In media romaneasca analiza politica a
fost inlocuita cu propaganda de partid, ce mizeaza mai ales pe
denigrarea liderilor politici “opozanti”. Nu se stie care-i puterea s
icare-i opozitia. Nu avem o media independenta. Daca citim ce-au
scris inaintasii vedem ca in politica nu s-a schimbat aproape nimic.
Se dovedeste ca I L Caragiale a avut o percepti foarte buna despre cauzele coruptiei din Romania.
In “1907 din primăvară până’n toamnă” face o veritabila analiza politica. Texul este lung dar merita citit. Redau mai jos doar cateva paragrafe:
“Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămînzind în opoziție. Cînd cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă…
Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Și asta se întîmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puțin decît o legislatură întreagă… A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală -de la prefecți și secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliție și pînă la moașa de mahala – se înlocuește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rînd din trei în trei ani, ba și mai des uneori.
Se dovedeste ca I L Caragiale a avut o percepti foarte buna despre cauzele coruptiei din Romania.
In “1907 din primăvară până’n toamnă” face o veritabila analiza politica. Texul este lung dar merita citit. Redau mai jos doar cateva paragrafe:
“Administrația e compusă din două mari armate. Una stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămînzind în opoziție. Cînd cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la completă famină, încep tulburările de stradă…
Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentației naționale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Și asta se întîmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puțin decît o legislatură întreagă… A căzut un guvern și a venit altul, îndată, toată administrația țării, și cea de Stat, și cea de județ, și cea comunală -de la prefecți și secretari generali de ministere, pînă la cel din urmă agent de poliție și pînă la moașa de mahala – se înlocuește,… pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămînzii trec la masă, sătuii la penitență. Și asta așa mereu și pe rînd din trei în trei ani, ba și mai des uneori.
De la o administrație astfel recrutată
și constituită pe termene provizorii, se înțelege că numai seriozitate
și scrupuluri nu se pot pretinde.
.. Încolo, sistema lucrează fără
supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepții onorabile.
De aceea, cu un zîmbet plin de amărăciune, Romînul numește țara lui
patria bacșișului și hatîrului. Cu așa parlamente se fac legi peste legi
– cu așa administrație se aplică.
Justiția ?… Judecătorii
de pace și membrii tribunalelor de primă instanță, afară de prezidenți,
sînt amovibili, ca și agenții și funcționarii ordinari.
În justiție, poporul n’are
încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu și prestigiu; și între
această justiție fără prestigiu și poporul sceptic, se resfață
formidabila și excesiv numeroasa clasă a avocaților – cea mai prosperă
în Romînia după a arendașilor mari. Avocații constituiesc grosul
intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaților de Stat.
Așa se recrutează oligarchia care
stăpînește țara romînească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de
tradiție istorică, de bravură, de obligațiuni morale, de nobilitate, ori
de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală,
accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală
multă, lipsă de orce scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la
onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, și puțintel noroc – și
cariera strălucită e gata.
Așa se face concurența; așa se parvine;
așa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchiei romîne. Astfel dar,
nuciun salt social dela o generație la alta, oricît de enorm, nu este
exclus. Dintr’un fiu de țîrcovnic ese un bărbat de Stat care umple lumea
cu personalitatea sa marcantă; dintr’un fiu de familie istorică, mari
boeri pînă eri, ese un escroc, care moare victima vițiului, cînd a
scăpat de pușcărie, grație intervenției rudelor influente; dintr’un
copil de cîrciumăraș, un avocat ilustru, care, în cîțiva ani, din sărac
lipit, ajunge milionar; dintr’un fiu al unui ministru remarcabil, un
mititel agitator, trepăduș electoral, la solda unui ambițios politic
deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului
ministru.
Asta, în țara romînească, se numește cu
tot seriosul sistemă democratică… Și oligarchia asta, semicultă sau, în
cel mai bun caz fals-cultă, pe cît de incapabilă de producție utilă or
de gîndire, pe atît de lacomă la cîștiguri și onoruri, își arogă puterea
întreagă a Statului: cu o crudă și revoltătoare neobrăzare, ea
tăgăduiește țăranilor (imensei mase, supusă și cuminte producătoare a
avuției naționale), sub pretextul ignoranței și lipsei lor de maturitate
politică, orce drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la
cîrmuirea intereselor lor, la dirijarea destinelor lor. Împărțită în
două bande, ce se numesc cu pretenție istorice”- liberal și
conservator, – bande mai nesocotite decît niște seminții barbare în
trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de
Dumnezeu , – această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi
legile pe care le-a făcut eri, preface mîine legile făcute azi, ca
poimîine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără
altă sistemă decît numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese,
pentru perpetuarea sacrei organizațiuni numite aci democratice.
Se ‘nțelege dela sine că tot ce spunem
și aci privește generalitatea; firește, între politicienii romîni și în
rîndurile profesiunilor liberale, se găsesc și mulți oameni de inimă, de
caracter și de ispravă; ei văd și deplîng, ca și noi, răul patriei;
dar, perduți în mulțimea celor răi n’au puterea să răstoarne blestemata
sistemă, în care sînt ținuți captivi, cu zălogirea intereselor lor
vitale…
Iată ce se petrece d’asupra; ceea ce se
petrece de-desubt am spus, și lumea uimită asistă la prăpăstiosul
faliment al oligarchiei de strînsură din Romînia, la catastrofa care era
inevitabilă.
Care ar fi leacul la aceste adînci rele ?… Cu conștiința pătrunsă de nevoile mult-încercatei patrii romîne, răspundem.
Ar trebui o francă lovitură de Stat
pentru realcătuirea acestuia din temelii, pe temeiul îndreptățirii
raționale și echitabile a producătorilor, și înfrînării speculatorilor
de tot soiul. Altfel nu se mai poate liniște în țară. Cele două facțiuni
se pot perinda la putere an de an, spre a decreta pe ‘ntrecute
fel-de-fel de paliative; răul va rămînea; va coace, cu cît mai năbușit
cu atît mai profund, și va isbucni periodic și din ce în ce mai
grozav,pînă la o statornicire adevărat sănătoasă sau la un desăvîrșit
desastru – fiindcă despotismul bizantin al oligarchiei de strînsură nu
mai poate fi de suferit.”
Sursa: Decantarea ideilor