Treceți la conținutul principal

Ce poate face un scriitor român

Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iaşi ca o interfață și au articulat toate segmentele importante ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de mai multe spații culturale.
 
Există la noi o tendință spre văicăreală și o apocalipsă livrată cotidian, pe toate ca­na­lele de comunicare, ca și cum nimic bun nu se întâmplă în România și totul este pu­tred și precar. E interesant că intelectualii înșiși, care ar fi datori să gândească obi­ectiv și să cântărească lucid o situație, cad de multe ori în această cap­ca­nă a blestemului ce ar apă­sa asupra țării, de la re­tra­gerea aureliană și până la candidatura Elenei Udrea. Nu simt neapărat nevoia de pozitiv și de știri, eventual cosmetizate, care să facă din negru roz. Dar nici nu pu­tem trece, la nesfârșit, peste ce se face se­rios și viabil în societatea și în cultura noas­tră, numai pentru a nu ne vedea in­firmate prin exemple catastrofismul na­țio­nal.

Da, mă refer la FILIT, adică la Festivalul In­ternațional de Literatură și Traducere aflat la a doua ediție și desfășurat la Iași. Cel care a avut proiectul este un scriitor încă tânăr, Dan Lungu, care a circulat mult în Occident, cu rezidențe artistice și lansări ale cărților sale traduse - și a vrut să facă pentru cultura lui ceva similar. Ce­va occidental, în sensul unor standarde de calitate și al unei eficiențe organizaționale la antipodul capriciilor decidentului po­li­tic și al umorilor revărsate în spațiul nos­tru public. Cu o vreme în urmă, după ce Institutul Cultural Român condus de Ho­ria-Roman Patapievici intrase pe lista nea­gră de priorități a actualei guvernări, Dan Lungu mi-a vorbit despre proiectul lui, ca­re nu mai era unul personal, autocentrat, exprimându-l exclusiv, ci unul trans­per­sonal, multicentrat și mul­tifațetat, exprimând câm­pul cultural.
 
Iată, acum toată lumea ve­de materializat proiectul unui scriitor român care a pus laolaltă poeți și pro­zatori, traducători și critici literari, artiști ca Ion Bar­bu, editori și manageri cul­turali, jurnaliști și bloggeri, elevi de liceu și tineri voluntari FILIT. Dan Lungu și echipa lui de profesioniști au creat FILIT ca o interfață și au articulat toa­te segmentele importante ale literaturii de azi, fie ea română, străină sau cu autori disputați de mai multe spații culturale. Cât de dificil a fost să se ajungă aici? Flo­rin Lăzărescu, coordonatorul de pro­gra­me, a găsit o formulă diplomatică pentru a vorbi despre problemele cu care s-au con­fruntat organizatorii FILIT: important - mi-a spus el pentru cititorii 22 - este ca ni­ciuna dintre problemele apărute pe par­curs să nu se vadă, să nu fie resimțită de participanți și de cititori.

Exact acesta a fost și sentimentul meu: că lucrurile merg așa cum e normal să mear­gă și că totul funcționează ca un me­ca­nism atent și bine reglat. Suntem în Ro­mâ­nia? Da, suntem în România și avem un Festival, la Iași, organizat și derulat la stan­darde occidentale.

Două evenimente la care am participat (de­și criticii literari au avut dreptul să se plimbe ca boierii, fiind guests...) au fost cu dezbateri pasionante, uneori aprinse, de idei, și cu un interes real din partea pu­blicului, care a umplut aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ și sala de festivități a Colegiului Național Iași. La cea dintâi, organizată de revista Tim­pul și moderată de Daniel Șandru, au participat reprezentanți ai unora dintre cele mai importante publicații culturale ro­mânești: Carmen Mușat de la Observator Cultural, Marius Chivu de la Dilema Ve­che, George Bondor de la Timpul, Ale­xan­dru Lăzescu de la 22. Au stârnit rumoare opiniile lui Marius Chivu, în a cărui optică „News feed-ul Facebook îmi oferă mai multe informații decât un teanc de re­viste culturale“, „cultura e legată de ide­ea de entertainment, iar noi „nu trăim în cultura românească“. La întrebarea prompt pusă de Carmen Mușat (de ce mai scrie atunci texte în revistele culturale ro­mânești și publică volume în română?), co­legul nostru de la Dilema Veche a cam scăl­dat-o, dar cu acea lucire a autorului deja internațional Petru Popescu care, la ple­carea din România, simțea că nu-l mai încape limba română...

La fel de provocator, dar mai substanțial a fost Vasile Ernu la întâlnirea cu liceenii de la Colegiul Național Iași, moderată de pro­fesoarele Dorina Apetrei și Antonina Bliorț și derulată alături de un scriitor de talia lui Radu Aldulescu. Omul de stânga Ernu a pledat... pentru un învățământ „de tip clasicist“, a văzut în uniformele elevilor imaginea nu a conformismului, ci a so­li­darității și a vorbit, animat și animator, despre cum cuvântul scriitorului poate re­de­veni o forță. Iluminatul ideologiei de stân­ga Ernu a fost completat perfect de ilu­minatul literaturii Aldulescu, pentru care „cunoașterea inimii e formată de marea literatură“, prima carte citită, la șase ani, fiind una de Tolstoi.

Ce poate face un scriitor român? Poate or­ganiza un Festival de nivel occidental, ca Lungu; poate cere mai mult en­ter­tain­ment, precum Chivu; poate dori mai mul­tă solidaritate socială, ca Ernu; poate trăi ex­clusiv pentru literatură, ca Aldulescu. //

de Daniel Cristea-Enache   
sursa: revista22.ro

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Mike Yung, o voce extraordinară (artist al străzii, NY)

 <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/GrHfWKeTDEI?start=2" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe> <iframe width="560" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/K-N8W3s2yYQ" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>