNet. Acesta impresionează prin viziunea politică, o latură a literaturii SF destul de rar întâlnită pe la noi (sau, cel puțin, nu la acest nivel).

Rețetarium, de Costi Gurgu, unul dintre cele mai originale romane SF scrise în limba română.

Evident, lista n-ar fi nici pe departe completă fără o carte de Liviu Radu, deși mi-e foarte greu să aleg, așa că pot doar să recomand fie Spre Ierusalim, volumul de povestiri SF, fie romanele Waldemar și Armata moliilor, începuturile unor trilogii fantasy... Sau, pentru cine nu a citit nimic de Liviu Radu, Povestiri fantastice, un volum care îl arată pe scriitor în toate dimensiunile lui. Și pentru a încheia, din nicio listă de bunătăți românești F&SF nu pot lipsi cărțile colegilor mei de Atelier SF&F: Testamentul de ciocolată, de Marian Coman, o explorare fantastică a copilăriei, cum puține sunt în literatura română, ...și la sfârșit a mai rămas coșmarul, de Oliviu Crâznic, un roman modern scris după cronici medievale, un roman care relansează goticul ca subgen literar la noi, și, nu în ultimul rând, Necropolis și An/Organic, volumele de povestiri ale lui Florin Pîtea, lecții practice pentru oricine vrea să afle cum se scrie SF.

Încă ceva: chiar n-are nici un rost lista asta fără povestirile, necuprinse încă în volum, ale lui Dănuț Ivănescu, dar chiar mi-e greu să vorbesc despre literatura F&SF românească fără a-l pomeni pe cel mai înzestrat scriitor român în viață: repet, Dănuț Ivănescu (și acuma chiar că mi-am dat foc la valiză!).

Pentru restul poveștii, vino la atelierul de Scriere creativă SF & Fantasy.

Scris de   
sursa: bookblog.ro