Nume reprezentative ale literaturii străine şi române contemporane vin în octombrie, la Timişoara, la cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură
Pagini valoroase de literatură contemporană, întâlniri cu
scriitorii şi o seară dedicată integral culturii maghiare, aceasta este o
parte din oferta Festivalului Internaţional de Literatură de la
Timişoara, care se pregăteşte, în intervalul 22 – 24 octombrie, de cea
de-a treia sa ediţie.
Sala
Barocă a Muzeului de Artă Timişoara va găzdui, în intervalul 22 – 24
octombrie, cea de-a III-a ediţie a Festivalului Internaţional de
Literatură “La Vest de Est / La Est de Vest” de la Timişoara.
Potrivit informaţiilor oferite de organizatori, ediţia din acest an le va prilejui iubitorilor de literatură din Timişoara întâlnirea cu scriitori din şapte ţări: Ungaria, Croaţia, Franţa, Albania, Marea Britanie, Elveţia şi România.
Referindu-se la oferta literară făcută publicului timişorean, Robert Şerban, preşedintele FILTM, spune că: „De trei ani, iată, invităm în capitala Banatului scriitori importanţi ai Europei, care, prin cărţile şi atitudinea lor, pledează pentru actul cititului ca exerciţiu fundamental al existenţei acestei lumi. Mediem, prin intermediul FILTM, întâlnirea cu literaturi din apropierea noastră, ba chiar ne aplecăm cu interes, anual, cu precădere asupra unei ţări anume: anul acesta, ne-am propus să înţelegem mai bine contextul literar maghiar de astăzi, anul trecut am încercat să înţelegem literatura sârbă contemporană. Oaspeţii ediţiei de anul acesta ai Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara sunt autori de marcă, publicaţi de edituri prestigioase (patru dintre ei au apărut în traducere la prestigioasa editură Gallimard), distinşi cu premii importante şi primiţi cu entuziasm de către criticii occidentali. Timişoara îşi consolidează poziţia pe harta culturală românească şi europeană şi datorită acestui eveniment de calibru, care demonstrează că literatura este extrem de vie şi de frumoasă!”.
Iniţiatorii festivalului au fost, în 2012, scriitorul timişorean Robert Şerban, alături de Oana Boca şi Ioana Gruenwald, echipei alăturându-i-se, din 2013, Oana-Maria Doboşi, Raluca Selejan şi Marilena Branda.
În ceea ce priveşte obiectivele pe care iniţiatorii şi le-au propus, Robert Şerban spune că dorinţa acestora este să continue, într-o manieră deschisă publicului larg, tradiţia studiilor comparatiste iniţiate de Fundaţia „A Treia Europă” şi speră că festivalul se va constitui într-unul dintre proiectele care vor completa oferta de activităţi cu care Timişoara va candida pentru titlul de „Capitală Culturală Europeană”, în 2021.
Potrivit informaţiilor oferite de organizatori, ultima seară va fi dedicată literaturii şi culturii maghiare, în cadrul unui eveniment în care gastronomia şi muzica specifice ţării vecine vor crea cadrul propice petrecerii de final de festival.
Şapte
vor fi numele reprezentative ale literaturii universale contemporane
care se vor alătura, în decursul celor trei seri de festival, celor
cinci scriitori români contemporani ce vor reprezenta România la FILT.
Potrivit informaţiilor furnizate de organizatori, vor fi prezenţi la
festival scriitorii László Krasznahorkai şi Noemi Kiss, ambii din Ungaria, Jean Mattern (Franţa), Dasa Drndic (Croaţia), Paul Bailey (Marea Britanie), Ornela Vorpsi (Albania) şi Cătălin Dorian Florescu (scriitor de origine română, stabilit în Elveţia).
Acestora li se vor alătura apreciatul critic literar, eseist şi publicist timişorean Mircea Mihăieş, prozatorul Filip Florian, unul dintre cei mai importanţi prozatori contemporani, autor al celui mai aclamat debut al ultimilor zece ani, romanul Degete mici, Radu Pavel Gheo, prozator care se bucură de apreciere în rândul criticilor şi cititorilor şi care este, în egală măsură, un important eseist şi traducător, scriitorul Florin Lăzărescu, unul dintre cei mai traduşi scriitori români contemporani şi scenarist de succes şi Bogdan Munteanu, reprezentant al tinerei geberaţii de scriitori, autor a trei volume, prezent în antologii şi colaborator al celor mai importante publicaţii autohtone.
Laureat
al Premiului Kossuth, cea mai prestigioasă recunoaștere națională în
domeniul literaturii și artelor din Ungaria, scriitorul László
Krasznahorkai este unul dintre cele mai însemnate nume ale literaturii
maghiare contemporane. Acesta îşi va revela publicului iubitor de
literatură din România profilul impunător, de scriitor de anvergură, pe
care criticul literar Susan Sontag l-a numit „maestrul maghiar al apocalipsei”, comparându-l cu Gogol și cu Melville.
“Sau mă angajez paznic de noapte, la o fabrică de ciocolată… eventual portar, la un colegiu de fete… Și să încerc să uit totul, doar un lighean cu apă caldă, seara, și să nu fac nimic, doar să stau și să mă uit cum trece curva asta de viață…Ploaia, care până acum se revărsase domol, se transformă într-un adevărat potop, parcă șuvoaiele cele mari ar fi rupt toate zăgazurile și ar fi inundat pământul oricum înecat (…); timpul o să-i nimicească și trăsăturile, la fel cum se preling acum picăturile de pe geam”, curge fluid scriitura lui László Krasznahorkai, într-un fragment, tradus de Anamaria Pop, pentru Editura Curtea Veche, a volumului Satantango (1985), carte care l-a propulsat pe scriitor în galeria vocilor consacrate ale literaturii maghiare şi central-est europene, după căderea Cortinei de Fier.
Tot din Ungaria, va veni la întâlnirea cu pasionaţii de literatură din Timişoara tânăra scriitoare şi cercetătoare în domeniul literaturii Noémi Kiss, a cărei teză de doctorat tratează modul în care este receptată opera lui Paul Celan în spațiul maghiar. Autoarea a publicat romane, proză scrută, eseuri și critică literară, textele sale pledând pentru depășirea granițelor dintre țări și a barierelor de gen. Scriitoarea a fost tradusă în limbile engleză, germană, bulgară și sârbă.
„Scrisul ne deschide calea spre alte posibilități existențiale, spre o transfigurare a adevărului prin artă. Nu cred în eficacitatea colectivă a unei arte angajate, dar arta și literatura joacă un rol esențial în a permite omului accesul la o altă formă de umanitate”, spune Jean Mattern, într-un interviu realizat de universitarul timişorean Smaranda Vultur
pentru revista Orizont. Invitatul din Franţa la cea de-a treia ediţie
Festivalului Internaţional de Literatură Timişoara, Jean Mattern,
lucrează la editura franceză Gallimard, unde coordonează colecţia de
literatură străină „Du Monde Entier“ şi colecţia „Arcades”, consacrată
scriitorilor contemporani de origine străină. Provenit dintr-o familie
de origine est-europeană, Jean Mattern abordează în volumele sale teme
ce ţin de căutarea identităţii, a originilor şi a cuvintelor potrivite
şi scrie poveşti dintr-o istorie a auto-exilării în Occident a celor ce
fug din calea tăvălugului istoriei.
“Noi nu suntem nişte plante de apartament. Suntem fiinţe dotate cu două picioare pentru a înainta în viaţa şi nu avem rădăcini pe care le pui într-un vas şi le îngropi. Pentru mine este foarte important acest lucru. Nu cred în transmiterea, ca printr-o sevă care urcă, a ceva organic. Suntem făcuţi din poveşti vehiculate de memoria noastră psihică şi sufletească… Rădăcinile ne întemniţează, pe când poveştile ne pot elibera”, scrie Jean Mattern.
Scriitorului francez i-au fost publicate până acum în România două volume: Băile Kiraly (2009), în traducerea lui Silviu Lupescu, şi Lapte şi miere (2011), în traducerea Ancăi Băicoianu, ambele la editura Polirom.
“Viața e mai tare decât războiul. Pentru majoritatea oamenilor, pentru cei docili și tăcuți, pentru cei ce stau de o parte nepăsători, pentru bystanders, viața se transformă într-un cufăr ce nu se mai deschide, un bagaj mic vârât sub pat, un bagaj ce nu pleacă nicăieri și în care totul este aranjat cu grijă – zile, lacrimi, morți și bucurii mărunte în care se simte un iz puternic de mucegai”,
scrie, în Trieste, Dasa Drndic, scriitoare apreciată ca fiind una
dintre cele mai puternice voci feminine ale literaturii croate.
Ornela Vorpsi este o tânără scriitoare de origine albaneză, stabilită, din 1997, la Paris, unde a devenit cunoscută ca scriitor, fotograf, pictor şi video-artist. În ţara sa adoptivă, scriitoarea s-a remarcat graţie volumului, scris în limba italiană, în original, Le pays où l'on ne meurt jamais (Ţara în care nu se moare niciodată, roman publicat în 2004)
Paul
Bailey, cunoscut prozator şi critic literar britanic, este un scriitor
pe care îl leagă de România o parte dintre personajele sale. Cel mai
recent volum al său, Băiatul prinţului (The Prince’s Boy),
a fost lansat, la începutul lunii martie, la Institutul Cultural Român,
şi are drept personaje principale masculine doi români, Dinu și Răzvan,
care îşi consumă istoria unei iubiri complicate, pe fundalul decadent
al Parisului interbelic. Alte volume aparţinând scriitorului britanic şi
care sunt accesibile, în traducere, publicului din România, sunt La Ierusalim (At the Jerusalem, 1967), volum apărut în limba română în 1996, pentru care scriitorul a fost distins cu premiile Somerset Maugham Award şi Arts Council Writers’ Award, dar şi Kitty şi Virgil (Kitty and Virgil, 1998), publicată în limba română în 2005, şi Unchiul Rudolf (Uncle Rudolf, 2002),
apărută în 2009, la editura Humanitas. În fiecare dintre aceste ultime
două volume scriitorul face referire, prin personaje şi atmosferă, la
România.
Originar din Timişoara, scriitorul Cătălin Dorian Florescu s-a consacrat ca scriitor în ţara sa adoptivă, Elveţia. Cătălin Dorian Florescu a fost tradus în mai bine de 11 limbi. Volumele sale Jacob se hotărăşte să iubească, Vremea minunilor, Drumul scurt spre casă, Zaira, Maseurul orb sunt cunoscute şi publicului din România, graţie traducerilor publicate la editura Polirom.
„Încă nimeni nu refuzase vreodată să dea ajutor şi nu se împotrivise vreodată acelui lucru care definea viaţa de aici: îndatorirea binelui făcut din iubire. Asta era datoria faţă de ceilalţi. Datoria îi ţinea pe toţi împreună”, scrie Cătălin Dorian Florescu, într-o istorie a iubirii-datorie, pe care o înfăţişează publicului în Jacob se hotărăşte să iubească, volum distins cu “Swiss Book Prize” şi apreciat de critică drept cea mai bună carte a anului 2011 în Elveţia.
“Cititul, un exerciţiu fundamental al existenţei acestei lumi”
Sala
Barocă a Muzeului de Artă Timişoara va găzdui, în intervalul 22 – 24
octombrie, cea de-a III-a ediţie a Festivalului Internaţional de
Literatură “La Vest de Est / La Est de Vest” de la Timişoara.Potrivit informaţiilor oferite de organizatori, ediţia din acest an le va prilejui iubitorilor de literatură din Timişoara întâlnirea cu scriitori din şapte ţări: Ungaria, Croaţia, Franţa, Albania, Marea Britanie, Elveţia şi România.
Referindu-se la oferta literară făcută publicului timişorean, Robert Şerban, preşedintele FILTM, spune că: „De trei ani, iată, invităm în capitala Banatului scriitori importanţi ai Europei, care, prin cărţile şi atitudinea lor, pledează pentru actul cititului ca exerciţiu fundamental al existenţei acestei lumi. Mediem, prin intermediul FILTM, întâlnirea cu literaturi din apropierea noastră, ba chiar ne aplecăm cu interes, anual, cu precădere asupra unei ţări anume: anul acesta, ne-am propus să înţelegem mai bine contextul literar maghiar de astăzi, anul trecut am încercat să înţelegem literatura sârbă contemporană. Oaspeţii ediţiei de anul acesta ai Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara sunt autori de marcă, publicaţi de edituri prestigioase (patru dintre ei au apărut în traducere la prestigioasa editură Gallimard), distinşi cu premii importante şi primiţi cu entuziasm de către criticii occidentali. Timişoara îşi consolidează poziţia pe harta culturală românească şi europeană şi datorită acestui eveniment de calibru, care demonstrează că literatura este extrem de vie şi de frumoasă!”.
Iniţiatorii festivalului au fost, în 2012, scriitorul timişorean Robert Şerban, alături de Oana Boca şi Ioana Gruenwald, echipei alăturându-i-se, din 2013, Oana-Maria Doboşi, Raluca Selejan şi Marilena Branda.
În ceea ce priveşte obiectivele pe care iniţiatorii şi le-au propus, Robert Şerban spune că dorinţa acestora este să continue, într-o manieră deschisă publicului larg, tradiţia studiilor comparatiste iniţiate de Fundaţia „A Treia Europă” şi speră că festivalul se va constitui într-unul dintre proiectele care vor completa oferta de activităţi cu care Timişoara va candida pentru titlul de „Capitală Culturală Europeană”, în 2021.
Potrivit informaţiilor oferite de organizatori, ultima seară va fi dedicată literaturii şi culturii maghiare, în cadrul unui eveniment în care gastronomia şi muzica specifice ţării vecine vor crea cadrul propice petrecerii de final de festival.
Şapte scriitori străini şi cinci scriitori români, în faţa publicului timişorean
Şapte
vor fi numele reprezentative ale literaturii universale contemporane
care se vor alătura, în decursul celor trei seri de festival, celor
cinci scriitori români contemporani ce vor reprezenta România la FILT.
Potrivit informaţiilor furnizate de organizatori, vor fi prezenţi la
festival scriitorii László Krasznahorkai şi Noemi Kiss, ambii din Ungaria, Jean Mattern (Franţa), Dasa Drndic (Croaţia), Paul Bailey (Marea Britanie), Ornela Vorpsi (Albania) şi Cătălin Dorian Florescu (scriitor de origine română, stabilit în Elveţia).Acestora li se vor alătura apreciatul critic literar, eseist şi publicist timişorean Mircea Mihăieş, prozatorul Filip Florian, unul dintre cei mai importanţi prozatori contemporani, autor al celui mai aclamat debut al ultimilor zece ani, romanul Degete mici, Radu Pavel Gheo, prozator care se bucură de apreciere în rândul criticilor şi cititorilor şi care este, în egală măsură, un important eseist şi traducător, scriitorul Florin Lăzărescu, unul dintre cei mai traduşi scriitori români contemporani şi scenarist de succes şi Bogdan Munteanu, reprezentant al tinerei geberaţii de scriitori, autor a trei volume, prezent în antologii şi colaborator al celor mai importante publicaţii autohtone.
Viaţa, acest tango satanic
Laureat
al Premiului Kossuth, cea mai prestigioasă recunoaștere națională în
domeniul literaturii și artelor din Ungaria, scriitorul László
Krasznahorkai este unul dintre cele mai însemnate nume ale literaturii
maghiare contemporane. Acesta îşi va revela publicului iubitor de
literatură din România profilul impunător, de scriitor de anvergură, pe
care criticul literar Susan Sontag l-a numit „maestrul maghiar al apocalipsei”, comparându-l cu Gogol și cu Melville.“Sau mă angajez paznic de noapte, la o fabrică de ciocolată… eventual portar, la un colegiu de fete… Și să încerc să uit totul, doar un lighean cu apă caldă, seara, și să nu fac nimic, doar să stau și să mă uit cum trece curva asta de viață…Ploaia, care până acum se revărsase domol, se transformă într-un adevărat potop, parcă șuvoaiele cele mari ar fi rupt toate zăgazurile și ar fi inundat pământul oricum înecat (…); timpul o să-i nimicească și trăsăturile, la fel cum se preling acum picăturile de pe geam”, curge fluid scriitura lui László Krasznahorkai, într-un fragment, tradus de Anamaria Pop, pentru Editura Curtea Veche, a volumului Satantango (1985), carte care l-a propulsat pe scriitor în galeria vocilor consacrate ale literaturii maghiare şi central-est europene, după căderea Cortinei de Fier.
Tot din Ungaria, va veni la întâlnirea cu pasionaţii de literatură din Timişoara tânăra scriitoare şi cercetătoare în domeniul literaturii Noémi Kiss, a cărei teză de doctorat tratează modul în care este receptată opera lui Paul Celan în spațiul maghiar. Autoarea a publicat romane, proză scrută, eseuri și critică literară, textele sale pledând pentru depășirea granițelor dintre țări și a barierelor de gen. Scriitoarea a fost tradusă în limbile engleză, germană, bulgară și sârbă.
“Suntem făcuţi din poveşti vehiculate de memoria noastră psihică şi sufletească”
„Scrisul ne deschide calea spre alte posibilități existențiale, spre o transfigurare a adevărului prin artă. Nu cred în eficacitatea colectivă a unei arte angajate, dar arta și literatura joacă un rol esențial în a permite omului accesul la o altă formă de umanitate”, spune Jean Mattern, într-un interviu realizat de universitarul timişorean Smaranda Vultur
pentru revista Orizont. Invitatul din Franţa la cea de-a treia ediţie
Festivalului Internaţional de Literatură Timişoara, Jean Mattern,
lucrează la editura franceză Gallimard, unde coordonează colecţia de
literatură străină „Du Monde Entier“ şi colecţia „Arcades”, consacrată
scriitorilor contemporani de origine străină. Provenit dintr-o familie
de origine est-europeană, Jean Mattern abordează în volumele sale teme
ce ţin de căutarea identităţii, a originilor şi a cuvintelor potrivite
şi scrie poveşti dintr-o istorie a auto-exilării în Occident a celor ce
fug din calea tăvălugului istoriei.“Noi nu suntem nişte plante de apartament. Suntem fiinţe dotate cu două picioare pentru a înainta în viaţa şi nu avem rădăcini pe care le pui într-un vas şi le îngropi. Pentru mine este foarte important acest lucru. Nu cred în transmiterea, ca printr-o sevă care urcă, a ceva organic. Suntem făcuţi din poveşti vehiculate de memoria noastră psihică şi sufletească… Rădăcinile ne întemniţează, pe când poveştile ne pot elibera”, scrie Jean Mattern.
Scriitorului francez i-au fost publicate până acum în România două volume: Băile Kiraly (2009), în traducerea lui Silviu Lupescu, şi Lapte şi miere (2011), în traducerea Ancăi Băicoianu, ambele la editura Polirom.
Remarcabile voci feminine ale literaturii contemporane est-europene, invitate la FALT
“Viața e mai tare decât războiul. Pentru majoritatea oamenilor, pentru cei docili și tăcuți, pentru cei ce stau de o parte nepăsători, pentru bystanders, viața se transformă într-un cufăr ce nu se mai deschide, un bagaj mic vârât sub pat, un bagaj ce nu pleacă nicăieri și în care totul este aranjat cu grijă – zile, lacrimi, morți și bucurii mărunte în care se simte un iz puternic de mucegai”,
scrie, în Trieste, Dasa Drndic, scriitoare apreciată ca fiind una
dintre cele mai puternice voci feminine ale literaturii croate.Ornela Vorpsi este o tânără scriitoare de origine albaneză, stabilită, din 1997, la Paris, unde a devenit cunoscută ca scriitor, fotograf, pictor şi video-artist. În ţara sa adoptivă, scriitoarea s-a remarcat graţie volumului, scris în limba italiană, în original, Le pays où l'on ne meurt jamais (Ţara în care nu se moare niciodată, roman publicat în 2004)
România, sursă de inspiraţie pentru autori europeni consacraţi
Paul
Bailey, cunoscut prozator şi critic literar britanic, este un scriitor
pe care îl leagă de România o parte dintre personajele sale. Cel mai
recent volum al său, Băiatul prinţului (The Prince’s Boy),
a fost lansat, la începutul lunii martie, la Institutul Cultural Român,
şi are drept personaje principale masculine doi români, Dinu și Răzvan,
care îşi consumă istoria unei iubiri complicate, pe fundalul decadent
al Parisului interbelic. Alte volume aparţinând scriitorului britanic şi
care sunt accesibile, în traducere, publicului din România, sunt La Ierusalim (At the Jerusalem, 1967), volum apărut în limba română în 1996, pentru care scriitorul a fost distins cu premiile Somerset Maugham Award şi Arts Council Writers’ Award, dar şi Kitty şi Virgil (Kitty and Virgil, 1998), publicată în limba română în 2005, şi Unchiul Rudolf (Uncle Rudolf, 2002),
apărută în 2009, la editura Humanitas. În fiecare dintre aceste ultime
două volume scriitorul face referire, prin personaje şi atmosferă, la
România.Originar din Timişoara, scriitorul Cătălin Dorian Florescu s-a consacrat ca scriitor în ţara sa adoptivă, Elveţia. Cătălin Dorian Florescu a fost tradus în mai bine de 11 limbi. Volumele sale Jacob se hotărăşte să iubească, Vremea minunilor, Drumul scurt spre casă, Zaira, Maseurul orb sunt cunoscute şi publicului din România, graţie traducerilor publicate la editura Polirom.
„Încă nimeni nu refuzase vreodată să dea ajutor şi nu se împotrivise vreodată acelui lucru care definea viaţa de aici: îndatorirea binelui făcut din iubire. Asta era datoria faţă de ceilalţi. Datoria îi ţinea pe toţi împreună”, scrie Cătălin Dorian Florescu, într-o istorie a iubirii-datorie, pe care o înfăţişează publicului în Jacob se hotărăşte să iubească, volum distins cu “Swiss Book Prize” şi apreciat de critică drept cea mai bună carte a anului 2011 în Elveţia.