Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat Festivalul Internațional de Literatură și Traducere
de la Iaşi ca o interfață și au articulat toate segmentele importante
ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați
de mai multe spații culturale.
Există la noi o tendință spre văicăreală și o apocalipsă livrată
cotidian, pe toate canalele de comunicare, ca și cum nimic bun nu se
întâmplă în România și totul este putred și precar. E interesant că
intelectualii înșiși, care ar fi datori să gândească obiectiv și să
cântărească lucid o situație, cad de multe ori în această capcană a
blestemului ce ar apăsa asupra țării, de la retragerea aureliană și
până la candidatura Elenei Udrea. Nu simt neapărat nevoia de pozitiv și
de știri, eventual cosmetizate, care să facă din negru roz. Dar nici nu
putem trece, la nesfârșit, peste ce se face serios și viabil în
societatea și în cultura noastră, numai pentru a nu ne vedea infirmate
prin exemple catastrofismul național.
Da, mă refer la FILIT, adică la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere
aflat la a doua ediție și desfășurat la Iași. Cel care a avut proiectul
este un scriitor încă tânăr, Dan Lungu, care a circulat mult în
Occident, cu rezidențe artistice și lansări ale cărților sale traduse -
și a vrut să facă pentru cultura lui ceva similar. Ceva occidental, în
sensul unor standarde de calitate și al unei eficiențe organizaționale
la antipodul capriciilor decidentului politic și al umorilor revărsate
în spațiul nostru public. Cu o vreme în urmă, după ce Institutul Cultural Român condus
de Horia-Roman Patapievici intrase pe lista neagră de priorități a
actualei guvernări, Dan Lungu mi-a vorbit despre proiectul lui, care nu
mai era unul personal, autocentrat, exprimându-l exclusiv, ci unul
transpersonal, multicentrat și multifațetat, exprimând câmpul
cultural.
Iată, acum toată lumea vede materializat proiectul unui scriitor român
care a pus laolaltă poeți și prozatori, traducători și critici
literari, artiști ca Ion Barbu, editori și manageri culturali,
jurnaliști și bloggeri, elevi de liceu și tineri voluntari FILIT. Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat FILIT
ca o interfață și au articulat toate segmentele importante ale
literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de
mai multe spații culturale. Cât de dificil a fost să se ajungă aici?
Florin Lăzărescu, coordonatorul de programe, a găsit o formulă
diplomatică pentru a vorbi despre problemele cu care s-au confruntat
organizatorii FILIT: important - mi-a spus el pentru cititorii 22 - este ca niciuna dintre problemele apărute pe parcurs să nu se vadă, să nu fie resimțită de participanți și de cititori.
Exact acesta a fost și sentimentul meu: că lucrurile merg așa cum e
normal să meargă și că totul funcționează ca un mecanism atent și
bine reglat. Suntem în România? Da, suntem în România și avem un
Festival, la Iași, organizat și derulat la standarde occidentale.
Două evenimente la care am participat (deși criticii literari au avut dreptul să se plimbe ca boierii, fiind guests...) au fost cu dezbateri pasionante, uneori aprinse, de idei, și cu un interes real din partea publicului, care a umplut aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ și sala de festivități a Colegiului Național Iași. La cea dintâi, organizată de revista Timpul
și moderată de Daniel Șandru, au participat reprezentanți ai unora
dintre cele mai importante publicații culturale românești: Carmen Mușat
de la Observator Cultural, Marius Chivu de la Dilema Veche, George Bondor de la Timpul, Alexandru Lăzescu de la 22. Au stârnit rumoare opiniile lui Marius Chivu, în a cărui optică „News feed-ul Facebook îmi oferă mai multe informații decât un teanc de reviste culturale“, „cultura e legată de ideea de entertainment“, iar noi „nu trăim în cultura românească“.
La întrebarea prompt pusă de Carmen Mușat (de ce mai scrie atunci texte
în revistele culturale românești și publică volume în română?),
colegul nostru de la Dilema Veche a cam scăldat-o, dar cu
acea lucire a autorului deja internațional Petru Popescu care, la
plecarea din România, simțea că nu-l mai încape limba română...
La fel de provocator, dar mai substanțial a fost Vasile Ernu la întâlnirea cu liceenii de la Colegiul Național Iași,
moderată de profesoarele Dorina Apetrei și Antonina Bliorț și derulată
alături de un scriitor de talia lui Radu Aldulescu. Omul de stânga Ernu
a pledat... pentru un învățământ „de tip clasicist“, a văzut
în uniformele elevilor imaginea nu a conformismului, ci a
solidarității și a vorbit, animat și animator, despre cum cuvântul
scriitorului poate redeveni o forță. Iluminatul ideologiei de stânga
Ernu a fost completat perfect de iluminatul literaturii Aldulescu,
pentru care „cunoașterea inimii e formată de marea literatură“, prima carte citită, la șase ani, fiind una de Tolstoi.
Ce poate face un scriitor român? Poate organiza un Festival de nivel occidental, ca Lungu; poate cere mai mult entertainment, precum Chivu; poate dori mai multă solidaritate socială, ca Ernu; poate trăi exclusiv pentru literatură, ca Aldulescu. //
de Daniel Cristea-Enache
sursa: revista22.ro